R O M A N I A
JUDECATORIA MOTRU
Sentinta Civila Nr. 2386
Sedinta publica de la 18 octombrie 2011
Actiune in constatare
Constatare drept de superficie. Conditii de admisibilitate. Pentru constituirea dreptului de superficie se cere in primul rand dovedirea dreptului de proprietate asupra constructiei, iar in al doilea rand, fie existenta unei dispozitii legale, fie o conventie incheiata intre superficiar si proprietarul terenului, iar in cazuri rare dreptul de superficie poate fi constituit si pe calea uzucapiunii. Lipsa dovezii calitatii de proprietar al constructiilor si inexistenta constructiilor in momentul in care a inceput sa curga termenul uzucapiunii nu poate conduce la constituirea unui drept de superficie in favoarea pretinsului proprietar al constructiilor.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Motru la data de 06.12.2010, sub nr. __./263/2010, reclamantii F. N. si F. G. au chemat in judecata pe paratii M. V. G. si F. Gh. G., solicitand instantei, ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se constate existenta in favoarea reclamantilor a unui drept de superficie asupra suprafetei de teren de 69 ari si asupra constructiilor aflate pe acest teren, respectiv casa de locuit si anexele aferente si sa se dispuna inscrierea dreptului in cartea funciara.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantii au aratat ca avand acordul numitilor M. V., M. V. si M. M. au ridicat langa casa pe care o primisera de la acestia inca doua camere, hol si baie, au renovat intreaga casa in 1973, iar dupa cativa ani au schimbat-o in totalitate, rezultand de fapt o noua casa careia de-a lungul timpului i s-au adus noi imbunatatiri si i s-au adaugat alte anexe.
Au mai aratat reclamantii ca au stapanit netulburati timp de 40 de ani constructiile ridicate, devenind proprietari prin uzucapiunea de 30 de ani.
In continuare, reclamantii au aratat ca in anul 2006 fiul acestora, numitul F. G., a prezentat un testament al numitei M. M. de care nu avea nimeni cunostinta, formulat in favoarea acestuia, privind suprafata de 500 m.p., incepand astfel litigiul dintre parti.
De asemenea, reclamantii au mai precizat ca s-au judecat cu paratul F. G. in vederea anularii testamentului dar nu au obtinut castig de cauza si deoarece paratul ii teroriza in mod permanent, au ajuns in cele din urma sa-i vanda acestuia casa refacuta, fiind nevoiti sa se retraga intr-o anexa cu 3 incaperi, insa paratul nu le-a permis sa locuiasca nici in acest loc, scotandu-i afara si obturandu-le intrarea in aceasta locuinta.
Cererea reclamantilor nu a fost motivata in drept.
La data de 08.02.2011 reclamantii au depus la dosarul cauzei o precizare prin care au aratat ca vecinii terenului in cauza sunt: la nord- M. I. si S. C.(F. G.); la sud- M. D. si M. M.; la vest- M. M., M. D. si M. I.; la est- drumul satesc, rest proprietate F. G..
Legal citati, paratii au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamantilor, aratand ca imobilele la care acestia fac referire ii apartin in exclusivitate, iar reclamantii nu au fost niciodata proprietarii acestora. Ca, uzucapiunea nu poate fi retinuta deoarece reclamantii nu au fost niciodata proprietarii imobilelor. Ca mostenire, doar reclamanta nu si sotul sau ar fi putut sa discute asupra imobilelor iar aceasta este renuntatoare situatie ce rezulta din certificatul de mostenitor nr___. din 12 iulie 1989. De asemenea, nu este nici mostenitoarea defunctei M. M. si pe care chiar a alungat-o din casa pretinsa. Se mai arata ca imobilele respective apartin paratilor, o parte fiind mostenite iar o parte fiind edificate de ei fara participarea reclamantilor care locuiau in Motru. Ca, rolul agricol nu face dovada proprietatii iar reclamantii au folosit imobilele respective prin intelegerea ce le-a fost acordata din motive umanitare.
