REABILITARE JUDECATOREASCA. CONDITIA ACHITARII IN INTREGIME A DESPAGUBIRILOR CIVILE.
- art. 137 c.p.
Potrivit art.137 al.1 lit.d C.p. cererea de reabilitare nu se admite decat in situatia in care petentul a achitat in intregime despagubirile civile la plata carora a fost obligat, afara de cazul cand partea vatamata a renuntat la despagubiri sau aceasta situatie nu se datoreaza relei-vointei a condamnatului. Expresia in intregime a fost reglementata de catre legiuitor tocmai pentru a sublinia importanta achitarii acestor obligatii de plata, pe care de multe ori cei condamnati le ignora, dand mai multa importanta executarii pedepsei, achitarea acestor cheltuieli ajutand instanta sa aprecieze daca cei obligati la plata lor au perceput scopul pedepsei, si-au format o atitudine conforma cu oranduirea morala si sociala, au inteles sa respecte valorile sociale si pe semenii lor. Conditia prevazuta de art.137 C.p. este obligatorie, reglementata de norme imperative si trebuie indeplinita ca atare pentru ca cel care si-a ispasit pedeapsa sa poata fi considerat reabilitat si sa i se uite trecutul infractional. Nu exista institutia achitarii partiale a acestor obligatii de plata constand in despagubiri civile si din alt considerent si anume a evitarii riscului ca cel odata ce s-a vazut reabilitat sa nu se mai achite de restul despagubirilor, "sa uite" ca nu si-a indeplinit in intregime obligatiile, ceea ce ar insemna un esec din partea instantei in aprecierea facuta.
Astfel, achitarea, numai partiala, a obligatiilor civile, si invocarea de catre acesta, a unei tranzactii intervenite intr-un proces civil, fara insa a face dovada ca aceasta tranzactie se refera expres si la obligatiile sale ce decurg din infractiunea pentru care a fost condamnat, nu indreptatesc pe condamnat la obtinerea reabilitarii judecatoresti.
Prin sentinta penala nr.1940/21.11.2007 a acestei instante, in temeiul art. 137 C.pen., a fost respinsa cererea de reabilitare formulata de petentul O.E., ca neintemeiata.
In baza art.138 din Codul penal, s-a fixat termen de reinnoire a cererii petentului data de 21.11.2008.
In temeiul art.192 al.2 din Codul de procedura penala, a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a dispune aceasta solutie, instanta a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr.18176/299/2007 petentul O. E. a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate ca a intervenit reabilitarea judecatoreasca in ce priveste pedeapsa de 5 ani ce i-a fost aplicata prin sentinta penala nr.959/19.06.1997 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
In motivarea cererii, petentul a aratat ca prin sentinta penala mai sus mentionata, pronuntata in dosarul nr.8968/1999 a fost condamnat la o pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prev.de art.178 al.2 si 5 C.p. pedeapsa ce a fost executata. A mai aratat petentul ca, de la data executarii pedepsei si pana in prezent a avut o conduita buna, nu a mai fost condamnat si a achitat parte din despagubirile civile la care a fost obligat prin sentinta penala nr.959/1997.
In drept, au fost invocate disp.art.137 C.p. art.494-498 C.p.p.
In dovedirea cererii, petentul a depus la dosar adeverinta de studii, certificat de cazier judiciar.
In temeiul art.63 si 89 C.p.p. instanta a incuviintat proba cu inscrisurile depuse de catre petent la dosar.
De asemenea, instanta a dispus atasarea dosarului de fond nr.8968/1993 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, dosarului 16303/299/2006 ce cuprinde referatul intocmit de catre Biroul Executari Penale privind data, modalitatea si situatia executarii pedepsei si a achitarii cheltuielilor judiciare catre stat, aplicate prin sentinta penala nr.408/1996 si sentinta penala nr. 959/1997 ale Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti (referate aflate la filele 46 si 52).
Totodata, instanta a dispus atasarea fisei de cazier a petentului si la solicitarea acestuia a admis si proba testimoniala cu martorul B.M..
Instanta a retinut ca prin sentinta penala nr.959/19.06.1997 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.8968/1993 petentul a fost condamnat la 5 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prev.de art.178 al.2 si 5 C.p. si la 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev.de art.184 al.2 si 4 C.p. in temeiul disp.art 33 lit.b si art.34 C.p. acesta avand de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani inchisoare.
