JUDECATORIA MANGALIA
SENTINTA CIVILA NR. 504/C DIN DATA DE 06.03.2008
Uzucapiune. Conditii pentru dobandirea dreptului de proprietate prin prescriptie achizitiva. Caracterele posesiei. Posesie Clandestina. Detentie precara.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia sub nr. 1560 din 29.09.2006 reclamantul M.G. i-a chemat in judecata pe paratii Consiliul local Mangalia si municipiul Mangalia pentru ca instanta, prin hotararea pe care o va pronunta, sa constate ca a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 500 mp situat in municipiul Mangalia, str. G.N., jud. Constanta, prin prescriptie achizitiva si prin jonctiunea posesiilor.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, prin decizia nr. 218/1959 a Consiliului Popular Mangalia, defuncta sa mama, M. G., a dobandit un teren in suprafata de 1.400 mp situat in municipiul Mangalia, str. G.N., nr. 19, fost 17, care i-a fost atribuit ulterior in proprietate prin decizia nr. 82/1993, in baza art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.
Acest teren, a sustinut reclamantul, a fost stapanit de mama sa din anul 1959, posesie pe care aceasta a exercitat-o in drept, insa, in fapt, a folosit o suprafata de 1.900 mp, asa cum reiese si din adeverinta din 01.04.2003 eliberata de Primaria municipiului Mangalia.
Avand in vedere ca s-a exercitat o posesie utila pe o perioada mai mare de 30 de ani asupra diferentei de teren in suprafata de 500 mp, precum si imprejurarea ca, de la decesul mamei sale, survenit in 1993, a folosit in mod continuu acest teren, reclamantul a promovat prezenta actiune solicitand instantei sa constate ca, prin uzucapiunea de 30 de ani si jonctiunea posesiilor, a dobandit dreptul de proprietate asupra suprafetei excedentare.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 1846 si urmatoarele din Codul civil, precum si dispozitiile art. 111 din Codul de procedura civila.
Cererii i-au fost anexate, in copie, inscrisuri.
Paratii au formulat intampinare in care au aratat ca nu sunt de acord cu actiunea reclamantului intrucat, din actele depuse la dosar, nu se poate face o identificare exacta a terenului, iar reclamantul nu a prezentat inscrisuri din care sa reiasa ca a platit taxe si impozite pentru acesta si ca posesia sa ar fi fost una utila, publica si sub nume de proprietar.
In sustinerea actiunii, reclamantul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, a probei testimoniale si a probei cu expertiza tehnica imobiliara avand ca obiective identificarea imobilului si stabilirea valorii de circulatie a acestuia, probe care, fiind pertinente si utile, au fost admise de instanta.
La solicitarea instantei, Primaria municipiului Mangalia a inaintat contractul de concesiune nr_. din 18.06.2004 incheiat de autoritatea publica locala cu numitul B. V., hotararea nr. 111 din 21.05.2004 a Consiliului local Mangalia si planul de situatie anexa la aceasta iar prin adresa din 28.01.2008 a comunicat ca terenul mentionat in planul de situatie anexa la raportul de expertiza, denumit ,,teren gradina cu proprietar si adresa postala neidentificate", este proprietatea privata a numitilor M. V. si M. I., are o intindere de 262 mp si a fost inclus in nomenclatorul stradal al municipiului Mangalia la adresa str. E. nr. 44B.
Din oficiu, in baza rolului activ reglementat de dispozitiile art. 129 alin. (5) din Codul de procedura civila si dupa punerea in discutia partilor, instanta a dispus atasarea dosarului civil nr. 684/1998 al Judecatoriei Mangalia.
Reclamantul, prin aparator, a precizat ca isi micsoreaza catimea obiectului cererii si solicita constatarea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 266 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza.
Analizand actiunea dedusa judecatii, prin prisma probelor administrate in cauza si a dispozitiilor legale aplicabile, instanta a constatat urmatoarele:
Prin decizia nr. 82/1993 a Consiliului judetean Constanta, defuncta M. G., mama reclamantului M.G., a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 1.400 mp situat pe str. G.N., nr. 19 din municipiul Mangalia, pe care il detinuse, pana la acea data, in folosinta.
In tabelul anexa la aceasta decizie s-a consemnat ca actul de proprietate de care s-a prevalat beneficiarul, pentru dovedirea dreptului de proprietate si redobandirea acestuia in conditiile Legii nr. 18/1991, il reprezinta decizia nr. 218 din 22.12.1959.
