Pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic Sentinta civila nr. 2095 din data de 16.07.2013
pronunțată de Judecatoria Rosiori de Vede

Prin cererea inregistrata la Judec. R.d.V., reclamanta D.I. a chemat in judecata pe parata P. A., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se constate ca a cumparat de la aceasta suprafata de 1,0000 ha teren, situata in extravilanul comunei D., jud. Tel, in tarla 24, parcela 98, inscrisa in titlul de proprietate emis de Com. Jud. Tel. pentru Stab. Dr. de Propr. asupra Terenurilor, urmand ca hotararea ce se va pronunta sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.
Prin sentinta civila nr. 2095/16.07.2013, instanta a respins, ca neintemeiata, cererea formulata de reclamanta. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele : potrivit disp. art. 1669 Cod civil, cand una dintre partile care a incheiat o promisiune bilaterala de vanzare refuza, nejustificat, sa incheie contractul promis, cealalta parte poate cere pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, daca toate celelalte conditii de validitate sunt indeplinite ; conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt, conform art. 1179 Cod civil : capacitatea de a contracta, consimtamantul partilor, un obiect determinat si licit, o cauza licita si morala. In speta, instanta constata ca sunt indeplinite aceste conditii de validitate, partile avand capacitatea de a contracta, exprimandu-si consimtamantul in mod liber, obiectul contractului este determinat si licit si, de asemenea, cauza actului este licita si morala; pentru a putea sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun determinat, cel ce se obliga trebuie insa sa faca dovada proprietatii ; prin dispozitiile art. 1683 Cod civil este reglementata vanzarea bunului altuia, astfel : daca la data incheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se afla in proprietatea unui tert, contractul este valabil, iar vanzatorul este obligat sa asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul sau catre cumparator ; obligatia vanzatorului se considera ca fiind executata fie prin dobandirea de catre acesta a bunului, fie prin ratificarea vanzarii de catre proprietar, fie prin orice alt mijloc, direct ori indirect, care procura cumparatorului proprietatea asupra bunului ; daca din lege sau din vointa partilor, nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului, din momentul dobandirii bunului de catre vanzator sau al ratificarii contractului de vanzare de catre proprietar ; in cazul in care vanzatorul nu asigura transmiterea dreptului de proprietate catre cumparator, acesta din urma poate cere rezolutiunea contractului, restituirea pretului, precum si, daca este cazul, daune interese ; rezulta din aceste dispozitii legale ca pentru a fi valabil incheiat un contract de vanzare, prin suplinirea de catre instanta a consimtamantului partii care nu si-a respectat obligatia de a incheia contractul in forma autentica, partea care solicita pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract trebuie sa faca dovada calitatii de proprietar al celui care s-a obligat sa-i transmita dreptul de proprietate asupra unui bun individual determinat ; promitentul - vanzator trebuie sa-si indeplineasca obligatia privind transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului de la titularul sau catre cumparator pana la momentul la care instanta pronunta o hotarare care sa tina loc de contract .
Din probele administrate in cauza, instanta a retinut ca desi reclamantul a achitat integral pretul de 3000 lei si a intrat in posesia imobilului in litigiu, nu s-a facut dovada calitatii de proprietar al paratei.
Instanta nu a putut retine ca parata este proprietara suprafetei de teren promisa spre vanzare , intrucat titlul de proprietate a fost emis de Com. Jud. Tel. pentru Stab. Dr. de Propr. asupra Terenurilor, pe numele P.A. (A., conform actelor de stare civila), decedata ( conform certificatului de deces).
Din actele de stare civila de la dosar, instanta retine ca P. I. G., sotul paratei a decedat inaintea mamei sale, astfel ca nu o putea mosteni pe aceasta intrucat nu mai era in viata la acea data. In aceste conditii, parata nu poate veni la mostenirea mamei sotului sau, prin reprezentare, potrivit dispozitiilor art.664 si urmatoarele din codul civil in vigoare la data deschiderii succesiunilor, neavand nici macar vocatie succesorala generala la mostenirea acesteia. Reprezentarea succesorala nu opereaza, potrivit legii, si in favoarea sotului supravietuitor.
Drept urmare, instanta a constat ca parata nu poate sa transmita dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu, nefacandu-se dovada calitatii de proprietar al acesteia, pana la momentul pronuntarii hotararii
.