Actiune in anulare hotarare arbitrala. Pronuntarea hotararii arbitrale dupa expirarea termenului prevazut de articolul 3533 Cod procedura civila - Articolul 364 lit. i,e, b,f Cod procedura civila din anul 1865
- Articolul 304 pct. 9 Cod procedura civila
- Articolele 3041 Cod procedura civila
- Articolul 3533 Cod procedura civila
Potrivit 3533 alin.6 Cod procedura civila, trecerea termenului de 5 luni poate constitui motiv de caducitate numai in cazul in care una din parti notifica celeilalte parti si tribunalului pana la prima zi de infatisare ca intelege sa invoce caducitatea. (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.1408/R din 25.06.2014)
Deliberand asupra recursului de fata :
Prin sentinta arbitrala nr.50/25.02.2011 pronuntata de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei in dosarul nr.9/2010 a fost admisa, astfel cum a fost precizata, actiunea formulata de catre reclamanta S.C. A. D. S.R.L. in contradictoriu cu parata S.C. C.-P. E. S.R.L. si a obligat-o pe aceasta din urma la plata sumei de 91.495 de lei, reprezentand despagubiri civile, plus 19.732,12 lei cu titlu de cheltuieli arbitrale. S-a respins exceptia prescriptiei invocata de chemata in garantie S.C. I. C. S.R.L. si s-a admis cererea de chemarea in garantie formulata de S.C. C.-P. E. S.R.L. in contradictoriu cu S.C. I. C. S.R.L. si a fost obligata chemata in garantie S.C. I. C. S.R.L. la plata sumei de 91.495 de lei, cu titlu de despagubiri civile si a sumei de 15.709,34 de lei cu titlu de cheltuieli arbitrale reprezentand taxa de arbitrare.
S.C. I. C. S.R.L. a formulat actiune in anulare a hotararii arbitrale invocand dispozitiile art. 364 lit. i), e), b) si f) C. proc. civ. din anul 1865, aplicabil spetei potrivit art. 3 din Legea nr. 76/ 2012.
Prin sentinta comerciala nr.16574/ 22.09.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr. 30267/3/ 2011 a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta S.C. I. C. S.R.L. in contradictoriu cu paratele S.C. C.-P. E. S.R.L., S.C. A. D. S.R.L. si S.C. U. A. S.A. ca neintemeiata.
Impotriva sentintei a formulat recurs reclamanta, solicitand modificarea in tot a sentintei recurate in sensul modificarii in parte a dispozitiilor sentintei arbitrale nr. 5/ 2011 si respingerii cererii de chemare in garantie sau, casarea hotararii atacate cu trimiterea dosarului spre rejudecare instantei de fond, cu cheltuieli de judecata. In subsidiar, recurenta solicita admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate, admiterea actiunii in anulare, anularea incheierii de sedinta din data de 02.12.2010 si anularea in parte a sentintei arbitrale nr. 5/ 2011, in sensul admiterii cererii de chemare in garantie, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 632/ 06.03.2012 pronuntata in dosarul nr. 30267/ 3/ 2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Civila a admis recursul formulat de recurenta S.C. I. C. S.R.L. impotriva sentintei comerciale nr. 16574/ 22.09.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr. 30267/ 3/ 2011 in contradictoriu cu intimatele S.C. C.-P. E. S.R.L., S.C. A. D.S.R.L. si S.C. U. A. S.A. si in consecinta a casat in tot sentinta atacata si a trimis cauza primei instante spre rejudecare.
Prin sentinta civila nr.6126/14.10.2013, Tribunalul Municipiului Bucuresti Sectia a VI a civila a respins actiunea in anulare ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca motivele care atrag desfiintarea hotararii arbitrale sunt strict si limitativ prevazute de lege si niciunul dintre motivele prevazute de art. 364 C. proc. civ. nu da instantei judecatoresti dreptul sa cerceteze modul in care tribunalul arbitral a solutionat fondul pricinii, ci numai va verifice daca au fost respectate conditiile de forma ale arbitrajului.
Un prim motiv invocat de catre reclamanta S.C. I. C. S.R.L. in vederea desfiintarii hotararii arbitrale il constituie necomunicarea Codexului arbitral.