Reclamantul a sustinut ca, in fapt, mama sa a stapanit o suprafata de 1.900 mp, mai mare cu 500 de metri decat cea mentionata in acte, si a depus in acest sens adeverinta din 01.04.2003 eliberata de Primaria municipiului Mangalia.
In cuprinsul raportului de expertiza tehnica imobiliara intocmit in cauza s-a mentionat ca nici decizia nr. 218/1959, prin care defuncta M. G. a primit in folosinta un teren in suprafata de 1.400 mp, si nici decizia nr. 82/1993, prin care aceasta a dobandit dreptul de proprietate asupra aceluiasi teren, nu au fost insotite de planuri de situatie care sa ateste forma si dimensiunile parcelei, ca, prin contractul de vanzare - cumparare nr. _/1993, reclamantul si sotia sa au dobandit de la mama reclamantului un teren in suprafata de 600 mp, ca, ulterior, prin contractul de vanzare - cumparare nr. _/1996, dobanditorii au vandut numitilor G. I. si C. terenul in suprafata de 400 mp si ca, prin sentinta civila nr. 1294/1999 a Judecatoriei Mangalia, s-a recunoscut vanzarea cumpararea unei suprafete de 400 mp intervenita intre reclamant si numitii B. V. si C.
Fata de aceste constatari, expertul a concluzionat ca transferul repetat, in perioada 1959 - 1998, al unor parti din terenul in suprafata de 1.400 mp a condus la configurarea imobilelor actuale si ca, in cadrul suprafetei totale de 2.512 mp situata la intersectia strazilor G. N. si E., care cuprinde si suprafata de 1.400 mp proprietatea defunctei M. G., a fost identificat un teren in suprafata de 266 mp, care apartinea Consiliului local Mangalia si care, in prezent, este concesionat numitului B. V. in baza contractului de concesiune din 18.06.2004.
In planul de situatie anexa la raportul de expertiza, expertul a mai identificat un teren despre care a mentionat ca ar fi o "gradina cu proprietar neidentificat", iar, la solicitarea instantei, Primaria municipiului Mangalia a comunicat, prin adresa din 28.01.2008, ca acesta este proprietatea privata a numitilor M. V. si M. I., are o intindere de 262 mp si a fost inclus in nomenclatorul stradal al municipiului Mangalia la adresa str. E. nr. 44B.
Martorii audiati au confirmat ca, dupa decesul parintilor reclamantului, acesta a instrainat, in doua situatii, parti din teren si locuinta edificata de parintii sai (unul dintre cumparatori fiind B.V.) si au declarat ca, in posesia reclamantului, a ramas o suprafata de teren mai mica.
In legatura cu acest teren, martorii au sustinut ca a fost folosit de-a lungul timpului, ca si gradina, de catre reclamant si de o sora a acestuia, atunci cand reclamantul era plecat in strainatate, si ca, la un moment dat, a fost ocupat de numitul B. V., care i-a spus reclamantului ca are aprobare de la primarie pentru a folosi terenul.
Contractul de concesiune din 18.06.2004 incheiat intre Consiliul local Mangalia si numitul B. V. atesta faptul ca, de la data incheierii actului, acesta din urma a dobandit dreptul de folosinta a terenului in suprafata de 255 mp situat in municipiul Mangalia, str. G.N., nr. 19 A, pentru o perioada de 25 de ani.
Potrivit dispozitiilor art. 1890 din Codul civil "toate actiunile atat reale, cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin treizeci de ani fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu si fara sa i se poata opune reaua-credinta".
In conformitate cu dispozitiile art. 1847 din Codul civil "ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, netulburata, publica si sub nume de proprietar (_)", iar art. 1837 din acelasi act normativ prevede ca "prescriptia este un mijloc de a dobandi proprietatea (_) sub conditiile determinate prin aceasta lege".
Dispozitiile legale susmentionate reglementeaza uzucapiunea ca mod de dobandire a dreptului de proprietate prin exercitarea unei posesii utile asupra unui imobil in timpul fixat de lege.
Totodata, art. 1860 din Codul civil, care reglementeaza jonctiunea posesiilor, prevede ca "orice posesor posterior are facultatea spre a putea opune prescriptia, sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului sau".
