Cerere in despagubiri formulata ulterior solutionarii actiunii civile in procesul penal. Inadmisibilitate.
Odata stabilita valoarea creantei ce acopera o repunere in situatia anterioara imposibil de a se efectua "in natura", respectiva valoare dobandeste caracteristicile lucrului judecat, intentarea unei alte actiuni pe acest aspect fiind inadmisibila, indiferent ca in primul litigiu, din motive imputabile sau nu, partea cu calitate procesual activa a indicat tot sau doar o parte din prejudiciu.
- Art.art.14 si art.19 Cod procedura penala
Posibilitatea de a actiona in fata instantei civile, pentru stabilirea despagubirilor civile (repunerii in situatia anterioara in cazul nulitatii), apar?ine doar celui ce nu s-a constituit parte civila in procesul penal; per a contrario, cel ce a facut-o trebuie sa-si realizeze pretentiile in conditiile actiunii civile atasate celei penale, din cadrul procesului penal. (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.511 din 10.12.2013) Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala la data de 04.05.2011 sub nr. 32410/3/2011 reclamantul A. A. K. D. a chemat in judecata parata S.C. T. SA solicitand instantei sa dispuna: obligarea paratei la plata catre reclamant a sumei de 27.800 USD (suma ce va fi actualizata cu indicele de inflatie si dobanda legala), reprezentand pretul platit pentru achizitionarea terenului in suprafata de 2316,53 mp si constructia aferenta acestuia in suprafata de 646,01 mp situate in Corn. Voluntari, sos. Afumati, lot. 20, jud. Ilfov, despagubirea pentru imbunatatirile necesare si utile pe care le-am efectuat imobilului si pentru sporul de valoare adus prin acestea, evaluate provizoriu la suma de 203.077,75 lei, instituirea (recunoasterea) unui drept de retentie (drept real de garantie) asupra imobilului teren si constructie situat in Corn. Voluntari, sos. Afumati, lot. 20, jud. Ilfov, in favoarea subsemnatului reclamant si in contra paratei chemata in judecata, pana la plata efectiva si totala de catre cea din urma catre mine a sumelor de la punctele I si II precum si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata determinate de desfasurarea prezentului proces. In motivarea cererii s-a aratat ca la data de 16 dec. 2003 intre reclamant si SC T. SA, societate reprezentata de numitul C. C., imputernicit printr-o Hotarare AGA, a fost semnat contractul de vanzare-cumparare nr. 3134, prin care s-a achizitionat terenul in suprafata de 2316,53 mp si constructia aferenta acestuia in suprafata de 646,01 mp situate in Corn. Voluntari, sos Afumati, lot 20, jud Ilfov.
In cuprinsul contractului de vanzare cumparare se arata ca SC T. SA este reprezentata de C. C. in baza Hotararii Adunarii Generale a Actionarilor din data de 02.12.2003.
Pretul contractului a fost stabilit la suma de 27.800 USD, suma ce a fost platita SC T. SA cu ocazia autentificarii contractului de vanzare-cumparare.
Dupa aproximativ un an de zile de la data incheierii respectivului contract de vanzare cumparare reclamantul arata ca a fost chemata in judecata la Tribunalul Bucuresti Sectia Comerciala de catre actionarii SC T. SA, M. I., C. G. S., P. F. si S. G. G.
Motivele actiunii in instanta au constat in aceea ca Hotararea AGA ce a stat la baza incheierii contractului de vanzare cumparare nu corespunde adevarului, in sensul ca nu au participat la sedinta AGA din data de 02.12.2003, astfel acestia nu au fost de acord cu vanzarea terenului ce face obiectul contractului.
Totodata, sus numitii au invocat faptul ca numitul C. C. a incalcat cu buna stiinta interdictia de vanzare a terenului deoarece nu-l putea instraina intrucat prin contractul de vanzare-cumparare actiuni incheiat de SC T. cu FPS sub numarul 534 din 10.08.1994 exista clauza prin care SC T. SA nu ar fi putut sa instraineze bunurile sale pe o perioada de 10 ani.