Prima instanta retine ca prin necomunicarea Codexului nu s-a incalcat ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii. Art. 31 din Regulile de procedura arbitrala nu constituie o dispozitie imperativa a legii, nefiind cuprinsa intr-un act normativ edictat de organele competente ale statului.
S-a mai invocat de catre reclamanta S.C. I. C. S.R.L., in contextul invocarii prevederilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. din anul 1865, gresita aplicare de catre tribunalul arbitral a prevederilor art. 32 din Decretul nr. 451/ 1972.
Potrivit acestui text, actiunile derivand din transporturile supuse prezentei conventii se prescriu in termen de un an. Totusi, in caz de dol sau de culpa considerata de legea tarii careia ii apartine organul de jurisdictie sesizat ca echivalenta cu dolul, termenul de prescriptie este de 3 ani. Termenul de prescriptie curge: a) in caz de pierdere partiala, de avarie sau de intarziere, din ziua in care marfa a fost eliberata; b) in caz de pierdere totala, incepand de la a treizecea zi dupa expirarea termenului convenit sau, daca nu a fost convenit niciun termen, incepand de la a saizecea zi de la primirea marfii de catre transportator; c) in toate celelalte cazuri, incepand de la expirarea unui termen de 3 luni de la data incheierii contractului de transport. Ziua indicata mai sus ca punct de plecare al prescriptiei actiunii nu este cuprinsa in termen. O reclamatie scrisa suspenda prescriptia pana in ziua in care transportatorul respinge reclamatia in scris si restituie documentele care erau anexate. In caz de acceptare partiala a reclamatiei, prescriptia nu-si reia cursul sau decat pentru partea din reclamatie care ramane litigioasa. Dovada primirii reclamatiei sau a raspunsului si a restituirii documentelor cade in sarcina partii care invoca acest fapt. Reclamatiile ulterioare avand acelasi obiect nu suspenda prescriptia. Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 2 de mai sus, suspendarea prescriptiei este reglementata potrivit legii tarii careia ii apartine organul de jurisdictie sesizat. Aceasta prevedere se aplica si in cazul intreruperii prescriptiei. Actiunea prescrisa nu mai poate fi exercitata nici sub forma de cerere reconventionala sau de exceptie.
Tribunalul constata ca S.C. C.-P. E. S.R.L. a formulat reclamantia aratata mai sus, asa cum rezulta din inscrisurile de la filele 85 - 86 in vol. I al dosarului tribunalului arbitral.
Ca atare, cursul prescriptiei a fost suspendat pana la data formularii cererii de chemare in garantie, asa cum - in mod corect - a retinut tribunalul arbitral.
Un al doilea motiv invocat de catre reclamanta S.C. I. C. S.R.L. in vederea desfiintarii hotararii arbitrale il constituie pronuntarea acesteia dupa expirarea termenului arbitrajului. Fata de redactarea textului legal, tribunalul retine ca numai partile pot invoca faptul ca arbitrajul este caduc. De asemenea, oricare parte poate invoca aceasta numai pana la primul termen de infatisare.
In cauza dedusa judecatii, tribunalul constata ca desi tribunalul arbitral nu a pronuntat hotararea arbitrala in termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale, nici reclamanta S.C. I. C. S.R.L., nici alta parte nu a invocat caducitatea arbitrajului in fata tribunalului arbitral.
Un al treilea motiv invocat de catre reclamanta S.C. I. C. S.R.L. in vederea desfiintarii hotararii arbitrale il constituie pronuntarea acesteia fara sa existe o conventie arbitrala. Temeiul invocat de catre reclamanta este art. 364 lit. b) C. proc. Civ. - o hotarare arbitrala poate fi desfiintata daca tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara sa existe o conventie arbitrala sau in temeiul unei conventii nule sau inoperante.
Tribunalul, verificand continutul incheierilor pronuntate de catre tribunalul arbitral, constata ca reclamanta S.C. I. C. S.R.L. nu a invocat exceptia de necompetenta acestuia, in conditiile art. 3433 C. proc. civ. din anul 1865.
