Cereri Sentinta civila nr. 465 din data de 21.02.2012
pronunțată de Judecatoria Moinesti

ROMANIA
JUDECATORIA MOINESTI JUDETUL BACAU
Dosar nr.5455 /260/2009
SENTINTA CIVILA NR. 465 Sedinta publica de la 21 feb..2012
Deliberand asupra cauzei, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei M. la data de 20.11.2009 sub nr. 5455/260/2009, reclamantii M D si M V, domiciliati in M, str. V. Alecsandri nr. 12, jud. Bacau, au chemat in judecata pe parata SC E-ON M. D. SA, cu sediul in Bacau, str. Stefan Cel Mare nr. 22, jud. Bacau, solicitand instantei obligarea paratei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despagubiri, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta pe ultimii 3 ani anteriori formularii cererii, a suprafetei de aproximativ 400 mp teren pe care parata o ocupa din terenul proprietatea lor, precum si obligarea paratei la incheierea unui contract de inchiriere in conditiile legii pentru suprafata de teren pe care este amplasata capacitatea energetica a paratei.
in motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca sunt proprietari ai suprafetei de 1592 mp teren situat in M, str. V. Alecsandri nr. 12, jud. Bacau, teren dobandit prin contractul de intretinere autentificat la Birou Notar Public B. M. prin incheierea de autentificare nr. 2241 din 29.07.2002, aproximativ 400 mp din acest teren fiind ocupat de postul de transformare si reteau de distributie electrica a paratei, fiind astfel in imposibilitatea de a se folosi de acest teren. Mai arata reclamantii ca desi au incercat solutionarea pe cale amiabila a litigiului, parata a refuzat, invocand dispozitiile Legii 13/2007, insa apreciaza reclamantii, interpretarea data de parata dispozitiilor legale din Lega 13/2007 este eronata.
in drept, reclamantii au invocat dispozitiile art. 480, art. 1073 si urmatoarele C.civ si Legea 13/2007.
La cerere, reclamantii au anexat in xerocopie conforma cu originalul: contract de intretinere autentificat la Birou Notar Public B M prin incheierea de autentificare nr. 2241 din 29.07.2002, memoriu tehnic justificativ si plan de amplasament si delimitare a corpului de proprietate, incheierea nr. 1048 din 19.02.2008 a OCPI-Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Moinesti, extras de carte funciara nr. 1575, notificare nr. 28 din 6.03.2008 catre E-ON M. D. SA si dovada de comunicare, adresa catre E-ON Moldova Distributie SA cu confirmare de primire, proces verbal de conciliere din 24.03.2008.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 730 lei si timbru judiciar de 1,8 lei.
Parata, legal citata, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata aratand in esenta urmatoarele: reclamantii nu pot solicita plata unei sume cu titlu de chirie intrucat intre parti nu a existat si nu exista un contract de incheiere; ca postul de transformare -PTCz 20/0,4 Kv nr. 8 M, situat pe terenul reclamantilor este realizat din anul 1965, anterior intrarii in vigoare a Legii 13/2007 si anterior datei la care reclamantii au devenit proprietari ai acestui teren ori, in conformitate cu dispozitiile art. 41 alin 4 din lege, terenurile pe care se situeaza retelele de distributie existente la intrarea in vigoare a acestei legi sunt si raman proprietatea publica a starului, dreptul la despagubiri ai proprietarilor pe care sunt situate capacitatile energetice fiind recunoscut de Legea 13/2007 doar proprietarilor pe a caror terenuri se construieste o noua capacitate energetica, dupa data intrarii in vigoare a acestei legi, la fel si exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra acestor terenuri, in conditiile si termenii prevazuti intr-o conventie cadru, fiind aplicabile dispozitiile art. 16 alin 5 din lege.
in drept, parata a invocat dispozitiile art. 115 si urm. C.pr.civ si ale legii 13/2007.
2
La intampinare, parata a anexat in xerocopie extras din contabilitatea mijloacelor fixe si nota interna.
Reclamantii au formulat raspuns la intampinare prin care au sustinut in esenta ca interpretarea data de parata dispozitiilor legale incidente din Legea 13/2007 este eronata, instanta urmand a analiza sustinerile reclamantilor cu privire la modalitatea in care trebuiesc interpretate dispozitiile legale incidente in cauza prin analiza pe fondul cauzei.