In sustinerea intampinarii formulate, paratul a depus la dosarul cauzei inscrisuri (filele 26-45).
In virtutea rolului activ, in conformitate cu dispozitiile art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, instanta a solicitat relatii din partea Primariei C._, care au fost comunicate cu adresa nr. ____/18.01.2011.
In dovedirea actiunii, reclamantii au solicitata admiterea probei testimoniale, a probei cu inscrisuri, cu interogatoriul paratilor precum si efectuarea unei expertize in specialitatea topografie. In contraproba, paratii au solicitata admiterea probei testimoniale, a probei cu inscrisuri si a probei cu interogatoriul reclamantilor, probe incuviintate pentru ambele parti, in cauza fiind ascultati martorii S.C., M. D., P. A. si G. M., ale caror depozitii se regasesc la dosarul cauei (filele 59,79, 99, 100).
De asemenea, instanta a dispus efectuarea unei cercetari la fata locului, procesul verbal intocmit cu acea ocazie fiind consemnat in scris si atasat la dosarul cauzei.
La termenul de judecata din data de 22 martie 2011 s-a dispus si efectuarea unei expertize in constructii, rapoartele de expertiza fiind intocmit de domnii experti G. L. si C. V. si depuse la dosarul cauzei.
Prin concluziile scrise formulate, reclamantii au solicitat sa se constate dreptul de superficie asupra constructiilor si dreptul de folosinta asupra terenului aferent acestora si sa se dispuna inscrierea dreptului in cartea Funciara. S-a sustinut ca in anul 1967 au primit casa de la matusa M. si parintii sai, casa pe care au renovat-o si pe care a luat-o paratul, conform dosarului nr__../263/2006. Deoarece pe acelasi teren, in aceeasi gospodarie au ridicat mai multe edificii incepand cu anul 1975-1994 cand au fost trecute la Registrul agricol la rolul lor, impreuna cu terenul aferent, pentru care le-au fost emise si acte de proprietate. Ca, au stapanit netulburati din anul 1967 pana in anul 2006, cand paratul F. G. i-a scos afara din casa, gospodarindu-se intotdeauna cu acesta si ajutandu-l foarte mult. Atitudinea de constructori de buna credinta este intarita si de faptul ca la data construirii acestora, proprietara traia si era in viata si atunci cand au deschis rol agricol, imobilele fiind trecute la rolul lor, fara ca proprietara sa faca vreo opozitie.
Prin concluziile scrise formulate, paratii au solicitat respingerea actiunii, sustinand ca in situatia in care reclamantii invoca faptul ca au devenit proprietari prin uzucapiune nu mai puteau fi in prezenta unei superficii ci in prezenta unei revendicari, eventual. Ca, paratii sunt proprietarii terenului, invocandu-se in acest sens testament, titlu de proprietate, certificat de mostenitor prin care se atesta ca F. N. este renuntatoare la mostenirea tatalui sau M. V., iar singurul mostenitor al terenului si constructiilor este M. G.. Din certificatul de mostenitor si testamentul intocmit de M. M. rezulta ca ambele case sunt proprietatea paratilor si nu a reclamantilor. Se mai arata ca reclamantii nici nu au locuit in casa cu trei camere si in casa cu patru camere de unde a si fost izgonita M. M..
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata si retine urmatoarele:
In fapt, reclamantii au solicitat instantei, ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se constate existenta in favoarea acestora a unui drept de superficie asupra suprafetei de teren de 69 ari si asupra constructiilor aflate pe acest teren, respectiv casa de locuit si anexele aferente si sa se dispuna inscrierea dreptului in cartea funciara.