Interpretand coroborat prevederile art. 3433 si cele ale art. 3434 C. proc. civ. din anul 1865, tribunalul retine ca exceptia necompetentei material a tribunalului arbitral este o exceptie relativa, care ar putea fi invocata numai de parte.
Neinvocand aceasta exceptie in fata tribunalului arbitral, instanta retine ca reclamanta S.C. I. C. S.R.L. a acceptat in mod tacit competenta tribunalului arbitral.
Prin incheierea tribunalului arbitral din data de 02.12.2010, s-a admis exceptia necompetentei Curtii de arbitraj si s-a disjuns solutionarea cererii de chemare in garantie formulate de catre S.C. I. C. S.R.L. in contradictoriu cu S.C. U. A. S.A. In consecinta, s-a dispus inchiderea dosarului, urmand ca S.C. I. C. S.R.L. sa se indrepte la instanta competenta potrivit dreptului comun.
Instanta constata ca tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra cererii de chemare in garantie formulate de catre reclamanta S.C. I. C. S.R.L. Faptul ca nu s-a pronuntat asupra fondului acesteia nu poate duce la concluzia ca tribunalul arbitral nu s-a pronuntat asupra a ceea ce s-a cerut.
Mai mult, nu se poate retine ca tribunalul arbitral avea obligatia de a relua in dispozitivul hotararii atacate solutia pronuntata cu privire la cererea de chemare in garantie formulate de catre reclamanta S.C. I. C. S.R.L.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs SC I. C. SRL, care a solicitat modificarea in tot a hotararii in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata.
Recurenta a invocat nelegalitatea sentintei atacate, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila, aratand ca urmare a necomunicarii codexului arbitrai, nu a avut cunostinta ca la prima zi de infatisare avea obligatia de a raspunde daca a primit Codexul arbitral, daca are sau nu nelamuriri in legatura cu Regulamentul Curtii, aspecte prevazute in art., 56 alin. (4) din Codexul arbitral.
Urmare a necomunicarii Codexului arbitral, au fost incalcate prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In acceptiunea Conventiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente si anume: accesul liber la justitie; examinarea cauzei in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil; examinarea cauzei de catre un tribunal independent, impartial, stabilit prin lege; publicitatea pronuntarii hotararilor judecatoresti.
Dreptul la un proces echitabil inseamna si posibilitatea rezonabila a oricarei parti de a expune cauza sa instantei de judecata, in conditii care sa nu o dezavantajeze fata de partea adversa, ceea ce se realizeaza prin asigurarea dreptului sau la aparare.
Instanta de fond a incalcat si aplicat in mod gresit dispozitiile legii. Legiuitorul nu face distinctie si nici nu precizeaza care sunt legile pe care instanta trebuie sa le aplice, definind in mod generic toate acele acte normative care instituie proceduri, reguli, aplicabile tuturor. Faptul ca obligativitatea de comunicare a Codexului prevazuta in art. 31 din Regulile de procedura arbitrala nu este cuprinsa intr-un act normativ edictat de organele competente ale statului nu inseamna ca acesta nu are putere juridica.
Cat timp in Regulile de procedura arbitrala (dispozitii care coordoneaza intreaga procedura arbitrala) prevad obligativitatea comunicarii acestui Codex tuturor partilor litigante este inadmisibil a fi motivata o neindeplinire a acestor reguli ca fiind scuzabila datorita lipsei dispozitiei imperative a legii.
O a doua critica invederata in cuprinsul actiunii in anulare, o vizeaza prevederile art. 364 lit. e) C.pr.civ., in sensul ca hotararea arbitrala a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului.
Dupa cum se poate observa din studiul dosarului, acesta a fost solutionat cu mult peste termenul reglementat, fara a exista la dosarul cauzei o consimtire a partilor cu privire la prelungirea termenului arbitrajului prev. de art. 353 indice 3 din CPC si art 51 din Codexul arbitral.
