Mentinerea starii de arest in lipsa inculpatului citat legal . Asigurarea apararii. Imposibilitatea de prezentare a inculpatului arestat in cauza. Verificarea legalitatii masurii arestarii preventive in termenul prevazut de lege. Legalitate.
Cod procedura penala: art. 300/2, art. 160/b, art. 159 alin. 4, art. 140,
1. Daca inculpatul arestat in cauza a fost citat legal, dar prezentarea acestuia nu este posibila, verificarea legalitatii si temeinicie masurii arestari preventive in lipsa acestuia este legala, fiind aplicabile dispozitiile art. 159 alin. 4 Cod procedura penala .
2. Incetarea de drept a masurii preventive opereaza atunci cand verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive de catre instanta de fond s-a facut dupa implinirea termenului de 60 de zile, prevazut de art. 160/b Cod procedura penala, judecarea recursului . Decizia nr. XXV din 2 iunie 2008 data de ICCJ - Sectii Unite nu are aplicabilitate in procedura prevazura de art. 300/2 Cod procedura penala.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie – Decizia penala nr.109/17 iunie 2010
Prin incheierea penala pronuntate de Tribunalul Alba - Sectia penala la data de 09 iunie 2010 in dosarul nr. 5297/107/2010, s-a dispus, printre altele, in baza art. 300/2 Cod procedura penala mentinerea starii de arest a inculpatului T.L.C. , aflat in prezent in Penitenciarul Rahova.
Pentru a pronunta aceasta incheiere s-a retinut, in esenta, de catre instanta de fond ca in cauza ultima mentinere a starii de arest al inculpatului s-a facut prin incheierea din 11.04.2010 a Tribunalului Sibiu, ca din materialul probator administrat pana in prezent reiese presupunerea rezonabila, in sensul art.68/1 Cod procedura penala, ca inculpatul a savarsit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventiva si ca la acest moment subzista inca temeiurile avute in vedere la arestarea preventiva, care nu au incetat si nici nu au aparut temeiuri noi care sa determine inlocuirea masurii arestarii preventive.
Impotriva acestei incheieri penale a declarat recurs in termen, inculpatul T.L.C.
In sustinerea orala a motivelor de recurs recurentul inculpat, personal si prin aparatorii alesi, a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii recurate cu privire la dispozitia privind mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatului T.L.C. si rejudecand, revocarea acestei masuri, iar in subsidiar, casarea hotararii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiasi instante de fond.
Se arata in motivarea recursului, printre altele, ca instanta de fond a dispus mentinerea masurii arestarii preventive in lipsa inculpatului recurent, desi prezenta acestuia era obligatorie, astfel ca potrivit dispozitiile art. 314 Cod procedura penala si dispozitiile art. 197 alin. 2 Cod procedura penala incheierea penala atacata este nula absolut.
De asemenea, se mai arata ca potrivit art. 139 alin. 2 raportat la art. 140 alin. 1 lit. a Cod procedura penala, in cauza masura arestarii preventive a incetat de drept, instanta de recurs fiind obligata sa se pronunte pe recursul inculpatului inauntru celor 60 de zile prevazuta de art. 160/b Cod procedura penala .
Prin decizia penala nr. 109 din 17 iunie 2010 , Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia pentru cauze cu minori si de familie, a respins ca nefondat recursul inculpatului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Intr-o prima critica invocata de recurentul inculpat se sustine ca incheierea penala atacata este nelegala, intrucat instanta de fond a procedat la verificarea masurii arestarii preventive a inculpatului T.L.C. , recurentul inculpat, desi procedura de citare cu acesta nu era legal indeplinita si in lipsa lui, desi prezenta inculpatului era obligatorie, fiind arestat in cauza, astfel ca sunt incidente dispozitiile art. 197 alin.2 Cod procedura penala, privind nulitatea absoluta.
Cu referire la motivul de recurs invocat, se retine ca instanta de fond, la 9 iunie 2010, a constatat ca recurentul inculpat incarcerat fiind in Penitenciarul Rahova, a fost citat, locul de detentie comunicand imposibilitatea prezentei lui in instanta, in cauza deci fiind aplicabile dispozitiile art. 159 alin. 4 C. combinat cu art. 300/1 si 300/2 Cod procedura penala, respectiv in cazul in care deplasarea inculpatului arestat nu este posibila, mentinerea masurii arestarii preventive va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, acest aspect fiind indeplinit.