In privinta dreptului de superficie se retine ca in acest sens, codul civil din 1864 nu cuprindea dispozitii exprese cu privire la acest drept real, astfel de dispozitii fiind introduse prin noul cod civil, care prevede insa la art.68 din dispozitiile tranzitorii de punere in aplicare ca "dispozitiile art.693-702 din Codul Civil nu se aplica drepturilor de superficie constituite inaintea intrarii in vigoare a Codului Civil". In atare situatie si avand in vedere totodata ca reclamantii au invocat dobandirea dreptului de superficie pe calea uzucapiunii de 30 ani, instanta va analiza actiunea reclamantilor in raport de dispozitiile legale existente inainte de intrarea in vigoare a noului cod civil.
Astfel, potrivit prevederilor art. 492 din Codul Civil din 1864, orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste din contra.
Din formularea textului de lege rezulta ca se instituie o prezumtie relativa legala, ce consta in dreptul de proprietate, a proprietarului terenului, asupra constructiilor ori altor edificate atasate de sol, prezumtie care insa poate fi rasturnata prin proba contrara din moment ce legea vorbeste "pana ce se dovedeste din contra".
Proba contrara poate sa tinda la dovedirea unui drept de superficie, ca o exceptie de la regula inscrisa in art. 492 Cod civil, drept real ce consta in dreptul de proprietate al superficiarului asupra constructiei edificata pe terenul proprietatea altei persoane si asupra caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta.
Pentru constituirea dreptului de superficie se cere deci, in primul rand dovedirea dreptului de proprietate asupra constructiei, iar in al doilea rand, fie existenta unei dispozitii legale, fie o conventie incheiata intre superficiar si proprietarul terenului, deoarece dreptul de superficie ia nastere in puterea legii, ori prin conventia partilor care nu pot fi decat cei doi proprietari ai constructiei si terenului si are ca obiect constituirea superficiei. In practica s-a stabilit totodata ca dreptul de superficie poate fi constituit si pe calea uzucapiunii, situatii rar intalnite.
In privinta primei conditii- dovada dreptului de proprietate asupra constructiilor se retine ca reclamantii au sustinut prin cererea de chemare in judecata ca incepand din anul 1967, cu acordul parintilor M. V. si V. si cu cel al matusii sale M. M., au ridicat langa casa parintilor pe care o primise ca zestre inca doua camere, hol si baie, a renovat casa in anul 1973, iar dupa cativa ani au schimbat-o in totalitate rezultand o casa noua cu patru camere, hol si baie. Pe acelasi teren, in anul 1975 au mai construit o anexa din 3 incaperi- 24 m.p, un garaj, un bunar si un halangar ridicat pe tevi de fier, garaj, patul, polata din doua incaperi, cotete din boltari si au imprejmuit gospodaria, pe care pretind reclamantii ca le-au stapanit netulburati, sub nume de proprietari, devenind proprietari prin uzucapiunea de 30 ani.
Expertul in constructii a identificat cu ocazia efectuarii raportului de expertiza urmatoarele constructii pe terenul cu privire la care se solicita constituirea unui drept de superficie:casa de locuit cu garaj cu suprafata construita de 24 m.p; casa de locuit ce a facut obiectul dosarului nr_../263/2006; casa de locuit P+1 cu garaj la parter, cu autorizatie de construire nr.14/2008; afumatoare; grajd; patul; polata; cotet pasari; patul; cotet pasari; polata; fantana. Constructii pe ternul in litigiu au fost identificate si cu ocazia efectuarii cercetarii la fata locului.
In privinta casei cu patru camere se retine ca aceasta a facut obiectul dosarului nr. ___/263/2006(dosar vechi _./2006) in care s-a pronuntat sentinta civila nr__. din 30 iunie 2008 si prin care a fost obligat paratul F. Grigore sa plateasca reclamantilor F. N. si F. G. suma de 23.369,62 lei reprezentand contravaloarea imbunatatirilor facute de reclamanti la casa de locuit.
In privinta casei de locuit P +1 cu garaj la parter se retine ca aceasta a fost construita in anul 2008, fiind eliberata autorizatia de construire nr.14 din 13 octombrie 2008 pe numele paratului F. G..