Prin incheierea pronuntata in sedinta publica din 8.04.2010 instanta a incuviintat pentru reclamanti proba cu expertiza tehnica specialitatea electroenergetica, care a fost efectuata in cauza de dl. expert S. G., raportul de expertiza regasindu-se la filele 60-72 dosar, iar raspunsul expertului la obiectiunile formulate de reclamanti si admise de instanta regasindu-se la filele 103-104 dosar, in incheierea pronuntata in sedinta publica din 25.02.2011-filele 139-140 dosar fiind consemnate lamuririle date de expert la solicitarea instantei.
Prin incheierea pronuntata in sedinta publica din 29.03.2011, instanta a incuviintat pentru reclamanti si proba cu expertiza tehnica specialitatea topo avand in vedere ca expertul tehnic specialitatea eletroenergetica nu a raspuns la toate obiectivele fixate de instanta pentru expertiza electroenergetica, neavand competentele atribuite expertilor tehnici specialitatea topo. Raportul de expertiza tehnica specialitatea topo efectuat de dl. expert A. G. se regaseste la filele 162-169 dosar, completarea la raport dispusa de instanta la termenul din 11.10.2011 regasindu-se la filele 191-203 dosar si lamuririle solicitate de instanta expertului, regasindu-se la fila 211 dosar.
La termenul de judecata din 24.01.2012 reclamantii si-au majorat petitul cererii de obligare a paratei la plata de despagubiri de la suma de 10.000 lei la suma de 90.525 lei, fiind timbrata corespunzator aceasta majorare de petit cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 2110 lei si timbru judiciar de 6 lei.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Reclamantii sunt proprietarii suprafetei de 1592 mp teren curti-constructii situat in Moinesti, str. V. Alecsandri nr. 12, jud. Bacau, teren dobandit in proprietate prin contractul de intretinere autentificat prin incheierea de autentificare nr. 2241 din 29.07.2002 la Birou Notar Public B M.
Pe aceasta suprafata de teren se regaseste o capacitate energetica proprietatea paratei E-ON M D SA, formata din: post de transformare in cabina zidita, cu suprafata de 45 mp si cabluri subterane.
Prin expertiza electroenergetica efectuata de expert S G, astfel cum a fost completata si avandu-se in vedere si lamuririle expertului de la termenul din 25.02.20121, s-a stabilit o zona de siguranta in jurul postului de transformare si care este egala cu zona de protectie, de 30 mp, iar zona de siguranta din jurul cablurilor care este egala cu zona de protectie este de 108,8 mp.
Pe aceste suprafete de teren exista interdictie de a se construi, concluzia expertului deducandu-se de altfel si din definitia data zonei de protectie in Legea 13/2007-Legea energiei electrice.
La cererea reclamantilor, prin expertiza tehnica specialitatea topo a fost stabilita o cale de acces pe terenul reclamantilor catre postul de transformare, pe o suprafata de 106,46 mp.
Postul de transformare apartinand paratei -PTCz 20/0,4 Kv nr. 8, a fost edificat pe terenul proprietatea reclamantilor, in anul 1965, anterior intrarii in vigoare a Legii 13/2007 si anterior datei la care reclamantii au devenit proprietari ai acestui teren.
Prin cererea dedusa judecatii, reclamantii au solicitat despagubiri pe ultimii 3 ani anteriori formularii cererii, pentru lipsa de folosinta a terenului lor afectat de capacitatea energetica a paratei, aratand in esenta ca, folosinta cu titlu gratuit de catre parata a acestui teren fara acordarea unei despagubiri este o ingerinta in dreptul lor de proprietate si contravine si dispozitiilor legale, respectiv art.16 alin 4 si 19 din Legea 13/2007, iar pentru suprafetele de teren pe care exista interdictia de a construi, exercitarea dreptului lor de proprietate este afectata substantial intrucat terenul este de categoria curti-constructii iar ei intentioneaza sa construiasca pe acest teren, fiindu-le ingradit acest drept fara nici o echitabila despagubire.
3
Pe de alta parte, parata sustine ca reclamantii nu sunt indreptati la obtinerea unor despagubiri nici pentru lipsa de folosinta a terenului pe care este edificata capacitatea sa energetica si nici pentru exercitarea drepturilor lor de uz si de servitute pe terenul reclamantilor, intrucat in conformitate cu dispozitiile art. 41 alin 4 din lege, terenurile pe care se situeaza retelele de distributie existente la intrarea in vigoare a acestei legi sunt si raman proprietatea publica a statului, dreptul la despagubiri ai proprietarilor pe care sunt situate capacitatile energetice fiind recunoscut de Legea 13/2007 doar proprietarilor pe a caror terenuri se construieste o noua capacitate energetica, dupa data intrarii in vigoare a acestei legi, la fel si exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra acestor terenuri, in conditiile si termenii prevazuti intr-o conventie cadru, fiind aplicabile dispozitiile art. 16 alin 5 din lege.
