Prin cererea inregistrata la aceasta instanta la data de 27.10.2014 sub nr. 51237/299/2014 reclamanta Directia Generala de Impozite si Taxe Locale a Sectorului 1 Bucuresti a solicitat in contradictoriu cu S.C. S.T. S.R.L. si S.C. A.I. S.R.L. anularea facturii seria SYS nr. 0034/15.03.2011, emisa de prima parata.
In motivare, s-a aratat ca prin factura a carei anulare se solicita prima parata a instrainat catre cea de a doua parata un mijloc fix, desi, conform art. 113 alin. 4 si 5 din Codul de procedura fiscala, actul prin care se instraineaza un astfel de bun, fara ca in prealabil datoriile fiscale sa fie achitate, este nul de drept.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art 194 Cod procedura civila si art. 113 Cod procedura fiscala.
Paratele, desi legal citate, nu au formulat intampinare.
In sedinta publica din 20.01.2015 instanta a invocat din oficiu exceptia inadmisibilitatii cererii, pe care a pus-o in discutia partilor.
Analizand actele si lucrarile dosarului de fata si pronuntandu-se cu prioritate asupra exceptiei procesuale invocate, instanta retine urmatoarele:
Facturile fiscale nu pot fi considerate acte juridice unilaterale deoarece ele nu sunt rezultatul unei vointe juridice cu intentia de produce efecte juridice, reprezentand, in acest caz doar un inscris constatator prin care emitentul pretinde de la destinatarul facturii plata unei sume de bani determinata in baza unei conventii verbale sau scrise. Aceasta din urma reprezinta contractul incheiat intre parti si doar acesta poate fi supus desfiintarii prin intermediul actiunii in anulare. In acest caz factura constituie doar un mijloc de proba conform art. 46 din C.comercial.
Factura fiscala nu este nu act juridic, ci un simplu document fiscal, ce se intocmeste in scopul inregistrarii in contabilitate a operatiunilor economic-financiare, asa cum rezulta din prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991, fiind un mijloc de proba nesupus cerintelor art. 948 C.civ., nici chiar atunci cand probeaza existenta unui contract consensual, pentru care partile nu au confectionat un instrumentum probationis.
Fata de natura facturii, asa cum este aceasta precizata in Legea nr. 82/1991 si in legislatia fiscala, precum si in art. 46 din Codul comercial, se stabileste ca nu se poate cere pe calea actiunii in justitie constatarea nulitatii absolute a acesteia pentru neindeplinirea conditiilor de validitate ale actului juridic, eventualele deficiente privind continutul facturii putand fi invocate ca aparari vizand forta probanta a acesteia pentru pretentiile inscrise in document de emitentul sau.
Chiar daca s-ar admite ca factura fiscala reprezinta un act juridic unilateral reclamantul nu ar avea deschisa calea actiunii in anulare deoarece valabilitatea facturii s-ar putea analiza numai prin prisma verificarii vointei celui care a emis actul unilateral, respectiv a paratului emitent, iar nu a reclamantului.
Astfel, cererea de anulare a inscrisului sus-mentionat nu este admisibila, aceasta actiune in anulare nefiind calea in justitie pe care reclamanta trebuie sa o utilizeze in vederea inlaturarii efectelor juridice ale conventiei ce incalca legea.
In concluzie, pentru motivele de fapt si de drept sus-mentionate, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii si va respinge cererea de anulare a facturii seria SYS nr. 0034/15.03.2011 ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite exceptia inadmisibilitatii.
Respinge cererea formulata de reclamant DIRECTIA GENERALA DE IMPOZITE SI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 BUCURESTI cu sediul in sector 1, Bucuresti, PIATA AMZEI, nr. 13 in contradictoriu cu parat S.C. S.T. S.R.L cu sediul in _., parat S.C. A.I.S.R.L cu sediul in _. ca inadmisibila.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 27.01.2015.