Ca atare, incheierea pronuntata la 9 iunie 2010 este legala.
Curtea nu poate impartasii sustinerile recurentului inculpat prin aparatorii alesi ca in cauza aflandu-ne in cursul judecatii nu sunt aplicabile dispozitiile art. 159 alin. 4 Cod procedura penala. Aceasta deoarece verificarea privind arestarea preventiva a inculpatului in cursul judecatii este cea prevazuta de art. 300/1 Cod procedura penala, dispozitii care fac direct trimitere, printre altele, la dispozitiile art. 159 alin. 4 Cod procedura penala , potrivit carora propunerea de prelungire a duratei arestarii preventive va fi examinata in lipsa inculpatului, daca deplasarea inculpatului arestat nu este posibila, dar numai in prezenta aparatorului.
Nici critica referitoare la incetarea de drept a masurii arestarii preventive a inculpatului prin raportare la dispozitiile art. 140 alin.1 lit.a) Cod procedura penala si art.160/b combinat cu art. 300/2 Cod procedura penala nu poate fi primita.
Potrivit art. 300/2 Cod procedura penala, in cauzele in care inculpatul este arestat, instanta legal sesizata este datoare sa verifice, in cursul judecatii, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, procedand conform art. 160/b din acelasi cod.
Asadar, in cursul solutionarii unei cauze de natura penala, in care inculpatul se afla in stare de arest preventiv, instanta are obligatia de a verifica periodic, prin prisma dispozitiilor art. 160/b alin.1 din Codul de procedura penala, dar nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive dispuse in cauza respectiva fata de inculpat.
Prin art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, se prevede ca masurile preventive inceteaza de drept la expirarea termenelor prevazute in lege sau stabilite de organele judiciare, ori la expirarea termenului prevazut de art. 160/b alin. 1 Cod procedura penala, daca instanta nu a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive in acest termen, in astfel de cazuri instanta de judecata avand obligatia, in conformitate cu alin. 3 al aceluiasi articol, sa dispuna punerea de indata in libertate a celui arestat.
Prin Decizia nr. VII/2006, I.C.C.J., Sectiile Unite, admitand recursul in interesul legii, in aplicarea dispozitiilor art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala (in forma anterioara modificarii aduse prin Legea nr. 356/2006), a stabilit ca: ,,Neverificarea de catre instanta, in cursul judecatii, a legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului major inainte de implinirea duratei de 60 de zile, la care se refera art. 160/b alin. 1 din Codul de procedura penala, a inculpatului minor cu varsta intre 14 si 16 ani inainte de expirarea duratei de 30 de zile prevazute in art. 160/h alin. 2 din Codul de procedura penala, iar a inculpatului minor mai mare de 16 ani inainte de expirarea duratei de 40 de zile prevazute in art. 160/h alin. 3 din Codul de procedura penala atrage incetarea de drept a masurii arestarii preventive luate fata de inculpati si punerea lor de indata in libertate.’’
Din aceste dispozitii imperative ale legii rezulta, fara echivoc, incetarea de drept a oricarei masuri preventive, inclusiv a arestarii preventive, la expirarea termenelor prevazute in lege sau stabilite de organele judiciare.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca in cauza instanta de fond a procedat inainte de expirarea termenului de 60 de zile prevazut de art. 160/b alin. 1 Cod procedura penala, la verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a recurentului inculpat, astfel ca aceasta critica nu este intemeiata.
Curtea nu poate impartasii sustinerea recurentului inculpat, prin aparatorii legali, ca masura arestarii preventive a incetat de drept intrucat recursul formulat in cauza trebuia solutionat inainte de expirarea celor 60 de zile prevazute de art. 160/b alin. 1 Cod procedura penala, intrucat aceasta critica se bazeaza pe o interpretare gresita a textelor de lege in materie.
Din interpretarea dispozitiilor legale citate, rezulta neindoielnic ca orice masura preventiva, inclusiv arestarea preventiva, inceteaza de drept la expirarea termenului prevazut de art. 160/b alin. 1 Cod procedura penala, daca instanta de fond nu a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive in acest termen.
Asa fiind, Curtea va respinge ca nefondat acest motiv de recurs.