Instanta retine sub un prim aspect ca dispozitiile art. 41 alin 4 din Legea 13/2007, invocate de parata in aparare, potrivit cu care "terenurile pe care se situeaza retelele electrice de distributie, existente la intrarea in vigoare a prezentei legi, sunt si raman proprietatea publica a statului " nu sunt aplicabile in speta intrucat aceste dispozitii legale se refera la terenuri care se aflau in proprietatea statului la data intrarii in vigoare a legii si nu la terenuri aflate in proprietate privata, cum este cazul in speta.
Pentru aceste terenuri, Ordonanta 63/1998, in vigoare la data la care reclamantii au devenit proprietari ai acestor terenuri, Legea 318/2003 care a abrogat Ordonanta 63/1998 si Legea 13/2007 in vigoare la data solutionarii cauzei, prevad un alt regim juridic.
Astfel, conform art. 59 (2) din OG 63/1998, in vigoare la data la care reclamantii au devenit proprietari ai terenului:"Daca terenul necesar pentru infiintarea si functionarea capacitatii energetice este proprietate privata a unui tert, titularul autorizatiei trebuie sa initieze procedura legala de expropriere a terenului pentru cauza de utilitate publica sau sa obtina concesiunea lui pe durata existentei capacitatii energetice".
Dispozitiile acestui articol sunt preluate in Legea 318/2003, la art. 20 alin 2 si in Legea 13/2007 la art. 21.
in concluzie, contrar sustinerilor paratei, terenul proprietatea reclamantilor, afectat de capacitatea energetica nu este proprietatea statului ci poprietatea reclamantilor, atata timp cat acest teren nu a fost expropriat sau concesionat, cu plata unei juste si prealabile despagubiri, in conditiile legii.
in continuare, instanta va analiza aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor din Legea 13/2007, invocate de reclamanta in sustinerea cererii de acordare de despagubiri.
In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin 5 si 6 din Legea 13/2007,: "Exercitarea drepturilor de uz si de servitute asupra proprietatilor private afectate de capacitatile energetice, care se vor realiza dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, se face in conformitate cu regulile procedurale privind conditiile si termenii referitori la durata, continutul si limitele de exercitare a acestor drepturi, prevazute intr-o conventie-cadru, precum si pentru determinarea cuantumului indemnizatiilor si a despagubirilor si a modului de plata a acestora, care se aproba, impreuna cu conventia-cadru, prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi. Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz si de servitute de catre titularii de licente si autorizatii pot solicita incheierea de conventii, conform prevederilor alin. (5)." Aceste prevederi legale sunt aplicabile doar in situatia in care capacitatile energetice sunt realizate dupa intrarea in vigoare a Legii 13/2007 nu si capacitatilor energetice realizate anterior.
Aceste dispozitii legale care diferentiaza dreptul la plata de despagubiri si la incheierea unei conventii cadru care sa reglementeze conditiile exercitarii dreptului de uz si servitute, in functie de momentul la care a fost construita capacitatea energetica, respectiv inainte sau dupa data intrarii in vigoare a legii, este o dispozitie constitutionala, astfel cum a decis Curtea Constitutionala prin decizia nr. 324 din 23 martie 2010, retinandu-se in motivare ca in legatura cu reglementarea dreptului la indemnizatii si despagubiri pentru acei titulari ai proprietatilor afectate de capacitatile energetice realizate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 13/2007, Curtea constata ca aceasta transpune vointa legiuitorului in materia despagubirilor acordate pentru instituirea dreptului de uz si servitute in favoarea utilizarii capacitatilor energetice. Totodata, Curtea retine ca cele doua categorii de titulari ai dreptului de proprietate
4 privata, si anume cei pe ale caror terenuri existau deja capacitati energetice, respectiv cei pe ale caror terenuri urmeaza sa se realizeze capacitati energetice dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 13/2007, se diferentiaza prin momentul obiectiv al realizarii acelor capacitati energetice, in raport cu data intrarii in vigoare a legii ce reglementeaza dreptul la indemnizatii si la despagubiri. Legea nr. 13/2007 are in vedere capacitatile energetice realizabile dupa intrarea ei in vigoare si nu se refera la cele deja realizate la momentul intrarii sale in vigoare in conditii aparte in timp si intr-un alt cadru legislativ, astfel ca titularilor dreptului de proprietate privata asupra terenurilor afectate de capacitatile energetice li se aplica un tratament diferentiat.