De asemenea prin decizia penala nr.719 A/18.05.1998 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia I a penala in dosarul nr.6063/1997 s-a constatat in temeiul disp.art.2 din legea nr.137/1997, gratierea a jumatate din pedeapsa de 5 ani aplicata de instanta de fond, urmand ca petentul sa execute 2 ani si 6 luni inchisoare.
Instanta mai constata ca prin decizia penala nr.1359/10.12.1998 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr.2407/1998 s-a constatat gratiata pedeapsa de 2 ani aplicata petentului prin sentinta penala nr.959/1997 in temeiul disp.art.1 lit.a din legea nr.137/1997, mentinandu-se si dispozitiile Deciziei nr.719/1998 a Tribunalului Bucuresti, privind executarea pedepsei de 2 ani si 6 luni inchisoare pentru infractiunea de ucidere din culpa.
Din cuprinsul fisei de cazier si a biletului de liberare instanta constata ca petentul a fost arestat, in executarea pedepsei aplicate, la 14.01.1999 si liberat conditionat la 30.05.2000, ramanand un rest de 336 de zile neexecutate.
Potrivit disp.art.135 lit.a C.p. condamnatul poate fi reabilitat de instanta judecatoreasca in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de un an pana la 5 ani dupa trecerea unui termen de 4 ani la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate.
In cauza instanta apreciaza ca pedeapsa in functie de care se calculeaza termenul de reabilitare, este cea de 5 ani aplicata petentului prin sentinta penala 959/1997 si nu cea de 2 ani si 6 luni ce a ramas de executat ca urmare a gratierii a ½ din pedeapsa principala conform deciziei penale nr.1359/1998 a Curtii de Apel Bucuresti.
Astfel, disp.art.135 lit.a C.p. stabilesc un termen de 4 ani la care se adauga jumatate din "durata pedepsei pronuntate", iar nu din durata pedepsei ce urmeaza a fi executata sau care a fost efectiv executata.
Asadar, nu are nici o relevanta in cauza, faptul ca petentul a beneficiat de gratierea a ½ din pedeapsa de 5 ani si nici imprejurarea ca a fost liberat conditionat la 30.05.2000, gratierea si liberarea conditionata fiind institutii de care petentul beneficiaza fara, insa a influenta termenul de reabilitare ce a fost stabilit de legiuitor in functie de gravitatea faptei comise.
Ca atare, termenul de reabilitare se calculeaza conform art.136 al.1 C.p. de la data cand a luat sfarsit pedeapsa, respectiv 01.05.2001 dupa cum urmeaza: 4 ani la care se adauga 2 ani si 6 luni (jumatate din pedeapsa pronuntata), rezultand un termen de 6 ani si 6 luni, care s-a implinit la data de 01.11.2007.
Reabilitarea ca institutie a dreptului penal vizeaza tot trecutul petentului si nu poate fi partiala, doar referitor la una dintre condamnarile acestuia astfel incat, desi petentul nu a formulat cerere in acest sens instanta va verifica si termenul pentru cea de-a doua condamnare ce figureaza in fisa de cazier judiciar a acestuia si constata ca acesta a mai fost condamnat si prin sentinta penala nr.408/1996 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti (definitiva prin decizia penala nr.609/1996 a Curtii de Apel Bucuresti), la 200.000 lei amenda penala pentru savarsirea infractiunii prev.de art.351 C.p. din Decretul nr.328/1966, iar aceasta amenda si cheltuielile judiciare catre stat au fost achitate prin FV/2817715/10.02.1997.
Termenul de reabilitare ce se calculeaza in functie de pedeapsa cea mai grea (aceea de 5 ani aplicata prin sentinta penala nr.959/1997) astfel incat instanta va constata ca si in privinta acesteia termenul de reabilitare este implinit.
Instanta mai constata ca petentul nu a suferit nici o alta condamnare in intervalul de timp necesar intervenirii reabilitarii judecatoresti si a achitat in intregime cheltuielile judiciare la care a fost obligat doar prin sentinta penala nr. nr.408/1996, cheltuielile judiciare la care a fost obligat prin sent. pen. 959/1997 nefiind confirmate de catre CFS1, asa cum reiese din referatul de la fila 46-dosar 16303/299/2006.
Cu toate acestea, despagubirile civile prevazute in sentinta penala nr. 959/1997 in sarcina petentului nu au fost achitate pana in momentul de fata partilor civile, petentul invocand existenta unei intelegeri intervenite intre el si acestea, in persoana numitilor R. L. D. si G. T. A..
