anulare act

Sentinta civila nr. 229 din data de 25.01.2012 pronunțată de Judecatoria Onesti

R O M A N I A
JUDECATORIA ONESTI
JUDETUL BACAU

Dosar nr. 6795/270/2011 anulare act
Inreg. 10.11.2011

SENTINTA CIVILA NR. 229
Sedinta publica din data de 25 ianuarie 2012
COMPLETUL DE JUDECATA FORMAT DIN :
Presedinte - __.
Grefier - _.

Astazi a fost pe rol judecarea actiunii civile formulata de reclamantii _. si _ impotriva paratei Banca _ - _., avand ca obiect "anulare act".
La apelul nominal facut in sedinta publica nu au raspuns partile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta care invedereaza ca reclamantii au depus la dosar la data de 25.01.2012, prin fax, concluzii scrise intr-un singur exemplar.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat ori probe de administrat instanta apreciaza cauza in stare de judecata si o retine spre solutionare.

I N S T A N T A
Deliberand,

Asupra cauzei civile de fata;
Constata ca prin actiunea formulata reclamantii _. si _. au solicitat, in contradictoriu cu parata Banca _., anularea clauzei penale inscrisa in art. 4 din contractul de credit nr. 60782/13.04.2006.
Actiunea a fost legal timbrata iar in motivare se arata ca, in data de 13.04.2006, reclamantii au incheiat cu parata contractul de credit precizat anterior, prin care reclamantul _. s-a obligat sa garanteze indeplinirea obligatiilor principale ale imprumutatei _..
Datorita unor dificultati economice, reclamantii nu au reusit sa achite debitul lunar calculat de parata, aceasta declansand procedura executarii silite impotriva debitoarei principale, cat si impotriva garantului(dosare de executare nr. 1469/2007 si 1468/2007).
Reclamantii solicita instantei sa constate ca in art. 4 din contract este inscrisa o clauza penala cu un pronuntat caracter sanctionator, atat pentru debitoare cat si pentru garant.
In plus, contractul de credit incheiat, precum si contractul de garantie reala mobiliara asupra creantelor existente sau viitoare nr. 60782/CES/02/13. 04.2006 nu este rezultatul unei negocieri directe intre partile contractante, reclamantii fiind nevoiti sa semneze un contract standard preformulat, devenind astfel incidente dispozitiile prevazute de art. 4 si urm. din Legea nr. 193/2000 privitoare la clauzele abuzive. In acest sens, se continua in motivare, prin cele doua contracte au fost stabilite obligatii numai in sarcina debitoarei si a garantului, fara a exista vreun capitol, sectiune sau articol prin care sa fie stabilite obligatii si in sarcina unitatii bancare.
De asemenea, reclamantii mai considera clauze abuzive si clauza contractuala prevazuta in art. 3 din contractul de credit, precum si cea prevazuta in art. 6.1 din contractul de garantie, privitoare la solidaritatea intre debitoare si garant si, respectiv, privitoare la renuntarea la beneficiul de diviziune si discutiune.
Reclamantii si-au intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 1 din Legea nr. 313/1879 si art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Parata a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii reclamantilor, aratand ca in cele doua contracte clauzele sunt prezentate in mod explicit in continutul acestora si insusite prin semnare de catre reclamanti.
Datorita neindeplinirii obligatiilor asumate, din culpa debitoarei, s-a declansat procedura executarii silite a contractelor mentionate, atat impotriva acesteia, cat si a garantului. Interpretarea de catre reclamanti a clauzei inscrisa in art. 4 din contract, in sensul ca ar fi o clauza abuziva, este o interpretare vadit gresita.
Dobanda conventionala initiala nu reprezinta despagubiri pentru neexecutarea obligatiilor contractuale, ci reprezinta "pretul contractului", echivalentul folosirii capitalului (art. 1587 din vechiul Cod civil), pe cand sanctiunea neexecutarii obligatiilor prevazute in contractele de credit o reprezinta tocmai dobanda majorata, stabilita conform art. 1 din O.G. nr. 9/2000.
Referitor la sustinerea reclamantilor privind dezechilibrul semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, pentru ca Banca nu si-ar fi asumat nici o obligatie, parata arata ca obligatia creditorului este una esentiala, ce tine de insusi obiectul contractului: acordarea creditului.
Clauzele inscrise in contracte si in documentele accesorii, conchide parata, sunt rezultatul negocierii directe.
In cauza s-au administrat probe cu inscrisuri, din analiza carora instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