Instanta mai retine in acest context ca, in conformitate cu dispozitiile art. 16 din Legea nr. 318/2003, in vigoare de asemenea in perioada de 3 ani anterioara formularii cererii de catre reclamanti, perioada pentru care acestia solicita acordarea de despagubiri, drepturile de uz si de servitute asupra proprietatilor afectate de capacitatile energetice se realizau cu titlu gratuit pe toata durata existentei acestora. Acesta indica faptul ca, in cazul in care, cu ocazia interventiei pentru retehnologizari, reparatii, revizii, avarii se produceau pagube proprietarilor terenurilor, titularii autorizatiei aveau obligatia sa-i despagubeasca pentru prejudiciile cauzate acestora.
in concluzie, instanta retine ca in speta nu sunt aplicabile dispozitiile art. 16 alin 5 din Legea 13/2007, iar exercitarea dreptului de uz si servitute pe terenul proprietatea reclamantilor pentru realizarea de lucrari de retehnologizare in perioada 20.11.2006-20.11.2009, perioada pentru care reclamantii solicita despagubiri constand in plata contravalorii exercitarii dreptului de uz si servitute asupra terenului lor, nu putea fi facuta decat cu titlu gratuit, conform art. 16 din Legea 318/2003.
Astfel, avand in vedere ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 16 alin 5 si 6 din Legea 13/2007cu privire la incheierea unei conventii cadru care sa reglementeze conditiile exercitarii dreptului de uz si servitute, instanta va respinge cererea reclamantilor de obligare a paratei la incheierea unui contract in conditiile acestei legi.
in continuarea analizei capatului 1 al cererii reclamantilor, instanta retine ca regimul juridic al despagubirilor acordate pentru pagube produse cu ocazia interventiei pentru retehnologizari, reparatii, revizii, avarii este identic atat in Legea 318/2003 cat si in Legea 13/2007, art. 19, in sensul in care in ambele acte normative se prevede dreptul proprietarului terenului la despagubiri pentru prejudiciile create prin realizarea acestor lucrari insa reclamantii nu invoca si nu probeaza existenta unor astfel de prejudicii si nici nu solicita despagubiri pentru pagubele create prin realizarea unor astfel de lucrari ci solicita contravaloarea lipsei de folosinta a terenului derivata din imposibilitatea construirii pe terenul pe care este amplasata capacitatea energetica a paratei.
Instanta mai retine in acest context ca reclamantii au cumparat terenul in anul 2002, mult dupa infiintarea capacitatii energetice a paratei, cunoscand si asumandu-si consecintele prezentei acestei capacitati si ale exploatarii acesteia de catre parata.
Solutia legislativa a gratuitatii exercitarii dreptului de uz si de servitute pentru care a optat legiuitorul prin Legea 318/2003 este conforma cu dreptul statelor "de a adopta legile pe care le considera necesare reglementarii folosirii bunurilor", enuntat la al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. intrucat permit functionarea optima a retelelor electrice de serviciu public pentru 1/3 din populatia municipiului M, asa cum rezulta din adresa nr. 18294 din 28.09.2009 a Unitatii Administrativ Teritoriale a mun. Moinesti-fila 35 dosar, urmaresc un scop legitim de interes general. Pentru respectarea dreptului la proprietate din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, mai este necesar sa existe, de asemenea, un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit, respectiv intre cerintele interesului general si imperativele de aparare ale drepturilor persoanei in cauza.
Instanta retine ca acest echilibru nu este pastrat in cauza, imposibilitatea utilizarii in orice scop de catre reclamanti a terenului pe care este construit postul de transformare, a terenului reprezentand zona de siguranta din jurul acestuia, ambele suprafete totalizand 75 mp si a terenului reprezentand zona de siguranta pentru cablurile subterane, in scopul realizarii de constructii, teren in suprafata totala de 108,8 mp constituind pentru reclamanti o sarcina
5 disproportionata atata timp cat acestia nu dispun cu privire la aceasta suprafata de teren de un drept de folosinta neconditionat, ca prerogativa a dreptului lor de proprietate si nu pot utiliza aceste suprafete de teren conform destinatiei lor.
