Prin actiunea formulata reclamantul pf a solicitat, in contradictoriu cu paratii PTM, AD, AE, LV si AM prin curator tutore AG ca, prin hotararea pe care o vei pronunta sa se dispuna obligarea acestora sa-i permita accesul pentru intretinere si reparatii la instantia de gaze si instalatia de canalizare ce deservesc proprietatea reclamantului PF din Iasi, str. S , nr. 165, instalatii care sunt amplasate pe proprietatea paratilor din Iasi, str. S , nr. 165, pe care o traverseaza.
Totodata solicita reclamantul demolarea magaziei din lemn, construita ilegal partial pe calea de acces spre proprietatea reclamantului(in anul 2009 dupa decesul fostului proprietar), precum si mutarea gardului ce delimiteaza proprietatea paratilor dinspre calea de acces la proprietatea reclamantului, astfel incat latimea caii de acces sa fie de 3,5 m, conform schitei anexa a actului de vanzare-cumparare al reclamantului si nu de 3 m, cum este in prezent.
In drept, se invoca prevederile art.567,577 si urm. Cod civil, precum si ale art. 411 pct. 1 din H.G. 525/1996.
In fapt, arata reclamantul ca este proprietarul unei parti din imobilul situat in Iasi, str. S nr. 165, imobil ce a fost impartit prin instrainare in trei proprietati, actualmente apartinand reclamantului, municipiul Iasi si paratilor, iar instanta de gaze ce deserveste imobilul proprietatea sa este amplasata si traverseaza proprietatea paratilor(mostenitorii fostului proprietar AM, decedat in anul 2008). Aceasta instalatie cu gaze a fost executata legal, in anul 1990, cu acordul fostului proprietar, AM. Instalatia de canalizare ce deserveste proprietatea reclamantului si traverseaza proprietatea paratilor se gaseste in aceeasi pozitie de la data construirii intregului imobil din Iasi, str. Sararie nr. 165, iar fostul proprietar, AP, a cumparat de la Stat partea lui de proprietate, cu sarcina de a permite accesul celorlalti utilizatori.
Mai arata reclamantul ca, o parte din parati, care locuiesc la adresa din Iasi, str. S nr. 165 au mutat gardul dupa decesul fostului proprietar cu 50 cm pe calea de acces spre proprietatea reclamantului, ingustand-o de la 3,5 m la 3 m si au extins fara autorizatie de construire o magazie din lemn pe aceasta cale de acces, in continuarea gardului, obstructionand astfel partial accesul spre proprietatea lui. Intrucat paratii, in prezent nu ii permit accesul la acest instalatii de gaz(cu toate ca le-a prezentat o notificare din partea E ON Gaz, prin care a fost somat sa o intretina) si la instalatia de canalizare si refuza sa retraga gardul cat si peretele magaziei din scandura astfel incat latimea caii de acces catre proprietatea lui sa fie de 3,5 m a fost nevoit sa se adreseze instantei.
Pentru dovedirea prezentei actiuni intelege sa se foloseasca de toate probele admise de lege.
Solicita admiterea actiunii ce are ca obiect "obligatie de a face", asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
Actiunea a fost legal timbrata potrivit legii 146/1997.
Reclamantul s-a prezentat primul la proces, in conditiile art. 129 Cod procedura civila.
Paratii, legal citati, s-au prezentat la termenul din data de 26 septembrie 2011 solicitand acordarea unui termen in vederea angajarii unui aparator, neprezentandu-se la termenele ulterioare, nici personal, nici prin aparator.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma obiectului actiunii, a probelor administrate - inscrisuri, expertiza, planse foto, - precum si a dispozitiilor incidente in materia dedusa judecatii, prezenta instanta apreciaza:
• Este de esenta regimului juridic al coproprietatii fortate, faptul ca fiecare coproprietar exercita folosinta bunului comun, cu conditia respectarii destinatiei acestuia si ce a permiterii exercitarii folosintei de catre ceilalti coproprietari.
