Pe rol fiind judecarea actiunii civile avand ca obiect actiune in constatare formulata de reclamanta R.I. in contradictoriu cu paratul MUNICIPIUL PLOIESTI PRIN PRIMAR cu sediul in Ploiesti, str. B-dul Republicii, nr. 2, jud. Prahova.
Actiunea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 391 lei prin chitanta seria PMP, nr. 218479/03.09.2009 in valoare de 20 lei ( fila 2), prin chitanta seria PMP, nr. 253190/27.10.2010 in valoare de 7,1 lei ( fila 222), prin chitanta seria PMP, nr. 18195/15.01.2010 in valoare de 223 lei ( fila 223) si timbre judiciare in valoare de 5,1 lei.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 27.10.2010, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta, data la care instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi, 03.11.2010, data la care a pronuntat urmatoarea sentinta: I N S T A N T A,
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti la data de 07.09.2010 sub nr. 15092/281/2009 reclamanta R.I. in contradictoriu cu parata MUNICIPIUL PLOIESTI PRIN PRIMAR a solicitat instantei sa constate ca este constructor al balconului ce l-a construit la parterul apartamentului proprietate personala.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, in anul 2004, a demarat procedura pentru obtinerea avizului pentru construirea unui balcon la apartamentul din Ploiesti, str. Facliei, nr. 11, bl. 138G, ap.22, judetul Prahova.
Reclamanta a mai aratat ca pentru edificarea acestei constructii a concesionat terenul aferent balconului, sens in care a depus toata documentatia eferenta.
A mai precizat ca pentru acest tern achitat anual redeventa stabilita contractului de concesiune incheiat cu Primaria municipiului Ploiesti, teren pe care a construit un balcon pentru care plateste impozitul aferent.
In dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza de specialitate.
In drept, a invocat dispozitiile Legii 50/1991.
Actiunea a fost legal timbrata.
La termenul de judecata din data de 17.02.2010 (fila 202), instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri, pentru reclamanta proba cu interogatoriul paratului si proba cu expertiza in specialitatea constructii.
Parata nu a formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta solicita instantei ca, prin hotararea ce va pronunta sa constate ca aceasta este constructor de buna-credinta al balconului ce l-a construit la parterul apartamentului proprietate personala.
In continutul raportului de expertiza constructii depus la dosarul cauzei (fila 211), se precizeaza ca nu exista autorizatie de constructie in privinta balconului. Pentru construirea balconului la parterul apartamentului proprietatea sa, reclamanta a solicitat si a obtinut certificatul de urbanism nr. 1858 din 08.11.2004 (fila 17). Primaria Municipiului Ploiesti, prin notificarea nr. 307279/04.11.2005 anunta restituirea documentatiei depuse de reclamanta, cu motivarea ca nu este posibila autorizarea construirii de balcoane la parterul blocurilor, care depasesc proiectia orizontala a balcoanelor existente la etajele superioare.
Instanta, din probele administrate in cauza, nu poate retine buna-credinta a reclamantei, in privinta construirii balconului, deoarece aceasta a efectuat demersurile necesare in vederea obtinerii autorizatiei de construire, avand in vedere documentatia depusa la dosarul cauzei (filele 6 - 65; 73 - 138). Or, faptul ca, in speta, reclamanta a efectuat demersuri in vederea obtinerii autorizatiei de constructie, nu inseamna ca ca reclamanta a fost de buna-credinta, deoarece situatiile in care un constructor este de buna-credinta sunt reglementate prin prevederile art. 494 alin. (3) Cod civil, care nu sunt aplicabile, in speta.
In conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, executarea lucrarilor de constructii este permisa numai pe baza unei autorizatii de construire sau de desfiintare, care se emite la solicitarea detinatorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren si/sau constructii - ori a altui act care confera dreptul de construire sau de desfiintare.
Instanta retine ca, desi a fost emisa documentatia prevazuta la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, republicata, din dispozitiile Legii mentionate, rezulta ca este necesara parcurgerea unei proceduri de autorizare, care se finalizeaza prin obtinerea autorizatiei de construire.
Avand in vedere aspectele aratate, instanta retine ca recunoasterea dreptului de proprietate asupra unei constructii realizate fara autorizatie de construire ar constitui o masura contrara ordinii publice, deoarece s-ar incuraja, pe aceasta cale, realizarea de constructii fara respectarea prevederilor legale privind regimul de autorizare a executarii constructiilor.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei de constatare a dreptului de proprietate asupra balconului, prin accesiunea imobiliara, instanta retine ca, in conformitate cu prevederile art. 492 Cod Civil, "orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste din contra". Acest text legal, ce instituie principiul accesiunii imobiliare artificiale, stabileste totodata o dubla prezumtie si anume ca orice constructii facute pe un fond sunt prezumate ca au fost facute de catre proprietarul fondului si cu cheltuiala sa.
Prin urmare, pentru a se putea constata dobandirea dreptului de proprietate asupra unei constructii prin accesiunea imobiliara artificiala, este necesar ca cel care construieste sa fie proprietarul terenului pe care se realizeaza constructia. Or, in prezenta cauza, reclamanta nu este proprietara terenului, ci are calitatea de concesionar al terenului aflat in domeniul privat al municipiului Ploiesti, conform contractului de concesiune nr. 506679/18.07.2005 (fila 57) si Procesului-verbal de predare-primire (fila 62).
Pentru considerentele expuse, instanta va respinge cererea avand ca obiect actiune in constatare formulata de reclamanta R.I. in contradictoriu cu paratul MUNICIPIUL PLOIESTI PRIN PRIMAR cu sediul in Ploiesti, str. B-dul Republicii, nr. 2, jud. Prahova, ca neintemeiata.
In baza prevederilor art. 274 Cod pr. Civ., instanta va lua act ca paratul nu solicita cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea avand ca obiect actiune in constatare formulata de reclamanta R.I. in contradictoriu cu paratul MUNICIPIUL PLOIESTI PRIN PRIMAR cu sediul in Ploiesti, str. B-dul Republicii, nr. 2, jud. Prahova, ca neintemeiata.
Ia act ca paratul nu solicita cheltuieli de judecata.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 03.11.2010.
Redactat: A.V.
Tehnoredactat: R.P.
Data: 10.01.2011