Prin cererea de chemare in judecata se invedereaza faptul ca la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare nr. 3134 din 16.12.2003, C. C. a prezentat hotararea AGA din data de 02.12.2003 semnata de acesta si de numitul M. Ion si stampilata cu stampila societatii, lucru ce a fost determinant pentru reclamant pentru a incheia contractul. Reclamantul arata ca nu a cunoscut si nici nu avea cum sa cunoasca de existenta contractului de vanzare cumparare actiuni numarul 534 incheiat de SC T. SA cu FPS, de interdictia de instrainare si de faptul ca numitul C. C. a actionat fara acordul actionarilor societatii vanzand un teren ce apartine societatii.
In acest sens trebuie avuta in vedere si declaratia facuta de C. C. in fata notarului cu ocazia autentificarii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3134 din 16.12.2003, cand a declarat faptul ca terenul ce face obiectul contractului nu e grevat de sarcini, nu a fost revendicat in baza Legii 10/2001 si nu exista litigii pe rolul vreunei instante cu referire la acesta.
Reclamantul arata ca toate aspectele expuse mai sus le-a aflat cu ocazia actionarii sale in judecata de catre actionarii SC T. SA pentru nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr. 3134 din 16.12.2003, judecata solutionata irevocabil de catre instanta de recurs, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Comerciala, ce a pronuntat Decizia comerciala nr. 1542 din 8 mai 2008. Prin decizia anterior mentionata, s-a admis si capatul de cerere privind nulitatea absoluta a contractului.
Se mai arata ca in contractul de vanzare cumparare de actiuni nr. 534/10.08.1994 incheiat intre FPS si Asociatia T. SA se prevede la art 7.3 faptul ca T. SA poate instraina intr-o perioada de 10 ani de la semnarea contractului bunurile sale cu obligatia de a plati catre FPS diferenta dintre pretul obtinut din vanzarea bunului si valoarea contabila a acestuia de la data semnarii contractului.
Ca un cumparator de buna credinta, s-au efectuat investitii pe terenul respectiv al carui pret a crescut, pana in prezent, de mai multe ori, fata de pretul existent la momentul cumpararii lui.
Prin decizia nr. 1542/08.05.2008 pronuntata in dosarul nr. 11013/2/2005, inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Comerciala a admis recursul numitilor M. I. si C. G. S. si a admis capatul de cerere privind nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr.3134/16.12.2003, reclamantul pierzand dreptul de proprietate asupra imobilului desi platise integral pretul contractului de vanzare - cumparare. O consecinta directa a anularii contractului de vanzare - cumparare este repunerea partilor in situatia anterioara.
Prezenta actiune are la baza tocmai decizia de anulare a contractului de vanzare - cumparare pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie dar care a omis a se pronunta si asupra capatului de cerere privind repunerea partilor in situatia anterioara.
Principiul repunerii in situatia anterioara - restitutio in integrum - este regula de drept potrivit careia tot ce s-a executat in baza unui act anulat trebuie restituit astfel incat partile raportului juridic trebuie sa ajunga in situatia in care acel act nu s-ar fi incheiat.
Atat rezolutiunea, cat si nulitatea constituie cauze de ineficacitate a actului juridic civil care produc efecte retroactive (ex tune), iar pe aceasta cale se ajunge la inlaturarea efectelor actului care s-au produs intre momentul incheierii si cel al desfiintarii sale.
Principiul repunerii partilor in situatia anterioara - restitutio in integrum - este o consecinta a principiului retroactivitatii efectelor rezolutiunii ori nulitatii si un mijloc de asigurare a eficientei practice a acestor sanctiuni de drept substantial si consta in acea regula de drept potrivit careia tot ceea ce s-a executat in baza actului desfiintat, trebuie restituit, astfel incat partile raportului juridic sa ajunga in situatia in care actul nu ar fi fost incheiat.
Temeiul juridic al restituirii prestatiilor intre parti ii constituie tocmai desfiintarea actului juridic, deoarece astfel dispare fundamentul executarii acestora.
De aceea, actiunea prin care se solicita restituirea prestatiilor se fundamenteaza pe imbogatirea fara justa cauza (actio de in rem verso), iar in cazul contractelor sinalagmatice, cand ambele parti si-au executat obligatiile inainte de anularea sau rezolutiunea acestora, aceeasi actiune se fundamenteaza pe plata nedatorata (art. 1092 Cod civil), intrucat obligatia fiecareia dintre partile contractului sinalagmatic, desfiintat retroactiv, apare ca si cand nu a existat vreodata.