Pentru a fi operabila sanctiunea decaderii fata de momentul in care recurenta a inteles sa invoce caducitatea, ar trebui mai intai a fi analizata pozitia procesuala a acesteia in cadrul litigiului, de chemata in garantie intr-un litigiu comercial derulat intre SC A. D. SRL, in calitate de reclamanta si SC C.P. E.SRL, in calitate de parata. Din actele dosarului arbitral, reiese ca a fost chemata in garantie in plina derulare a litigiului, respectiv in data de 13.07.2010, avand asadar, calitatea unui tert in acest context procesual.
La data citarii - 23.06.2010, asa cum este mentionat in inscrisul numit "citatie", recurentei i-a fost comunicata,: "cererea de chemare in garantie - 2 file si inscrisuri - 1 fila", acestea fiind singurele acte comunicate la acel moment.
In acest context si fata de momentul in care se afla litigiul la prima zi de infatisare nu era depasit termenul de cinci luni de la data constituirii tribunalului arbitral, astfel ca retinerea sanctiunii decaderii de catre instanta de fond este neintemeiata.
A treia critica a vizat incalcarea prevederilor art. 364 lit. b) C.pr.civ., in sensul ca tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara sa existe o conventie arbitrala:
Recurenta a avut calitate de chemata in garantie a paratei, fara ca intre parti sa existe vreo clauza arbitrala.
Pe de alta parte, tribunalul arbitral a respins cererea de chemare in garantie formulata in privinta SC U. A. SA, pe acelasi considerent de neincheiere a unei conventii arbitrale.
In conditiile in care, normele imperative ale legii nu disting, este subiectiv ca instanta de judecata sa aprecieze ca era obligatia partii sa invoce cu titlu de exceptie, aceasta lipsa a conventiei, iar daca nu a invocat-o, a acceptat-o tacit.
Instanta de fond ar fi trebuit sa constate ca litigiul intre recurenta in calitate de garanta, si parata care a formulat cererea de chemare in garantie a fost solutionat fara sa existe o conventie arbitrala, potrivit art. 364 lit. b) CPC, astfel incat, fiind un motiv distinct si expres prevazut a fi formulat in cadrul actiunii in anulare, este intemeiat.
In privinta incalcarii prevederilor art. 364 lit. f) C.pr.civ., in sensul ca tribunalul nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut....", recurenta arata ca tribunalul arbitral a aplicat in mod gresit dispozitiile legale.
Instanta arbitrala retine ca acest termen nu este implinit in conditile in care parata a trimis nota de imputare, nota la care niciodata recurenta nu a raspuns. Retinerea este total eronata intrucat aceasta nota niciodata nu a fost comunicata catre SC I. C. SRL.
Prevederile textului normativ invocat sunt de stricta interpretare si imperative. Transportul efectuat se supune prevederilor speciale CMR astfel incat, aplicabil in speta este termenul de 1 an in ceea ce priveste dreptul la actiune.
In calitate de caraus, arata recurenta ca a indeplinit conditiile in integralitate solicitate prin comanda de transport, astfel ca nu ii poate fi imputata culpa retinuta de tribunalul arbitral. In motivarea acestei culpe, tribunalul substituindu-se conditiilor solicitate prin comanda de transport, apreciaza culpa prin prisma lipsei unui sofer, stationarii, aspecte care nu se regasesc in contextul dat in fapt.
Motivatia instantei de fond este total neintemeiata si contrazisa de insasi demersurile procesuale pe care aceasta le-a facut.
Exceptia este solutionata de catre tribunalul arbitral pe baza acestui inscris ca fiind actul intrerupator al termenului de prescriptie. Inscrisul «nota de imputare» datat 27.07.2007 existent in dosarul arbitral si apreciat ca act intrerupator, nu are dovada de comunicare catre recurenta, conform legii, astfel incat a solicitat a i se pune in vedere paratei SC C. P. E. SRL sa faca dovada comunicarii acestui inscris.
Instanta de fond, a apreciat ca fiind intemeiata solicitarea reclamantei, astfel ca pune in vedere paratei SC C. P. E. SRL sa faca dovada comunicarii acestui inscris.
Parata nu s-a conformat si, la data dezbaterii fondului, 14.10.2013, a ramas in pronuntare fara ca la dosarul cauzei sa existe aceasta dovada.