Posesia, ca si conditie esentiala a uzucapiunii, este definita ca fiind stapanirea de fapt a unui bun in astfel de conditii incat, din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real, iar pentru a-si produce efectele prevazute de lege este necesara nu numai existenta elementelor sale constitutive, ci si intrunirea anumitor calitati de natura sa o caracterizeze ca fiind o posesie utila.
Din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 1847 din Codul civil se pot desprinde viciile posesiei, a caror incidenta ar impiedica intervenirea uzucapiunii, si anume: discontinuitatea, violenta, clandestinitatea si echivocul.
Posesia este discontinua cand posesorul o exercita neregulat, adica cu intermitente anormale, este tulburata atunci cand posesorul actual a dobandit-o prin violenta, este clandestina cand posesorul actual o exercita pe ascuns de adversarul sau astfel incat acesta nu este in masura sa o cunoasca si este echivoca in situatia in care nu este sigura nici existenta, dar nici lipsa elementului psihologic, respectiv vointa posesorului de a se comporta cu privire la bun ca un proprietar.
In speta, este indiscutabil ca, fata de pozitia procesuala a reclamantului, care si-a micsorat catimea obiectului cererii doar cu privire la terenul in suprafata de 266 mp identificat in raportul de expertiza, de declaratiile martorilor audiati, care au afirmat ca terenul ramas in folosinta reclamantului dupa instrainarile succesive facute de acesta cu privire la alte parti ale imobilului a fost ocupat de numitul B. V., si de concluziile raportului de expertiza tehnica imobiliara, in care se arata ca singura suprafata in litigiu din terenul in suprafata totala de 2.512 mp situat la intersectia strazilor G.N. si E. (care cuprinde si cei 1.400 mp proprietatea defunctei M. G.), este terenul de 266 mp, care apartine Consiliului local Mangalia si care a fost concesionat numitului B. V. in baza contractului de concesiune din 18.06.2004, numai acest teren (care ar reprezenta o suprafata excedentara celei mentionate in decizia nr. 82/1993) poate face obiectul cauzei, urmand ca instanta sa verifice indeplinirea conditiilor uzucapiunii in persoana reclamantului si a autorilor acestuia.
Or, coroborand probele administrate in cauza si analizate anterior, instanta constata ca reclamantul, nici chiar continuand pretinsa posesia invocata in persoana mamei sale, defuncta M. G., nu a exercitat o posesie utila, pe o perioada mai mare de 30 de ani, asupra terenului in suprafata de 266 mp.
Astfel, adeverinta din 01.04.2003 eliberata de Primaria municipiului Mangalia atesta faptul ca, in perioada 1966 - 1975, numitul M.G., tatal reclamantului, a fost inscris in registrul fiscal al orasului Mangalia cu suprafata totala de 1.900 mp situata pe str. G.N., nr. 17, insa nu face dovada posesiei exercitata de autorii reclamantului si dupa anul 1975 pentru a se putea retine ca acestia si, ulterior, reclamantul au avut o posesie continua asupra suprafetei excedentare celei de 1.400 mp pentru care s-a eliberat decizia nr. 82/1993 a Consiliului judetean Constanta.
De asemenea, reclamantul nu a facut dovada ca s-a inscris in registrul fiscal al municipiului Mangalia cu suprafata excedentara si ca a achitat taxele si impozitele pentru aceasta, in asa fel incat sa se poata retine ca posesia sa, fiind cunoscuta de proprietarul terenului (municipiul Mangalia), a fost una publica.
Dimpotriva, imprejurarea ca, prin contractul de concesiune din 18.06.2004, unitatea administrativ - teritoriala, in calitate de proprietar al terenului in suprafata de 266 mp, uzand de prerogativele conferite de aceasta calitate, a instrainat numitului B. V. folosinta acestui teren, dovedeste ca reclamantul nu a exercitat decat o detentie precara cu privire la teren pana la momentul incheierii contractului mentionat.
Pentru aceste considerente, constatand ca posesia reclamantului asupra terenului care face obiectul cauzei nu a fost una utila, fiind clandestina, si nici nu a fost exercitata timp de 30 de ani, chiar si prin jonctiunea posesiei reclamantului cu cea a autorilor sai (dovedita doar pentru perioada 1966 - 1975), instanta a respins actiunea.