Astfel, parata urmeaza a restitui pretul contractului incasat la data incheierii contractului de vanzare - cumparare in suma de 27.800 USD, suma ce va fi actualizata cu indicele de inflatie si cu dobanda legala.
O solutie contrara ar fi vadit inechitabila, creand un dezechilibru intre patrimoniul reclamantului si cel al paratei si prin urmare doar repunerea partilor in situatia anterioara ar duce la restabilirea legalitatii.
In conditiile in care in mai 2008 a pierdut proprietatea imobilului, patrimoniul sau a saracit in timp ce patrimoniul paratei a crescut direct proportional (art. 482 C.civ.) cu sporul de valoare determinat de imbunatatirile necesare si utile aduse de subsemnatul respectivului bun imobil. Instanta trebuie sa constate faptul ca dezechilibrul patrimonial produs intre partile prezentului litigiu nu are un temei legal, imbogatirea paratei in sensul sus aratat fiind una lipsita de justa cauza.
Imbunatatirile pe care reclamantul le-a adus imobilului le evalueaza provizoriu la suma de 203.077,32 lei, suma ce reiese din facturile fiscale depuse la dosarul cauzei odata cu prezenta actiune.
Pe langa aceste cheltuieli efectuate pentru imbunatatirile aduse imobilului, expertiza tehnica constructii evaluatorie va evidentia si alte lucrari ce urmeaza a fi evaluate.
Avand in vedere primele doua capete de cerere se solicita instituirea (recunoasterea) unui drept de retentie (drept real de garantie imperfect in virtutea caruia cel ce detine un bun imobil proprietatea altuia, pe care trebuie sa-l restituie, are dreptul de a retine lucrul respectiv, deci, are dreptul sa refuze restituirea lui, pana ce creditorul titular al bunului ii va plati sumele de bani pe care cel dintai le-a cheltuit cu conservarea, intretinerea ori imbunatatirea acelui bun) asupra imobilului teren in suprafata de 2316,53 mp si constructia aferenta acestuia in suprafata de 646,01 mp situate in Corn. Voluntari, sos. Afumati, lot. 20, jud. Ilfov., in favoarea reclamantului si in contra paratei chemate in judecata, pana la plata efectiva si totala de catre cea din urma a sumei ce face obiectul primului capat de cerere si suma ce face obiectul celui de-al doilea capat de cerere, care va fi determinat prin expertiza, ambele sume urmand a fi consacrate de catre instanta prin hotararea pe care o va pronunta in speta.
Dreptul reclamantului de retentie este pe deplin intemeiat, elementul de baza pe care se intemeiaza facultatea conferita creditorului (in speta reclamatul ) fiind conexitatea obiectiva dintre un lucru si o datorie, astfel spus, exista un debitum cum re iunctum.
Totodata acest drept reiese si din dispozitiile art. 1444 C.civ. conform caruia: "Arendasul ori locatarii nu pot fi dati afara mai inainte de a fi dezdaunati de catre locator, iar cand acesta nu o face, de catre cumparator".
In drept, au fost invocate disp. art. 482, art. 992, art. 997, art. 1092, art. 1444 C.civ.
In dovedirea cererii au fost depuse inscrisuri: taxa judiciara de timbru provizorie aferenta primului capat de cerere, 3240 lei, taxa judiciara de timbru provizorie pentru capatul doi de cerere - 2942lei, taxa judiciara de timbru pentru capatul trei de cerere - 8 lei si timbrul judiciar pentru toate cele trei capete de cerere - 5 lei, 5 lei si 0,3 lei, facturi reparatii, decizia nr. 1542/2008 a ICCJ - Sectia Comerciala, dovada chemarii la conciliere directa, imputernicirea avocatiala.
Prin concluzii scrise, depuse la 21.01.2013 in fata instantei de fond parata a invocat exceptia de inadmisibilitate a actiunii ca urmare a exercitarii dreptului de optiune procedurala in cadrul procesului penal finalizat de sentinta penala nr. 3256/27.12.2011 a Judecatoriei Sector 4 Bucuresti.