Intr-o judecata dreapta instanta de fond ar fi trebuit, conform dispozitiei sale din 17.06.2013, sa procedeze la aplicarea sanctiunii procesuale a paratei si sa constate ca la dosar nu s-a facut dovada comunicarii catre recurenta a «reclamatiei» paratei SC C. P. E. SRL, astfel incat, nefiind niciun act intrerupator de executare, cererea de chemare in garantie formulata la data de 23.06.2010 este prescrisa, fiind situata in afara termenului.
Este de observat ca tribunalul arbitral nu face trimitere la conduita procesuala a paratei SC C. P. E. SRL, nu aplica sanctiunea si, desi lipseste documentul doveditor al comunicarii reclamatiei catre subscrisa, apreciaza ca «este formulata reclamatie si ca aceasta suspenda termenul pana la formularea cererii de chemare in garantie ».
Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca I. C. SRL in calitate de profesionist si avand parte de asistenta si reprezentare juridica de specialitate, avea obligatia legala sa formuleze apararile in conformitate cu toate actele normative incidente in cauza, astfel ca invocarea unui motiv cu privire la nerespectarea dreptului la aparare este nefondat si formulat cu rea - credinta.
Cu privire la caducitatea hotararii, in temeiul art. 54 din regulile de arbitraj, acest aspect trebuia notificat curtii si partilor la prima zi de infatisare. Partea este decazuta din acest drept, astfel ca si acest al doilea motiv de nelegalitate este neintemeiat.
Recurenta desi avand pe deplin cunostinta de litigiu si formuland aparari asistate de avocat, precum si cerere de chemare in garantie, nu a formulat nici o cerere cu privire la inexistenta conventiei arbitrale, nici chiar dupa ce U. A. SA chemata in garantie de catre acestia, a invocat in mod legal si procedural exceptia inexistentei clauzei compromisorii.
Cu privire la faptul ca instanta nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, intimata arata ca in aceasta situatie calea legala era cea prevazuta de art. 362 din Codul de Procedura Civila, I. C. SRL avand posibilitatea sa solicite, in termen de 10 zile de la data primirii hotararii, completarea ei.
Oricum, instanta arbitrala s-a pronuntat asupra acestui capat de cerere prin incheierea din 02.12.2010, astfel ca si acest motiv este neintemeiat.
In ceea ce priveste aplicarea gresita a legii cu privire la prescriptie, la dosarul cauzei exista inscrisul comunicat si in fata instantei de fond, din care reiese fara putinta de tagada ca Nota de Imputare care suspenda cursul prescriptiei, este comunicata catre I. C. SRL la data de 27.07.2007.
Sanctiunea anularii in parte a sentintei arbitrale nu este permisa de procedura speciala prevazuta de art. 366 Codul de Procedura Civila, fiind vorba de natura insasi a acestei cai speciale de atac din materia arbitrajului, care este actiunea in anulare. In acest sens, Inalta Curte retine fara putinta de tagada ca sanctiunea anularii in parte a hotararilor arbitrale este inadmisibila, spre deosebire de situatia posibila in caile de atac ordinare, care permit desfiintarea in parte a unei hotarari.
Analizand sentinta atacata in raport de motivele invocate, conform art.3041 si 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea constata ca hotararea primei instante este temeinica si legala, recursul fiind nefondat.
In ceea ce priveste primul motiv invocat, Curtea constata ca in mod corect a retinut prima instanta ca necomunicarea Codexului arbitral nu poate duce la desfiintarea hotararii arbitrale intrucat nu au fost incalcate ordinea publica, bunele moravuri sau dispozitiile imperative ale legii.
Potrivit art. 73 din Constitutia Romaniei, legile sunt actele normative adoptate de Parlament, astfel incat Regulile de procedura arbitrala nu se incadreaza ab initio in sfera de aplicare a prevederilor art. 364 litera i), care sanctioneaza incalcarea dispozitiilor imperative ale legii.
A mai aratat recurenta ca urmare a incalcarii Codexului arbitral au fost incalcate prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, fara a preciza in concret ce componenta a dreptului la un proces echitabil a fost lezata .
