Mentinerea arestarii preventive a inculpatului condamnat de instanta de fond la o pedeapsa privativa de libertate. Incidenta disp. art. 160/b al. 3 Cod de Procedura Penala.
In situatia in care inculpatul a fost arestat preventiv pentru alte infractiuni decat cele pentru care a fost apoi condamnat de catre instanta de fond, la verificarea masurii arestarii preventive in cursul judecarii cailor de atac, instantele trebuie sa aiba in vedere si dispozitiile art. 160/b al. 3 Cod de Procedura Penala privind temeiurile noi care justifica privarea de libertate a inculpatului si nu numai dispozitiile art. 160/b al. 2 Cod de Procedura Penala.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia penala nr. 23/13 martie 2008
Prin incheierea penala din 6.03.2008 pronuntata de Tribunalul Hunedoara - Sectia penala in dosarul nr. 000002202/243/2007 s-a dispus printre altele, in baza art. 139 Cod procedura penala, revocarea masurii arestarii preventive luata prin incheierea penala nr. 209/2.08.2007 a Judecatoriei Hunedoara, fata de inculpatul P.V.C. si s-a dispus punerea in libertate a acestui inculpat de sub puterea mandatului de arestare preventiva emis de Judecatoria Hunedoara sub nr. 11/2.02.2007.
In motivarea incheierii, Tribunalul a constatat ca baza factuala avuta in vedere la luarea masurii preventive a disparut in mare masura prin adoptarea de catre Parchet a solutiei de scoatere de sub urmarire penala pentru cele doua infractiuni de talharie comise in datele de 24 si 25 iulie 2007; singura acuzatie care a justificat pana in prezent mentinerea arestarii preventive a fost cea referitoare la fapta de furt din perioada 16-20 iulie 2007.
S-a remarcat ca pentru infractiunea de furt simplu inculpatul P.V.C. a fost condamnat in prima instanta la o pedeapsa de 1 an inchisoare. Intrucat pana in prezent inculpatul a executat in preventie 7 luni inchisoare, nu se mai impune mentinerea masurii preventive, aceasta echivaland cu o executare anticipata a pedepsei, imprejurare inacceptabila in lumina jurisprudentei dezvoltate de Curte in interpretarea art. 5 din CEDO.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Hunedoara care a solicitat casarea incheierii penale atacate, retinerea cauzei spre rejudecare si mentinerea starii de arest preventiv a inculpatului P.V.C. deoarece inculpatul a fost condamnat in prima instanta la o pedeapsa rezultanta de 7 ani inchisoare, iar motivele de fapt si de drept pentru care s-a luat aceasta masura, subzista.
Curtea de Apel examinand incheierea atacata prin prisma motivelor invocate precum si din oficiu a constatat ca recursul Parchetului de pe langa Tribunalul Hunedoara este fondat si a fost admis, din urmatoarele considerente:
S-a constatat ca prin incheierea penala nr. 209/2.08.2007 pronuntata de Judecatoria Hunedoara inculpatul P.V.C. a fost arestat preventiv in temeiul disp. art. 148 lit. d si f C.p.p. pentru savarsirea infractiunilor prev. de: art. 211 al. 1, al.2 lit. c si al. 2/1 lit. C.p., cu aplic. art.l 37 lit. a C.p.; art. 26 C.p rap. la art. 211 al. 1, al. 2 lit. c si al.2/1 lit. a C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p.; art. 208 al.1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p , totul cu art. 33 lit. a C.p., arestare care a fost mentinuta de instanta de fond si de instanta da apel pana la termenul din 6.03.2008.
Prin rechizitoriul din 17.08.2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Hunedoara inculpatul P.V.C. a fost scos de sub urmarire penala pentru cele doua infractiuni de talharie pentru care a fost arestat preventiv, dar a fost trimis in judecata pentru o alta infractiune de talharie prev. de art. 221 al. 1, al.2 lit. c si al. 2/1 lit. c C.p., cu aplic art. 75 lit c C.p., art. 37 lit. a C.p., o infractiune de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, rap. la art. 209 al. 1 lit. a,g,i C.p., cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., art. 75 lit. c C.p., art. 37 lit. a C.p. si furt simplu prev. de art. 208 al. 1 C.p., cu aplic. art. 37 lit. a C.p. Inculpatul P.V.C. a fost condamnat prin sentinta penala nr. 330/29.11.2007 a Judecatoriei Hunedoara la o pedeapsa rezultanta de 7 ani inchisoare pentru savarsirea celor trei infractiuni pentru care a fost trimis in judecata, in acest temei mentinandu-se starea de arest preventiv.
Este adevarat ca, potrivit disp. art. 160/b al. 2 Cod procedura penala, atunci cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestarii preventive dar, potrivit aliniatului 3 al aceluiasi articol, cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, dispune mentinerea arestarii preventive.
S-a constatat de catre Curte ca desi inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an pentru infractiunea pentru care s-a dispus initial arestarea preventiva, el a fost condamnat in prima instanta pentru inca alte 2 infractiuni la o pedeapsa rezultanta de 7 ani inchisoare. In aceste conditii, nu se poate sustine ca nu exista temeiuri noi pentru mentinerea arestarii preventive, iar instanta trebuia sa faca aplic. disp. art. 160/b al. 3 Cod procedura penala.
Mentinerea arestarii preventive a inculpatului P.V.C. se justifica si in lumina disp. art. 5 CEDO, in speta existand o solutie de condamnare a acestuia in prima instanta. In concluzie, recursul Parchetului de pe langa Tribunalul Hunedoara este fondat si a fost admis