Prin sentinta nr. 2588/01.04.2013, Tribunalul Bucuresti a luat act de renuntarea la judecata petitului I (restituire pret), a admis in parte cererea formulata de reclamantul Al A. K., a obligat parata la plata sumei de 180.000 lei despagubiri, a instituit un drept de retentie asupra imobilului teren + constructie situat in comuna Voluntari, sos. Afumati, lot. 20, judetul Ilfov in favoarea reclamantei pana la plata efectiva a despagubirilor in cuantum de 180.000; de asemenea a obligat parata la plata sumei de 6711 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut in esenta ca:
"La data de 16.12.2003 intre reclamant si SC T. SA - reprezentata de numitul C. C. , imputernicit prin Hotararea AGA din 02.12.2003 - a fost semnat contractul de vanzare-cumparare nr. 3134, prin care s-a achizitionat terenul in suprafata de 2316,53 mp si constructia aferenta acestuia in suprafata de 646,01 mp situate in Corn. Voluntari, sos Afumati, lot 20, jud Ilfov.
Prin Decizia nr. 1542 /08.05.2008 pronuntata in dosarul nr. 11013/2/2005 Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Comerciala a admis recursul asociatilor M. I. si C. G. S. si a admis capatul de cerere privind nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare aut. sub nr.3134/16.12.2003 ( fila 16-22 ).
In acest sens s-a retinut ca prin cap. III art.7 alin.2 din actul constitutiv s-a prevazut ca societatea se obliga ca in adunarea generala a actionarilor sa nu se aprobe vanzarea timp de 10 ani de la semnarea contractului de vanzare-cumparare cu FPS a vreunui teren din activele societatii. Astfel , a lipsit consimtamantul vanzatorului la incheierea contractului de vanzare-cumparare si s-au fraudat dispozitii legale imperative , avand in vedere si interdictia de vanzare a terenului pe o perioada de 10 ani.
Prin petitul I reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 27.800 UDS (suma ce va fi actualizata cu indicele de inflatie si dobanda legala), reprezentand pretul platit pentru achizitionarea terenului in suprafata de 2316,53 mp si constructia aferenta acestuia in suprafata de 646,01 mp situate in Corn. Voluntari, sos. Afumati, lot. 20, jud. Ilfov .
Avand in vedere sentinta penala nr.3122/16.11.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 prin care au fost condamnati M. I. si C. C. si obligati, alaturi de partea responsabila civilmente SC T. SA , la plata unor depsagubiri reprezentand plata pretului reactualizat cu indicele de inflatie, prin precizarile formulate la data de 01.04.2012 reclamantul a aratat ca renunta la judecarea petitului I. In temeiul art.132 alin.2 pc.t 2 si art.246 C.pr.civ. tribunalul va lua act de renuntarea la judecata petitului I .
In ceea ce priveste petitul II se solicita despagubiri pentru imbunatatirile necesare si utile efectuate imobilului si pentru sporul de valoare adus.
Se va retine in acest sens principiul repunerii in situatia anterioara - restitutio in integrum - in sensul ca tot ceea ce s-a executat in baza unui act anulat trebuie restituit in asa fel incat partile sa ajunga in situatia in care acel act nu s-ar fi incheiat
Vor fi avute in vedere concluziile raportului de expertiza privind evaluarea imbunatatilor din care rezulta ca sporul de valoare adus imobilului este egal cu valoarea materialelor si a manoperei , respectiv 180.000 lei , precum si faptul ca prin Decizia nr.1542/2008 a ICCJ a fost desfiintat titlul cumparatorului , astfel incat tribunalul va admite in parte petitul II si va obliga parata la plata sumei de 180.000 lei despagubiri.
Prin petitul III se solicita instituirea unui drept de retentie asupra imobilului pana la plata despagubirilor .
Dreptul de retentie, drept real de garantie imperfect , presupune ca cel care detine un bun mobil/imobil al altcuiva , pe care trebuie sa il restituie , are dreptul sa retina lucrul respectiv si sa refuze restituirea pana in momentul in care i se vor plati sumele cheltuite cu conservarea, intretinerea ori imbunatatirea bunului.
