Anulare act - clauze abuzive - exceptie necompetenta materiala admisa - clauza neevaluabila in bani INSTANTA:
Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 07.03.2014 reclamantii D.A.D., S.V. si S.L. au chemat in judecata parata S.C. V.R. S.A si V.R. S.A. - S.M.B., prin care au solicitat urmatoarele: anularea din cadrul conventiei de credit nr. x a clauzelor prevazute la art. 3 lit. d, 5 lit.a, din Conditiile speciale ale conventiei de credit precum si a art. 3.5., 8.1. lit. a liniuta a doua si a treia, 8.1. lit. b si Sectiunea 10 din Conditiile generale ale conventiei de credit, avand in vedere caracterul abuziv al acestora; obligarea paratelor la modificarea scadentarului de plata, in sensul eliminarii sumelor aferente clauzelor anulate; obligarea paratelor la restituirea comisionului de risc/administrare achitat de subsemnatii de la data primei anuitati pana la introducerii prezentei precum si restituirea comisionului de administrare in continuare de la data introducerii actiunii si pana la data pronuntarii hotararii judecatoresti, sume ce urmeaza a fi actualizate in functie de indicele de inflatie de la data restituirii; obligarea paratelor la plata dobanzii legale aferente debitului calculata incepand cu data introducerii actiunii si pana la data platii efective; obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca la data de 26.03.2008 au incheiat cu V.R. SA conventia de credit nr. x, prin care au contractat un credit cu garantie reala imobiliara in suma de 690.000 CHF cu o perioada de rambursare de 300 luni. Clauzele conventiei de credit nr. x au fost redactate unilateral de catre Banca, fara ca acestia sa aiba posibilitatea negocierii vreuneia din acestea. Constatarea caracterului abuziv, sanctionata cu nulitatea absoluta a clauzelor se impune avand in vedere urmatoarele dispozitii legale: art. 1 alin. 3, art. 4, din Legea 193/2000, art. 2 pct.16 din OG 21/1992, art. 7 alin. 1 din Legea 363/2007
Clauza de la art. 3 lit. d din conditiile speciale ale conventiei de credit, care prevede ca "Banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii; Rata dobanzii astfel modificata se va aplica de la data comunicarii este abuziva raportat la prevederile art. 4 si ale pct. 1 lit. a si g din lista anexa la Legea 193/2000, deoarece nu a fost negociata direct cu acestia facand parte dintr-un contract standard preformulat si utilizat la marea majoritate a clientilor.
Caracterul abuziv al clauzei subzista si pentru motivul ca aceasta permite bancii sa modifice unilateral dobanda, fara a avea un motiv intemeiat si specificat in mod clar in continutul conventiei. De asemenea, aceasta clauza da dreptul bancii ca, in mod unilateral, sa interpreteze clauzele contractuale privind majorarea ratei dobanzii, fara negociere si fara a se fi stipulat in contract un nivel maxim al dobanzii, care sa-i dea posibilitatea celeilalte parti contractante sa prevada la momentul incheierii conventiei, care ar putea fi obligatiile majorate la maxim si careia i s-ar putea impune in sarcina sa.
Astfel cum a fost formulata clauza cuprinsa la art. 3 lit. d din conventie, ofera paratelor dreptul exclusiv si discretionar de a modifica dobanda, iar aceasta este ab initio abuziva, intrucat exclude posibilitatea verificarii indeplinirii conditiilor pe care le cuprinde
Drept urmare, clauza prevazuta la art. 3 lit. d din cadrul conventiei de credit nr. x contravine dispozitiilor art. 4 din Legea 193/2000 si ale punctului 1 lit.a din anexa la aceeasi lege, act normativ ale carui dispozitii sunt imperative si care ocrotesc un interes general, instituind protectia consumatorilor impotriva clauzelor abuzive mentionate in contractele comerciale. Astfel fiind, incalcarea acestor norme este sanctionata cu nulitatea absoluta a clauzei criticate, in aces sens pronuntandu-se frecvent instantele nationale investite cu actiuni similare.
La art. 5 lit. a din conditiile speciale ale conventiei a fost stabilit de catre Banca un comision de risc de "0,22% aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit" iar la punctul 3.5. din conditiile genrale ale conventiei s-a prevazut ca "Pentru punerea la dispozitie a creditului, imprumutatul datoreaza Bancii un comision de risc aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar pe toata perioada creditului; modul de calcul si scadentele platii acestuia se stabilesc in conditiile speciale".