Potrivit art.137 al.1 lit.d C.p. cererea de reabilitare nu se admite decat in situatia in care petentul a achitat in intregime despagubirile civile la plata carora a fost obligat, afara de cazul cand partea vatamata a renuntat la despagubiri sau aceasta situatie nu se datoreaza relei-vointei a condamnatului. Expresia in intregime a fost reglementata de catre legiuitor tocmai pentru a sublinia importanta achitarii acestor obligatii de plata, pe care de multe ori cei condamnati le ignora, dand mai multa importanta executarii pedepsei, achitarea acestor cheltuieli ajutand instanta sa aprecieze daca cei obligati la plata lor au perceput scopul pedepsei, si-au format o atitudine conforma cu oranduirea morala si sociala, au inteles sa respecte valorile sociale si pe semenii lor. Conditia prevazuta de art.137 C.p. este obligatorie, reglementata de norme imperative si trebuie indeplinita ca atare pentru ca cel care si-a ispasit pedeapsa sa poata fi considerat reabilitat si sa i se uite trecutul infractional. Nu exista institutia achitarii partiale a acestor obligatii de plata constand in despagubiri civile si din alt considerent si anume a evitarii riscului ca cel odata ce s-a vazut reabilitat sa nu se mai achite de restul despagubirilor, "sa uite" ca nu si-a indeplinit in intregime obligatiile, ceea ce ar insemna un esec din partea instantei in aprecierea facuta.
Acelasi text de lege reglementeaza si anumite situatii in care apare imposibilitatea condamnatului de a se achita de aceste obligatii, situatii care nu se circumscriu insa situatiei de fata.
Astfel, petentul a invocat existenta unei intelegeri intre el si persoanele vatamate fata de care a fost obligat in ceea ce priveste modalitatea achitarii despagubirilor in rate lunare precizand ca aceasta intelegere s-a materializat in scris prin tranzactia partilor. Instanta nu poate retine insa aceasta motivatie a petentului. Astfel, asa cum reiese din continutul tranzactiei prin care s-a pus capat litigiului civil dedus judecatii si solutionat prin sentinta civila nr. 5100/02.09.2003 a Judecatoriei Sector 1 Bucuresti, dosar 680/2003, partile au inteles sa solutioneze pe cale amiabila acest litigiu. Nici din continutul sentintei si nici din cel al tranzactiei nu reiese in nici o masura ca prin platile lunare la care s-a obligat numitul O. E. s-a stabilita modalitatea de achitare a despagubirilor civile la care a fost acesta obligat prin sent. pen. nr. 959/1997. Din declaratia martorului B. reiese ca a existat o intelegere verbala in acest sens, litigiul fiind de altfel rezultatul relei vointe a petentului, care a refuzat sa-si execute obligatia de plata de buna voie, partile vatamate fiind nevoite sa demareze procedura de executare silita fata de acesta. Intrucat dupa demararea acestei proceduri petentul si-a instrainat bunul asupra caruia purta executarea silita, partile au solicitat pe cale judecatoreasca anularea actului de instrainare facut in frauda lor, acesta fiind obiectul litigiului solutionat in cele din urma pe cale amiabila, partile obtinand promisiunea achitarii in rate a daunelor ce le-au fost pricinuite. Martorul a afirmat ca pana la acest moment au fost achitate doar in parte sumele la care s-a obligat petentul, insa el este doar mandatarul uneia dintre cele doua parti, si anume doar al numitei R. D. L., nu si al numitului G. T. A., astfel incat instanta nu poate retine ca dovedit faptul ca si cu acesta s-a reglementat o asemenea intelegere care sa priveasca despagubirile civile la care a fost obligat prin sentinta penala.
Chiar si in situatia in care instanta ar primi explicatia data de catre petent, este de retinut ca acesta nu a achitat cheltuielile in intregime, aspect pe care putea sa il indeplineasca chiar pe parcursul acestei judecati. In prezenta cauza partile civile nu au renuntat la dreptul lor iar neindeplinirea obligatiei de achitare a despagubirilor civile se datoreaza relei-credinte a petentului, rea credinta ce deriva si din aspectele relevate mai sus referitoare la eforturile pe care partile civile au trebuit sa le depuna pentru ca petentul sa-si indeplineasca obligatia.
In consecinta, fata de cele relevate mai sus constatand ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art.137 C.p. instanta va respinge cererea de reabilitare formulata de petentul O. E. ca neintemeiata.
In baza art.138 din Codul penal, va fixa termen de reinnoire a cererii petentului data de 21.11.2008.
In temeiul art.192 al.2 din Codul de procedura penala va obliga petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Sentinta a ramas definitiva prin decizia penala nr. 159/01.02.2008 a Tribunalului Bucuresti.