In speta de fata se constata ca datoria pretinsa de detinatorul imobilului-reclamantul - are legatura cu lucrul , este un debitum cum re iunctum - astfel ca tribunalul va institui un drept de retentie asupra imobilului teren + constructie situat in comuna Voluntari, sos. Afumati, lot. 20, judetul Ilfov in favoarea reclamantei pana la plata efectiva a despagubirilor in cuantum de 180.000.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, retinand dispozitiile legale evocate, va lua act de renuntarea la judecata petitului I, va admite in parte petitul II si va obliga parata la plata sumei de 180.000 lei despagubiri, va admite petitul III si va institui un drept de retentie asupra imobilului teren + constructie situat in comuna Voluntari, sos. Afumati, lot. 20, judetul Ilfov in favoarea reclamantei pana la plata efectiva a despagubirilor in cuantum de 180.000.
In temeiul art.274 C.pr.civ. tribunalul va obliga parata la plata sumei de 6711 lei cheltuieli de judecata reprezentand taxa de timbru aferenta despagubirilor acrdoate 180.000 lei - 5211 lei - si onorariul de expert ( fila 86 ) - 1500 lei".
Impotriva acestei hotarari a declarat apel parata SC T. SA care a solicitat suspendarea judecarii prezentei cauze in temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cpc pana la solutionarea cererii de revizuire inregistrata pe rolul ICCJ sub nr. 2167/1/2013 avand ca obiect revizuirea Deciziei comerciale nr. 1543/08.05.2008, decizie in urma careia a fost anulat contractului de vanzare cumparare nr. 3134 din 16.12.2003.
De asemenea prin cererea de apel s-a reiterat exceptia inadmisibilitatii actiunii principale, intemeiata pe principiul electa una via non datur recursus ad alteram.
In motivare se arata ca, urmare a anularii contractului de vanzare cumparare nr. 3134 din 16.12.2003 prin Decizia ICCJ 1542/08.05.2008, reclamantul a formulat plangere penala, iar in litigiul penal inregistrat sub nr. 22075/4/2011 s-a constituit parte civila cu suma reprezentand pretul de vanzare actualizat cu rata inflatiei. Prin sentinta penala nr. 3122/16.11.2012. Judecatoria Sector 4 Bucuresti a dispus, pe latura civila, "obligarea inculpatilor C. C. Si M. I. in solidar cu partea responsabila civilmente SC T. SA la plata sumei de 93.383 lei (pret exprimat in lei al contractului de vanzare cumparare nr. 3134 din 16.12.2003) reactualizata cu rata inflatiei, catre partea civila AL A. KHALDOUN, reprezentand daune materiale.
Se poate constata astfel ca reclamantul constituindu-se parte civila in procesul penal, iar instanta de judecata admitand actiunea civila, pretentiile sale au fost solutionate prin sentinta penala nr. 3122/16.11.2012. Or, prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat contravaloarea pretului vanzarii, cat si contravaloare imbunatatirilor, ambele cereri vizand aceleasi aspecte ca si cele solicitate pe latura civila in procesul penal.
Pe fondul cauzei se arata ca in mod gresit instanta de fond a admis pretentiile reclamantului privind contravaloarea imbunatatirilor, respingand in mod gresit obiectiunile formulate la raportul de expertiza. Astfel se arata ca din cele 4 facturi depuse de reclamant nu rezulta ca reparatiile si materialele mentionate reprezinta lucrari efectuate la constructia ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare; se mai arata ca nu exista contract de prestari servicii, proiect sau deviz de lucrari, proces verbal de receptie finala a lucrarilor pentru lucrarile pretins efectuate. Astfel, nu rezulta ca respectivele lucrari au fost efectuate in conditiile in care in 2003 constructia era in stare de functionare, iar nu o constructie degradata cum a sustinut reclamantul.
In drept apelantul a invocat art. 282 si urm Cpc.
Intimatul-reclamant, legal citat, nu a depus intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului Curtea a retinut urmatoarele, asupra cererii de apel:
Mai intai trebuie observat ca problema inadmisibilitatii/admisibilitatii cererii introductive, ridicata de parata prin concluziile scrise depuse la 21.01.2013 si reiterata in apel, nu a fost analizata/solutionata de instanta de fond, hotararea neindicand respingerea exceptiei sau eventuala calificare a ei drept o aparare de fond, urmata de inlaturarea motivata a acesteia. Cum, in speta, niciuna dintre parti nu a solicitata expres prin cererea de apel (sau intampinare) anularea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, este obligatoriu ca instanta de apel sa analizeze ea insasi direct problema omisa de prima instanta (prin interpretarea extensiva a art. 297 Cpc ce prevede posibilitatea trimiterii pentru judecare in cazul omiterii solutionarii fondului doar daca s-a solicitat expres aceasta).