In contextul in care recurenta, desi a fost reprezentata prin avocat in fata instantei arbitrale a formulat aparari pe fondul pricinii si a depus o cerere de chemare in garantie, fara a invoca necunoasterea regulilor de procedura arbitrala, Curtea constata ca dreptul la un proces echitabil, asa cum este prevazut de articolul 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu a fost nesocotit prin necomunicarea Codexului arbitral.
2) Referitor la pronuntarea hotararii arbitrale dupa expirarea termenului arbitrajului prevazut de art. 3533 Cod procedura civila, Curtea retine ca potrivit alineatului 6 din acest text de lege, trecerea termenului de 5 luni poate constitui motiv de caducitate numai in cazul in care una dintre parti notifica celeilalte parti si tribunalului pana la prima zi de infatisare ca intelege sa invoce caducitatea .
Recurenta a invocat caducitatea in fata instantei de fond, dupa trecerea termenului prevazut de Cod procedura civila, astfel incat fata de dispozitiile art. 103 alin.1 Cod procedura civila, neindeplinirea actului de procedura in termen legal atrage decaderea.
Fata de sustinerile recurentei in sensul ca la data la care i-a fost comunicata cererea de chemare in garantie, termenul arbitrajului nu expirase, mentionam ca este evident ca norma juridica se refera la prima zi de infatisare, dupa implinirea termenului de 5 luni.
3)In ceea ce priveste criticile aduse sentintei cu privire la solutionarea exceptiei de necompetenta a tribunalului arbitral fata de lipsa conventiei arbitrale, Curtea constata ca sunt nefondate. Recurenta nu a invocat lipsa conventiei arbitrale in termenul prevazut de art. 3433 alin. 2 Cod procedura civila, formulandu-si apararile pe fond fara nici o rezerva intemeiata pe conventia arbitarala, astfel incat este decazuta din dreptul de a mai invoca exceptia de necompetenta.
Referitor la cel de-al patrulea motiv de recurs prin care se invoca incalcarea art. 364 lit.f) Cod procedura civila, in sensul ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, Curtea retine urmatoarele:
Motivul de anulare prevazut de art. 364 lit.f) Cod procedura civila vizeaza ipoteza in care tribunalul arbitral a acordat reclamantului mai mult decat a cerut in cererea de chemare in judecata (extra petita), ori s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (extra petita) ori nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut (minus petita), situatie ce nu se regaseste in cauza de fata, in care actiunea principala si cererea de chemare in garantie au fost analizate in limitele in care partile au sesizat instanta arbitrala.
Apararile pe care recurenta le-a sustinut in fata tribunalului arbitral nu constituie o cerere cu care instanta sa fie investita si pe care sa fie obligata a o solutiona, astfel incat aspectele invocate de reclamanta nu se circumscriu dispozitiilor legale de stricta interpretare si aplicare mentionate anterior.
Recurenta a criticat sentinta atacata si sub aspectul aplicarii art. 364 lit.i), respectiv incalcarea dispozitiilor imperative ale legii, insa din motivele expuse reiese ca aceasta critica hotararea pentru netemeinicie, anume pentru interpretarea si aprecierea gresita a probelor adminI..
Curtea retine ca aspectele invocate de recurenta cu privire la aprecierea de catre tribunalul arbitral a valorii probatorii a notei de imputare (respectiv necomunicarea acesteia de catre intimata) nu pot face obiectul controlului judiciar pe calea actiunii in anulare, astfel incat probele incuviintate de catre instanta de fond, care a pus in vedere intimatei sa depuna dovada comunicarii nu sunt concludente, cu atat mai mult cu cat dovada comunicarii prin fax se afla la fila 86 din volumul I al dosarului de arbitraj.
In consecinta, Curtea retine ca prin reclamatia scrisa, denumita nota de imputare, transmisa prin fax recurentei, termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 32 din Decretul nr. 451/1972 a fost suspendat, exceptia prescriptiei dreptului la actiune fiind solutionata corect de tribunalul arbitral.
Pentru considerentele expuse, Curtea avand in vedere prevederile art. 312 si 366 alin.2 Cod Procedura Civila a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta SC I. C. SRL .