Comisionul de risc a fost stabilit si impus in mod unilateral de catre Banca prin conventia de credit, fara sa fi fost negociat si fara sa fi fost specificat in mod expres ce reprezinta acest comision de risc, nefiind identificat in mod clar pentru ivirea caror riscuri este datorat, scopul acestuia si stabilirea cuantumului acestuia.
Este nelegala perceperea comisionului de administrare credit pe care paratele l-au stabilit si solicitat de la acestia in schimbul comisionului de risc ca urmare a intrarii in vigoare a OUG 50/2010.
Contractul pe care acestia l-au incheiat cu paratele este exclus de la aplicarea OUG 50/2010 deoarece a fost incheiat la data de 26.03.2008, fiind in curs de derulare la data intrarii in vigoare a respectivului act normative si este incheiat pe o durata determinate.
Chiar daca OUG 50/2010 s-ar aplica in speta, includerea comisionului de administrare credit reprezinta o clauza abuziva, lovita de nulitate absoluta.
Mai mult, ca urmare a constatarii nulitatii absolute a clauzei referitoare la perceperea comisionului de risc si implicit a anularii acesteia, pe cale de consecinta, urmeaza a fi inlaturate si modificarile intervenite asupra acestei clauze prin actele aditionale ulterioare.
Clauzele cuprinse la art. 8.1. lit. a si b din conditiile generale ale conventiei sunt abuzive deoarece:
In cazul stipulatiilor prevazute la art. 8.1. lit.a se observa ca exigibilitatea soldului creditului este raportata la la indeplinirea de catre imprumutat a obligatiei de plata a oricaror costuri datorate in baza conventiei de credit, deci implicit a comisionului de risc.
Or, in conditiile in care comisionul de risc nu este legal perceput, nu poate dobandi caracter legal nici prerogativa rezervata bancii de a declara scadenta anticipate a soldului creditului pentru neachitarea ratelor de credit ce include acest comision.
Sub aspectul prevederilor contractuale inserate la art. 8.1. lit. b din conditiile generale ale conventiei, aceasta clauza ofera bancii o larga, neindividualizata si abuziva posibilitate de a declara soldul creditului ca fiind scadent. Aprecierea care s-ar face de catre banca este una discretionara, nu este legata de criterii sau situatii bine definite si stabilite in prealabil de catre partile contractante, motiv pentru care, in lumina dispozitiilor legii 193/2000, constituie clauze abuzive.
Clauzele cuprinse in sectiunea 10 din conditiile generale ale conventiei, referitoare la "Costuri suplimentare", reprezinta clauze abuzive deoarece permit bancii impunerea in sarcina imprumutatului costuri ce pot aparea pentru banca, ca urmare a unor "modificari de interpretare ale oricarei legi, prevederi sau reglementari aplicabile"
Aceasta clauza creeaza in detrimentul consumatorului si in beneficiul bancii, contrar cerintelor bunei credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, motiv pentru care se incadreaza in prevederile art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000.
Conventia de credit nr. x este un contract cu clauze standard preformulate de catre comerciant, respectiv de catre banca, avand in vedere ca acesta era gata redactat. Banca le-a pus la dispozitie un formular tipizat ale carui clauze erau preformulate, subsemnatii neavand posibilitatea negocierii lor, fiindu-le impus intregul act, acceptarea acestuia insemnand acceptarea tuturor clauzelor preformulate.
Fata de aceste aspect, in temeiul art. 4 din Legea 193/2000, s-a solicitat anularea clauzelor mentionate in petit ca fiind abuzive si, pe cale de consecinta, restituirea sumelor percepute de catre parate. In temeiul art. 6 din aceeasi lege, reclamantii isi dau acordul ca acest contract sa se deruleze in continuare, dupa anularea clauzelor abuzive.
In drept au fost invocate prevederile Legii nr. 193/2000, OG nr. 9/2000, OG nr. 21/1992, Legea nr. 363/2007, OUG nr. 50/2010.
In sustinerea cererii de chemare in judecata au fost depuse la dosar inscrisuri (filele 7-16).
La data de 01.04.2014, reclamantii audepus la dosar o precizare a actiunii, prin care au aratat ca valoarea obiectului cererii este de 18002,74 CHF.