Sub acest aspect instanta constata ca, conform inscrisurilor depuse la dosar, in urma anularii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3134 din 16.12.2003 prin Decizia comerciala nr. 1542 din 8 mai 2008 a ICCJ, reclamantul a inteles sa reclame savarsirea unor infractiuni de inselaciune de catre doi prepusi ai paratei; in cadrul respectivului litigiu s-a constituit si parte civila fata de cei doi inculpati (si fata de parata care era parte responsabila civilmente) pentru prejudicii ce ar rezulta din faptele acestora (ce au condus la nulitatea contractului), actiune civila ce i-a fost admisa de instanta penala, ce a obligat inculpatii C. C. si M. I. in solidar cu partea responsabila civilmente SC T. SA la plata sumei de 93.383 lei (pret exprimat in lei al contractului de vanzare cumparare nr. 3134 din 16.12.2003) reactualizata cu rata inflatiei (sentinta penala 3122/16.11.2012, f. 97 dosar fond).
Or, este evident ca prin prejudiciul cauzat de ilicitul penal imputat, ce este in acelasi timp si ilicit civil, reclamantul a inteles sa solicite repararea lui in cadrul litigiului penal. Or, art. 14 Cpp alin. 2 si urm. arata ca: "Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila. Repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile: a) in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si prin orice alt mijloc de reparare; b) prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta". Din prevederile respectivului articol rezulta in mod clar ca actiunea civila in procesul penal ale aceleasi caracteristici ca o actiune civila declansata separat, fiind supusa "dispozitiilor legii civile". Or, pentru aceeasi situatie de "repunere in situatia anterioara" solicitata, conform legii civile, nu se pot intenta doua actiuni succesive, indiferent daca s-ar indica prejudicii identice sau prejudicii diferite.
Astfel, odata stabilita valoarea creantei ce acopera o repunere in situatia anterioara imposibil de a se efectua "in natura", respectiva valoare dobandeste caracteristicile lucrului judecat, intentarea unei alte actiuni pe acest aspect fiind inadmisibila, indiferent ca in primul litigiu, din motive imputabile sau nu, partea cu calitate procesual activa a indicat tot sau doar o parte din prejudiciu.
In speta, fiind vorba de o actiune civila in procesul penal in prima faza, iar acum de o actiune civila separata nu putem vorbi de o autoritate de lucru judecat propriu-zisa (partile si calitatile partilor fiind diferite), insa este de observat inadmisibilitatea celui de-al doilea demers judiciar prin care se urmareste, in esenta, stabilirea unui alt prejudiciu (altei valori a repunerii in situatia anterioara) decat cea stabilita in primul cadru procesual finalizat.
La aceeasi concluzie ne conduce si art. 19 alin. 1 Cpp care arata ca: "Persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila in procesul penal poate introduce la instanta civila actiune pentru repararea pagubei materiale si a daunelor morale pricinuite prin infractiune". Deci, posibilitatea de a actiona in fata instantei civile, pentru stabilirea despagubirilor civile (repunerii in situatia anterioara in cazul nulitatii), apar?ine doar celui ce nu s-a constituit parte civila in procesul penal; per a contrario, cel ce a facut-o, trebuie sa-si realizeze pretentiile in conditiile actiunii civile ratasate celei penale, din cadrul procesului penal.
Fata de aceste considerente, Curtea, a constatat ca instanta de fond nu a solutionat exceptia inadmisibilitatii actiunii si analizand acest motiv de recurs in sensul analizarii exceptiei invocate la fond conform celor de mai sus, a admis apelul formulat de apelanta parata SC T. SA impotriva Sentintei civile nr. 2588/01.04.2013, pronuntata de Sectia a VI-a Civila a Tribunalului Bucuresti in dosarul nr. 32410/3/2011 avand ca obiect pretentii, in contradictoriu cu intimatul reclamant AL A. K., a anulat in parte hotararea atacata, in sensul ca a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii astfel cum a fost precizata (fata de petitele ramase, 2 si 3) si a respins actiunea precizata ca inadmisibila, urmand a pastra dispozitia instantei de fond cu privire la renuntarea la judecata pe capatul I al cererii.