Mai mult, instanta constata ca aceasta restrictie impusa reclamantilor, fara o justa si prealabila despagubire, contravine si dispozitiilor legale incidente, respectiv art. 59 (2) din OG 63/1998, in vigoare la data la care reclamantii au devenit proprietari ai terenului si care stipulau ca: "Daca terenul necesar pentru infiintarea si functionarea capacitatii energetice este proprietate privata a unui tert, titularul autorizatiei trebuie sa initieze procedura legala de expropriere a terenului pentru cauza de utilitate publica sau sa obtina concesiunea lui pe durata existentei capacitatii energetice", dispozitii preluate in Legea 318/2003, la art. 20 alin 2 si in Legea 13/2007 la art. 21.
Astfel, desi in lege este instituita obligatia pentru titularul autorizatiei de a initia procedura de expropriere sau de a obtine concesiunea terenului pe care este infiintata si functioneaza capacitatea energetica, in fapt, parata nu a efectuat niciun astfel de demers, iar reclamantii nu au beneficiat de niciun fel de despagubiri desi terenul lor in suprafata totala de 183,8 mp este afectat de capacitatea energetica a paratei fiind in acelasi timp necesar pentru functionarea acesteia.
Motivat de aceste considerente, instanta apreciaza ca reclamantii sunt indreptati sa primeasca despagubirile solicitate pe ultimii trei ani anteriori formularii cererii, cu titlu de contravaloare lipsa de folosinta a acestei suprafete de teren de 183,8 mp, urmand a admite aceasta cerere.
Cu privire la cuantumul acestor despagubiri, instanta retine ca suma solicitata de reclamanti, respectiv 90.525,60 lei, suma determinata de expertul topo prin raportare la contravaloarea chiriilor pentru spatiile si terenurile apartinand Primariei M, stabilite prin Hotararea Consiliului Local nr. 138 din 19.11.2010, este exagerata intrucat reprezinta o data si jumatate valoarea de cumparare a acestui teren, determinata prin raportare la pretul pe mp al terenului evaluat tot de expertul topo, respectiv 28, 05 lei, la fel si suma de 45.262,8 lei determinata prin completarea I la raportul de expertiza, prin raportare la acelesi criterii, respectiv contravaloarea chiriilor pentru spatiile si terenurile apartinand Primariei M, stabilite prin Hotararea Consiliului Local nr. 138 din 19.11.2010.
Astfel, instanta constata ca prin stabilirea unor despagubiri in acest cuantum, finalitatea urmarita de lege si care este in acelasi timp si echitabila, ar fi inlaturata total si s-ar transforma in mod nejustificat intr-o imbogatire fara justa cauza a reclamantilor care ar obtine in fiecare an de la parata, aproape pretul vanzarii terenului.
Motivat de aceste considerente, instanta, avand in vedere necesitatea de la care s-a si pornit in cauza si care a si constituit motivul pentru care a considerat cererea reclamantilor de acordare de despagubiri ca fiind admisibila, respectiv necesitatea asigurarii unui just echilibru intre interesele generale ale societatii si interesul particular al reclamantului, va stabili contravaloarea acestor despagubiri pe ultimii trei ani anteriori cererii conform algoritmului de calcul indicat de expertul topo in raport, respectiv: suprafata de teren de 183,8 mp X valoarea de 28,05 lei/mp / 25 + beneficiu de 3 % din 5155,5 lei + beneficiu de 1 % din 5155,5 lei= 1237,30 lei, suma la care va obliga parata.
In concluzie, instanta va admite in parte cererea formulata de reclamanti avand ca obiect obligarea paratei la plata de despagubiri si va obliga parata la plata catre reclamanti a sumei de 1237,30 lei cu titlu de despagubiri si va respinge cererea avand ca obiect obligarea paratei la incheierea unui contract de inchiriere.
Cu privire la cererea reclamantilor de obligare a paratei la plata de cheltuieli de judecata, instanta, in temeiul dispozitiilor art. 274 C.pr.civ, va obliga parata la plata catre reclamanti a onorariilor achitate pentru efectuarea expertizelor topo si electroenergetica, in cuantum total de 1950 lei si la plata taxei judiciare de timbru si timbru judiciar aferente sumei la care parata a fost obligata la plata, respectiv 110,28 lei, in total 2060,28 lei.