La data de 28.04.2014, parata a depus la dosar intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei capacitatii de folosinta a S.V.R. SA, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor S.V. si S.L., exceptia prescriptiei extinctive a dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc/de administrare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
In sustinerea apararii au fost depuse la dosar inscrisuri (filele 61-96).
La data de 04.08.2014, parata a depus la dosar o nota de sedinta prin care a aratat ca la data de 25.07.2014 a intervenit contractul de cesiune de creanta nr. 346 intre aceasta si R.C.S.R. SRL.
La prezentul termen de judecata, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, iar dupa ce a pus-o in discutie, a ramas in pronuntare asupra acesteia.
Analizand cu prioritate exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Sectorul 1 Bucuresti invocata din oficiu, conform art. 248 din Codul de procedura civila potrivit caruia instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra exceptiilor de fond care fac inutila, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii, instanta retine urmatoarele:
Competenta materiala presupune o delimitare intre instantele de grad diferit, iar normele de competenta materiala sunt stabilite sub aspect functional (dupa felul atributiilor jurisdictionale) si sub aspect procesual (dupa obiectul, valoarea sau natura cererii) in Codul de procedura civila si in alte acte normative speciale.
Competenta materiala functionala este aceea care determina si precizeaza functia si rolul atribuite fiecareia dintre categoriile instantelor judecatoresti, in timp ce competenta materiala procesuala este aceea care determina categoria de pricini ce pot fi rezolvate, in concret, de o categorie de instante judecatoresti.
Normele care reglementeaza competenta materiala sunt norme de ordine publica, acestea avand caracter absolut, astfel incat partile nu pot conveni sa deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instantei. In acest sens sunt si dispozitiile art.129 alin. 2 pct. 2 Codul de procedura civila, care statueaza ca necompetenta este de ordine publica in cazul incalcarii competentei materiale, cand procesul este de competenta unei instante de alt grad.
De asemenea, instanta retine ca necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, conform art.130 alin. 2 din Codul de procedura civila, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, judecatorul fiind obligat, din oficiu, sa verifice si sa stabileasca daca instanta sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricina, consemnand in cuprinsul incheierii de sedinta temeiurile de drept pentru care constata competenta instantei sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 Codul de procedura civila.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 din Codul de procedura civila, tribunalele judeca in prima instanta toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante. Textul legal mentionat anterior consacra noua optica pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata in prima instanta, stabilind ca tribunalul are plenitudine de jurisdictie pentru judecata in prima instanta. Deci, ori de cate ori legea nu prevede competenta altei instante, tribunalului ii revine competenta de a solutiona pricina in prima instanta.
In speta, reclamantii au sesizat instanta de judecata cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constata incidenta art. 99 din Codul de procedura civila., potrivit caruia: (1) Cand reclamantul a sesizat instanta cu mai multe capete principale de cerere intemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenta se stabileste in raport cu valoarea sau, dupa caz, cu natura ori obiectul fiecarei pretentii in parte. Daca unul dintre capetele de cerere este de competenta altei instante, instanta sesizata va dispune disjungerea si isi va declina in mod corespunzator competenta. (2) In cazul in care mai multe capete principale de cerere intemeiate pe un titlu comun ori avand aceeasi cauza sau chiar cauze diferite, dar aflate in stransa legatura, au fost deduse judecatii printr-o unica cerere de chemare in judecata, instanta competenta sa le solutioneze se determina tinandu-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai inalt."
In acest sens, primul capat de cerere are ca obiect, in esenta, constatarea caracterului abuziv si pe cale de consecinta a nulitatii absolute a unor clauze contractuale considerate ca fiind abuzive, fiecare clauza avand insa specificul ei, respectiv evaluabila sau neevaluabila din punct de vedere pecuniar.
Capatul 2 vizeaza obligatia de a face evaluabil in bani, iar capetele 3 si 4 au ca obiect "pretentii", in mod evident evaluabil in bani.
Insa, sub aspectul captului 1 de cerere, instanta retine ca, clauzele prevazute la art. 3 lit. d din Conditiile speciale ale conventiei de credit precum si art. 8 Sectiunea 10 din Conditiile generale ale conventiei de credit, au in mod evident un caracter neevaluabil in bani.