Cealalta casa, respectiv casa de locuit cu garaj, ce figureaza in registrul agricol cu suprafata construita de 24 m.p s-a construit in perioada anilor 1989-1990, conform sustinerilor expertului, si figureaza la pozitia de rol nr.208 in perioada anilor 1992-1996, pe numele reclamantului F. G., la anul darii in folosinta fiind mentionat anul 1994.
Reclamantii nu au prezentat insa nici un act de proprietate pe aceasta casa si nici o eventuala autorizatie de construire. Simpla inregistrare in registrul agricol a casei pe numele reclamantului F. G. nu ii confera insa acestuia un drept de proprietate, avand in vedere ca astfel de mentiuni au caracter declarativ si nu constitutiv de drepturi.
De asemenea, nici in privinta anexelor, reclamantii nu au prezentat acte de proprietate si nici autorizatii de construire, cu ocazia interogatoriului civil reclamanta recunoscand faptul ca nu detin astfel de autorizatii. Totodata, expertul in constructii a concluzionat ca afumatoarea a fost construita dupa anul 1990, grajdul prin anul 1999, un patul prin anul 1995 iar celalalt prin anul 2007, cotetul de porci in anul 1990, o polata in anul 2007 iar cealalta polata intre 1998-2004 si nu exista autorizatii de construire pentru aceste anexe.
Faptul ca reclamantii nu sunt proprietarii anexelor mentionate si a casei in suprafata de 24 m.p rezulta si din coroborarea declaratiilor martorilor audiati in cauza. Astfel, martorul S. C. a declarat ca a fost chemat de F. G. pentru a-i construi niste cotete, i-a turnat un gard cu stalpi de teava, o polata pentru utilaje agricole, i-a tencuit si un grajd de vite, lucrand la acestea in perioada 2003-2006 si fiind platit de catre F. G.. A mai aratat ca reclamantii locuiau in anexa situata deasupra garajului, insa nu stie pana cand. Martorul M. D. a declarat ca reclamantii au locuit in casa cu privire la care s-a dispus obligarea paratului F. G. sa acorde despagubiri reclamantilor, pana in urma cu aproximativ 10 ani. A mai declarat ca pe teren se afla anexe, patul, grajd, anexa cu lungimea de 10-12 m si latimea de 6-7 m, acestea fiind construite de F. G.. Martorul P. A. a declarat ca terenul a fost muncit de reclamanti impreuna cu paratul F. G., iar pana in urma cu 6-7 ani reclamantii au locuit impreuna cu F. G. si in casa mare si in cea mica. A mai declarat ca in anul 1996 cand a venit el in L__.. casele erau construite. Martorul G. M. a declarat ca nu stie cine a construit casa, nici celelalte constructii aflate pe teren si nici cine a folosit terenul.
In acelasi sens, este si certificatul de mostenitor nr____din 12 iulie 1989(fila 26 din dosar) din continutul caruia rezulta ca de pe urma defunctului M. V., tatal reclamantei F. N., a ramas terenul in suprafata de 250 m.p, si o casa din caramida, acoperita cu tigla, cu trei camere si dependinte, o bucatarie de vara din lemn si caramida acoperita cu placi azbociment, un grajd de lemn acoperit cu tabla, un sopru din lemn acoperit cu tigla, reclamanta fiind renuntatoare. In conditiile in care cealalta casa cu patru camere a apartinut defunctei M. M. si cu privire la care reclamantii au primit despagubiri de la paratul F. G.(sentinta civila nr___./30 iunie 2008 a Judecatoriei Motru- fila 19 din dosar) rezulta ca imobilul casa de locuit din trei camere ce face obiectul prezentei actiuni a fost proprietatea tatalui reclamantei, de pe urma caruia s-a emis certificatul de mostenitor mentionat. De asemenea, prin testamentul autentificat sub nr.833 din 06 martie 1998 matusa reclamantei F. N.- M. M. a lasat paratului F. G. terenul in suprafata de 500 m.p impreuna cu casa compusa din patru camere.