• In speta, bunul comun - instalatia de gaze si de canalizare - are un caracter accesoriu in raport cu bunul principal - corpul de proprietate compus din teren si constructii - si este, potrivit legii, la dispozitia fiecaruia dintre coproprietari, iar obstructionarea accesului la buna deservire a acestuia - de catre oricare dintre coproprietari, deschide calea obligarii pe cale jurisdictionala la permiterea accesului coproprietarului vatamat in dreptul sau - in speta, reclamantul - pe terenul ce constituie bun comun, in scopul efectuarii oricaror acte de conservare a instalatiilor de gaz si de canalizare.
Prin constituirea unui drept de servitute, potrivit sentintei civile 2446/1957, in favoarea proprietarului apartamentului nr. 2 din str. Sararie nr. 165, actualul reclamant, - s-a permis proprietarului de atunci, NE - care a transmis proprietatea - potrivit sentintei civile 7441/1976- dreptul sau de proprietate actualului reclamant - accesul prin curtea domnului AM, catre proprietatea sa.
Raportul de expertiza efectuat in cauza dovedeste aceasta situatie aratand ca: instantia de gaz a reclamantului a fost facuta in baza solicitarii acestuia nr. "708895/28.07.2009 si cu acceptul proprietarului de atunci si al Consiliului local Iasi."
Reclamantul, ca proprietar al apartamentului nr. 2, beneficiaza de instalatia de canalizare ale caror "camine de racordare sunt pe terenul reclamantului"- poza 4 din raport -, ceea ce impieteaza asupra unei normale deserviri comune a acestor bunuri accesorii, la care reclamantul trebuie sa aiba acces , pentru a face constatari periodice si pentru a anunta distribuitorul de gaze in legatura cu orice defectiune_", accesul fiind foarte dificil la aceasta"(potrivit pozei 7 - anexa la raport9).
Pentru aceste considerente, dreptul reclamantului decurgand din lege, va constituii temeiul admiterii cererii sale principale si al obligarii la permiterea accesului reclamantului pe terenul ce constituie bun comun, in vederea efectuarii lucrarilor necesare conservarii si intretinerii instalatiei de gaz si a celei de canalizare, aferente apartamentului nr. 2 din str. S nr. 165.
In ceea ce priveste cererea de ridicare a constructiei si de mutare a gardului, asa cum a fost solicitata de catre reclamant - cu indicarea ca latimea caii de acces sa fie de 3,5 m, aceasta urmeaza a fi respinsa pentru urmatoarele considerente:
a) nu s-a facut dovada neechivoca a dreptului coproprietarilor dat fiind ca, potrivit raportului de expertiza - in schita contractului de vanzare-cumparare a apartamentului nr. 2, ce apartine reclamantului, sunt trecute distante ale drumului de servitute care nu au legatura cu realitatea ;
b) paratii nu detin in calitatea de mostenitori decat suprafata de 110 mp teren si, desi nu s-a prezentat nici o autorizatie de construire pentru realizarea extinderii, restul terenului apartine Primariei Iasi, care in calitate de titular al dreptului transmis de folosinta agricola - nu are calitate procesuala in prezenta cauza;
c) nu s-a facut dovada stabilirii cotei - parti a fiecarui coproprietar asupra bunului accesoriu - in speta terenul , in functie de intinderea bunului principal - locuinta ca atare, despartiturile comune - in speta gardul - sunt prezumate de legiutor a fi in proprietatea comuna a vecinilor, reclamantul nefacand dovada contrarie.
Finalmente, prezenta instanta subliniaza ca materia dedusa - coproprietatea fortata - exclude de plano, constituirea unui drept de servitute pentru ca, prin natura si destinatia bunului asupra caruia poarta coproprietatea, se pot impune in sarcina proprietarilor fondului aservit doar acele obligatii ce tin de asigurarea uzului si utilitatii fondului dominant si, care, reprezinta temeiul constituirii servitutilor necontinue si aparente,
coproprietatea fortata - acces pe proprietatea comuna - imposibilitatea constituirii dreptului de servitute.
Sursa: Portal.just.ro