Astfel, clauza prevazuta la art. 3 lit. d din Conditiile speciale ale conventiei de credit prevede ca "Banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii; Rata dobanzii astfel modificata se va aplica de la data comunicarii", clauzele cuprinse la art. 8.1. lit. a si b din conditiile generale ale conventiei stipuleaza exigibilitatea soldului creditului raportat la indeplinirea de catre imprumutat a obligatiei de plata a oricaror costuri datorate in baza conventiei de credit sau a oricaror alte conventii de credit incheiate intre acestia, clauzele cuprinse in sectiunea 10 din conditiile generale ale conventiei, prevad ca referitor la Conventie pot aparea la data semnarii sau ulterior modificarii (inclusiv de interpretare) ale oricaror acte normative aplicabile care supun Banca la orice impozit, taxa cu privire la creditele acordate sau la obligatiile sale de a acorda credite, sau care schimba taxa de impozitare pentru suma principala si dobanzi la creditele acordate, sau care se refera la orice alte sume datorate, rezultand din Conventie, cu privire la creditele acordate sau la obligatia de a acorda credite in conformitate cu prevederile legale in baza carora functioneaza si este organizata banca; impun, modifica sau considera aplicabila orice rezerve, depozite speciale sau orice cerinta similara, care afecteaza activele Bancii sau creditele acordate sau obligatia de a acorda credite al caror rezultat este cresterea costurilor Bancii legate de acordarea sau de punerea la dispozitie a oricarui credit, reducerea cuantumului oricarei sume primite sau a oricarei creante a Bancii, in baza Conventiei.
Instanta constata ca aceaste clauze nu sunt evaluabile in sine, acestea neavand nicio componenta pecuniara, neputandu-se considera ca dobandeste un continut economic pentru simplul motiv ca a fost inserata intr-un contract de imprumut, iar imprumutul in sine are, desigur, natura patrimoniala.
In ceea ce priveste capatul al doilea al cererii de chemare in judecata, acesta vizeaza o obligatie de a face, evaluabila in bani si raportat la valoarea mentionata in scadentar, respectiv 690.000 CHF (echivalent in lei 2.542.857 la data introducerii actiunii, curs BNR 1 CHF= 3,6853 lei), instanta apreciaza ca acesta atrage competenta materiala a tribunalului.
Conform art.99 alin. 2 din Codul de procedura civila, cand reclamantul a sesizat instanta cu mai multe capete de cerere principale, intemeiate pe un titlu comun, instanta competenta sa le solutioneze se determina tinandu-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai inalt.
Reclamantul a sesizat instanta cu mai multe capete de cerere principale, printre care si cele avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze diferite din acelasi contract de credit si obligatie de a face, evaluabila in bani.
Conform art.95 Cod procedura civila, tribunalul este instanta de drept comun pentru solutionarea cererilor in prima instanta, judecatoria avand o competenta limitata, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j. Cererea avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile in bani, precum si cererea avand ca obiect obligatia de a face, evaluabila in bani nu se incadreaza in prevederile art.94 pct.1 lit. a-j si, prin urmare, nu sunt de competenta judecatoriei, ci a tribunalului.
Prin urmare, instanta constata ca cererea formulata de reclamanti se incadreaza in ipoteza prevazuta de art.99 alin. 2 din Codul de procedura civila, intrucat cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care mai multe sunt de competenta tribunalului, instanta mai mare in grad decat judecatoria.
Avand in vedere toate aspectele de fapt si de drept retinute, in temeiul art.95 pct. 1 din Codul de procedura civila, cu referire la art.99 alin.2, art.123 alin.1, art.129 alin.2 pct. 2 si art.130 alin.2, instanta va admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Totodata, facand aplicarea dispozitiilor art.132 alin.1 si 3 din Codul de procedura civila, instanta va declina competenta solutionarii prezentei cauze in favoarea Tribunalului Bucuresti, caruia i se va inainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorul 1 Bucuresti, invocata din oficiu, si in consecinta:
Declina in favoarea Tribunalului Bucuresti competenta de solutionare a cererii de chemare in judecata formulata de reclamantii D.A.D. cu domiciliul _., S.V. cu domiciliul in _ si S.L. cu domiciliul in _ impotriva paratilor S.C. VR S.A. si S.C. V.R. S.A. S.M.B. cu sediul in _..
Fara cale de atac.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 22.10.2014.