Reclamantii au invocat dobandirea dreptului de superficie prin prescriptia achizitiva de 30 ani, prescriptie care nu opereaza in cauza din urmatoarele considerente: potrivit art. 1890 Cod Civil toate actiunile reale se vor prescrie prin 30 de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu, si fara sa i se poata opune reaua credinta. Prin urmare, efectul uzucapiunii de 30 de ani se va produce daca in acest termen s-a exercitat o posesie propriu zisa, iar nu o detentie precara, fara a exista vreunul din viciile posesiei. Astfel, trebuie indeplinite conditiile prevazute de art. 1847 Codul civil din 1864 potrivit carora : posesia este utila daca este neintrerupta, netulburata, publica si exercitata sub nume de proprietar , iar bunul sa fie posedat in tot timpul prevazut de lege adica 30 de ani. Din coroborarea probelor administrate in cauza(interogatoriul partilor, declaratiile martorilor, raportul de expertiza in constructii, inscrisurile depuse) rezulta ca reclamantii nu au stapanit timp de 30 ani nici una dintre constructiile existente pe teren.
Este de remarcat in acest sens ca reclamantii figureaza in registrul agricol cu o casa cu suprafata construita de 24 m.p la pozitia de rol nr.208 in perioada anilor 1992-1996, pe numele reclamantului F. G., la anul darii in folosinta fiind mentionat anul 1994. Expertul a concluzionat ca acest imobil a fost construit in perioada 1989-1990. Martorul P. A. a declarat in anul 1996 cand a venit el in Lupoaia casele erau construite. Martorul S. C. a declarat ca in perioada 2003-2006 reclamantii locuiau in anexa situata deasupra garajului, insa nu stie pana cand.
Termenul de 30 ani pentru dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune trebuia astfel sa curga incepand cu anul 1976(data fiind sustinerea reclamantilor ca au stapanit netulburati pana in anul 2006), an in care casa respectiva nici nu era construita, dupa cum rezulta din probele administrate.
De asemenea, in privinta terenului de 69 ari, cu privire la care reclamantii pretind ca au dobandit dreptul de superficie se retine ca acesta nu a fost in folosinta exclusiva a reclamantilor, martorul P. A. declarand ca terenul a fost muncit de reclamanti impreuna cu paratul F. G.. In acelasi timp, expertul in topografie a concluzionat ca in suprafata de 6900 m.p mentionata in actiune se regaseste si suprafata de 500 m.p ce este mentionat in testamentul intocmit de M. M. in favoarea lui F. G.. Prin acelasi testament M. M. a lasat nepotului sau de frate M. V. G. si sotiei acestuia toate terenurile proprietatea sa ce vor fi reconstituite in baza Legii fondului funciar cu exceptia suprafetei de 500 m.p ce a fost testat paratului F. G..
De asemenea la registrul agricol reclamantii figureaza cu teren in suprafata de 0,69 ha tot din perioada 1992-1996 la aceeasi pozitie de rol, nr.208. Avand in vedere ca reclamantii nu au posedat terenul respectiv mai mult de 30 ani, este de prisos a se mai cerceta indeplinirea celorlalte conditii ale uzucapiunii, referitoare la posesia exercitata.
Toate argumentele mai sus expuse conduc la concluzia ca, in ceea ce priveste prima conditie a constituirii dreptului de superficie, reclamantii nu au facut dovada dreptului lor de proprietate asupra constructiilor edificate pe terenul in suprafata de 0,69 ha. In lipsa altor probe si mai ales a autorizatiei de constructie, nu se poate retine existenta unui drept de proprietate asupra constructiei, in favoarea reclamantilor, astfel ca prima conditie nu este indeplinita pentru a se putea constitui un drept de superficie.
