Instanta retine ca urmarea faptei inculpatului este mai grava decat numarul de zile de ingrijiri medicale retinut in certificatul medico-legal nr. 117 din 13.01.2012 si ca efectul a actului de agresiune a acestuia a constat tocmai in "slutirea" partii vatamate, fiindu-i produsa acesteia un prejudiciu estetic ce nu este supus vindecarii pe calea unui proces normal.
Slutirea consta, din punct de vedere medico-legal, intr-o deformare evidenta, obiectiva, cu caracter permanent, de ordin morfologic care, indiferent de localizare, altereaza aspectul estetic, armonios nativ al unei regiuni anatomice, punand persoana respectiva in conditii de inferioritate. In ceea ce priveste leziunile produse la nivelul fetei, in practica medico-legala se foloseste (cu acelasi inteles) si notiunea de desfigurare, care desemneaza o slutire cu repercusiuni grave asupra fizionomiei.
Pentru stabilirea, din punct de vedere juridic, al producerii unei "slutiri" este necesara stabilirea neechivoca a doua elemente: 1. producerea unei leziuni de natura sa afecteze semnificativ fizionomia partii vatamate, producandu-i acesteia o slutire in sensul dat acestui termen de medicina legala; 2- aceasta leziune sa nu fie susceptibila de a fi supusa unui proces de vindecare normal, in cadrul caruia acest prejudiciu estetic sa se diminueze sau chiar sa dispara.
In ceea ce priveste primul element, atat actele medico-legale efectuate in cauza, cat si plansa foto si observarea directa a fizionomiei partii vatamate pledeaza neindoielnic spre concluzia ca partea vatamata sufera in acest moment de un prejudiciu estetic, fizionomia fetei fiindu-i alterata considerabil, datorita dimensiunilor si pozitionarii plagii geniale care a evoluat spre o cicatrice in curs de maturare.
Referitor la cel de-al doilea element, expertiza medico-legala, fara a exclude ipoteza imposibilitatii de remediere a prejudiciului estetic, pe care l-au recunoscut implicit a exista la acest moment, a temporizat concluziile cu privire la producerea acestui prejudiciu cu caracter de stabilitate, invocand necesitatea epuizarii tuturor resurselor terapeutice.
Instanta va tine cont in parte de concluziile expertizei medico-legale, constatand ca solutiile terapeutice vizate de specialisti nu sunt similare cu posibilitatea unei vindecari naturale si exced obiectivului stabilit de instanta, obiectiv care se referea in mod neechivoc la stabilirea unui prejudiciu estetic ce nu poate fi remediat pe calea unei vindecari naturale.
In acest sens, concluziile expertilor medico-legali s-au intemeiat pe examinarea realizata de specialistul de Chirurgie Plastica si Reparatorie, care a recomandat o "plastie de repozitionare a cicatricii printr-o plastie in Z".
Or, aceasta solutie terapeutica presupune in fapt o interventie chirurgicala constand in excizarea cicatricei si apoi utilizarea "Z-plastia" pentru a crea doua lambouri tegumentare, cate unul pentru fiecare parte a plagii rezultate si nu este, in niciun caz compatibila cu ideea unei vindecari naturale a leziunii produse.
Pe de alta parte este necesar ca partea vatamata sa fie de acord sa fie suspusa unei interventii chirurgicale reparatorii, sa aiba posibilitatile financiare in acest sens, in situatia in care interventia nu este suportata de fondurile pentru asigurari de sanatate, iar stabilirea sau nu a consecintelor concrete ale faptei inculpatului nu poate sa depinda nici de disponibilitatea partii vatamate de a de supune unei interventii chirurgicale, nici de posibilitatile financiare ale acesteia, atat timp cat o astfel de solutie terapeutica nu este un remediu normal si uzual pentru vindecarea unei leziuni, existand un drept indiscutabil al partii vatamate de a opta sau nu pentru aceasta, fara ca acest drept de optiune sa poata juca un rol in aprecierea corectei incadrari juridice a faptei comise de inculpat.
In plus, insusi chirurgul plastician estimeaza ca aceasta "plastie in Z" poate fi incercata doar daca cicatricea este retractila insa, si in acest caz, va putea restabili fizionomia, insa nu va aduce o imbunatatire semnificativa a aspectului estetic.
In consecinta, din moment ce solutiile terapeutice in considerarea carora nu s-a putut estima de specialistii medico-legali, cu caracter de permanenta, prejudiciul estetic, nu sunt compatibile cu o evolutie normala, uzuala a leziunii, fiind posibila doar o interventie chirurgicala ce se estimeaza a compensa doar partial acest prejudiciu, instanta va constata, prin examinarea coroborata a tuturor probelor administrate cu privire la acest aspect, ca partea vatamata a suferit o slutire, in sensul dispozitiilor art. 182 alin. 2 Cod penal.
Fata de cele expuse mai sus, in temeiul art. 334 Cod procedura penala, va dispune schimbarea incadrarii juridice a infractiunii cu privire la care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului F.C., prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, avand nr. 1723/P/2012, din 24.02.2012, din infractiunea de "vatamare corporala", prevazuta de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 40 alin. 1 Cod penal, in infractiunea de "vatamare corporala grava", prevazuta de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 40 alin. 1 Cod penal.