In data de 13.04.2006 s-a incheiat intre parata, pe de o parte, si reclamanta _. - in calitate de client si reclamantul _.. - in calitate de garant, pe de alta parte, contractul de credit nr. 60782, iar intre parata si reclamantul __ s-a incheiat, la aceeasi data, contractul de garantie reala mobiliara asupra creantelor existente si viitoare - nr. 60782/CES.
In conformitate cu art. 4 din contractul de credit incheiat intre parti sub nr. 60782/13.04.2006, orice suma care nu este platita la scadenta(fara deosebire dupa cum scadenta este cea specificata in contract sau rezulta prin declararea anticipata a scadentei sau in alt mod), indiferent daca aceasta reprezinta suma principala, dobanda, comisioane, costuri sau speze conform Documentelor Financiare, va atrage plata de dobanzi majorate pentru perioada incepand cu data scadentei si pana la data platii integrale, la o dobanda egala cu 30.00% pe an.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 313/19.02.1879 pentru anularea clauzei penale din oricare contract si pentru adaosul unui alineat la art. 1089 din Codul civil, in vigoare la data incheierii contractului dintre parti, "Clauza penala, aflata in contractele de imprumuturi sau de prestatiuni in natura, este si va ramane anulata, oricare va fi data actului a carui executare se cere, insa numai daca termenul exigibilitatii creantei va cadea in urma promulgarii acestei legi.
Judecatorul, in caz de imprumut, va putea condamna numai la plata dobanzii prevazuta de art. 1589 din Codul civil, sau, in caz de obligatiuni la daune - interese, conform art. 1084 din Codul civil".
In art. 2 din acelasi act normativ se precizeaza ca, "Daca clauza penala nu va fi stipulata direct, ci va fi deghizata sub o alta forma, sau va rezulta din conditiunile actului, judecatorul va aprecia si va putea anula din contract ceea ce ar avea caracterul de clauza penala, putand aplica, dupa cazuri, art. 1589 sau art. 1084 din Codul civil".
Dispozitiile legale mentionate au caracter special si se aplica indiferent de natura actului, acestea fiind derogatorii de la dreptul comun.
De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 1 al. 3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatori. Este considerata clauza abuziva, potrivit art. 4 din acelasi act normativ, orice prevedere contractuala care nu a fost negociata direct, nedand posibilitatea consumatorului de a influenta natura ei si care creaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor in defavoarea consumatorului si incalcand principiul bunei credinte.
Aceasta dispozitie ocroteste interesele consumatorului, in sensul acordarii posibilitatii de a negocia de pe pozitii de egalitate clauzele contractuale, fiind totodata o expresie a manifestarii efective a libertatii de vointa.
Or, clauza inserata in art. 4 din contractul precizat mai sus, nu satisface cerintele textelor de lege amintite anterior. Aceasta, intrucat, pe de o parte, debitorul nu a putut influenta continutul acesteia, avand in vedere ca respectiva conventie reprezinta un contract tip, care contine clauze prestabilite, in mod unilateral de catre parata. Pe de alta parte, prevederea in discutie produce un dezechilibru grav intre situatiile partilor, in defavoarea reclamantilor.
In aceste conditii, vazand si dispozitiile alin. 1 lit. i din Anexa nr. 1 la Legea nr. 139/2000, care enumera cu titlu exemplificativ tipuri de clauze abuzive, printre care si cea privitoare la obligarea consumatorului la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, instanta apreciaza ca obligatia ce le revine reclamantilor, inserata in art. 4 din contract reprezinta o clauza abuziva ce vatama interesele consumatorului - debitor.
Clauza inserata in alineatul ultim al art. 3 din contractul de credit, precum si cea din art. 6.1 din contractul de garantie sunt apreciate de instanta ca nefiind clauze abuzive, fiind de notorietate inserarea lor in astfel de contracte.
In raport de considerentele expuse, instanta va admite in parte actiunea si, in consecinta, va constata nulitatea absoluta a clauzei penale cuprinsa in art. 4 din Contractul de credit nr. 60.782/13.04.2006.
In conformitate cu art. 274 Cod procedura civila va fi obligata parata sa achite reclamantilor suma de 12,3 lei, cheltuieli de judecata.

Pentru aceste motive,
In numele legii,
H O T A R A S T E:

Admite in parte actiunea formulata de reclamantii _ si _, cu domiciliul ales in __, in contradictoriu cu parata Banca _., cu sediul in _..
Constata nulitatea absoluta a clauzei penale cuprinsa in art. 4 din Contractul de credit nr. 60.782/13.04.2006.
Obliga parata sa achite reclamantilor suma de 12,3 lei, cheltuieli de judecata.
Cu apel in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 25 ianuarie 2012.
PRESEDINTE, GREFIER,


Sursa: Portal.just.ro