In privinta celei de-a doua conditii, respectiv aceea ca dreptul de superficie sa rezulte din intervenirea uzucapiunii de 30 ani, nici aceasta nu este indeplinita, pe de o parte avand in vedere ca respectivele constructii nici nu existau in urma cu treizeci de ani, iar pe de alta parte nici terenul nu a fost folosit exclusiv de catre reclamanti.
De altfel, insasi reclamantii arata prin concluziile scrise ca au ridicat mai multe edificii incepand cu anul 1975-1994 cand au fost trecute la Registrul agricol la rolul lor, impreuna cu terenul aferent, pentru care le-au fost emise si acte de proprietate. Ca, au stapanit netulburati din anul 1967 pana in anul 2006, cand paratul F. G. i-a scos afara din casa, gospodarindu-se intotdeauna cu acesta si ajutandu-l foarte mult, ceea ce inseamna ca imobilele respective nu au fost in folosinta exclusiva a reclamantilor.
Prin aceleasi concluzii scrise, reclamantii au invocat si prescriptia achizitiva de scurta durata, de la 10-20 ani, constarea intervenirii unei astfel de prescriptii fiind insa conditionata de existenta unui just titlu, fara insa ca reclamantii sa prezinte un astfel de inscris.
Ori, in conditiile in care dreptul de superficie presupune suprapunerea a doua drepturi, respectiv dreptul de proprietate al superficiarului asupra constructiilor si dreptul de proprietate al partii adverse asupra terenului si in conditiile in care din probatoriul administrat in cauza a rezultat ca imobilele constructii nici nu existau in anul 1976 cand ar fi inceput prescriptia achizitiva invocata de reclamanti, este evident ca reclamantii nu au detinut timp de 30 ani constructiile respective.
Avand in vedere ca reclamantii nu au facut dovada faptului ca au dobandit dreptul de superficie, in mod evident nu se poate dispune nici inscrierea acestui drept in Cartea Funciara.
Instanta aminteste totodata ca dreptul de superficie a facut recent si obiectul unei analize a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, in cauza Bock si Palade impotriva Romaniei,a constatat ca:
- stabilirea printr-o hotarare judecatoreasca a unui drept de folosinta asupra terenului proprietatea unui tert, nu poate fi echivalata nici cu o expropriere in fapt si nici cu o reglementare a folosirii bunului, dar are semnificatia unei “ingerinte" legate de prima fraza a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (paragraf. 57)
- expresia "dreptul de superficie", este mentionata in mai multe acte normative, care nu stabilesc regimul juridic al acestui drept (paragraf. 60);
- exista o jurisprudenta bogata privind dreptul de superficie, ceea ce in acceptiunea Curtii echivaleaza cu prevederea ingerintei in lege;
- conform jurisprudentei constante (echivalata de Curte cu prevederea ingerintei “in lege") in sistemul de drept romanesc, dreptul de superficie nu se poate naste decat din lege, prescriptie achizitiva, legat sau acordul partilor iar “simplul fapt de a ridica constructii pe terenul altuia, nu ar putea duce la constituirea unui drept de superficie pe terenul altuia, in lipsa unuia din cele patru elemente mentionate anterior (paragraf. 63 teza a II-a si a III-a).
Concluzionand, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a retinut ca in speta pe care a analizat-o, fosta Curte Suprema de Justitie, constatand, contrar practicii judiciare constante, nasterea dreptului de superficie dintr-o simpla “_situatie de fapt care nu a fost urmarita sau cunoscuta de cei interesati", dand efect juridic “aparentei de drept", care nu se incadreaza in niciuna din cauzele care pot duce la nasterea dreptului de superficie, a pronuntat o hotarare prin care s-a adus atingere dreptului de proprietate fara ca ingerinta sa aiba temei in dreptul intern.
Fata de cele expuse mai sus instanta apreciaza actiunea ca fiind nefondata astfel ca va dispune respingerea acesteia.
In baza art.274 cod procedura civila va obliga reclamantii sa plateasca paratilor suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.