Cerere de desfacere a casatoriei respinsa ca neintemeiata Hotarare nr. 13636 din data de 17.11.2008
pronunțată de Judecatoria Iasi

Prin cererea inregistrata la Judecatoria Iasi sub nr. 9968/245/2008 la data de 22.05.2008 reclamantul IC a solicitat in contradictoriu cu parata ID-L, desfacerea casatoriei partilor din culpa comuna fara motivare, incredintarea minorei catre parata cu obligarea reclamantului la plata pensiei de intretinere si revenirea la numele avut anterior casatoriei.
S-a aratat in motivare faptul ca partile s-au casatorit in anul 1998 iar din casatorie a rezultat minora A-S.Neintelegerile se datoreaza conduitei paratei, ce a devenit agresiva din punct de vedere verbal dupa ce i-a murit tatal. Arata reclamantul ca a plecat in Cipru, a trimis bani pentru familia sa in vedere achizitionarii unei locuinte dar parata a cheltuit acesti bani, renuntand in acelasi timp la serviciul pe care il avea. Reclamantul arata faptul ca mai are un copil dintr-o casatorie anterioara pentru care plateste pensie de intretinere.In cazul in care minora ar dori sa ramana la tata, solicita incredintarea acesteia.
Parata a aratat ca nu este de acord cu desfacerea casatoriei.
Cererea a fost respinsa ca neintemeiata pentru urmatoarele motive:
In ceea ce priveste primul capat de cerere instanta retine faptul ca la 05.09.2008 a avut loc casatoria partilor iar la 30.08.1999 s-a nascut minora Alexandra-Simona. In prezent partile sunt separate in fapt (din momentul introducerii actiunii de divort). Parata s-a opus la desfacerea actiunii aratand ca reclamantul nu-si poate invoca propria culpa in destramarea relatiilor de casnicie.
Martorii au aratat ca nu au asistat la certuri intre parti (I aratand ca are cunostinta de existenta unor neinetelegeri de la reclamant; acesta - fratele reclamantului - la sfatuit sa se impace cu sotia sa)
In cauza de fata nu sunt aplicabile dispozitiile prevazute de art.38 al.2 C.familiei - desfacerea casatoriei prin acordul partilor - pentru care nu este necesar decat acordul partilor si trecerea unui an de la data incheierii casatoriei intrucat din casatoria partilor au rezultat doi minori. In afara acestei situatii legiuitorul a prevazut in mod expres faptul ca reclamantul trebuie sa faca dovada relatiilor iremediabil vatamate, fata de care continuarea casatoriei nu mai este posibila - conform dispozitiilor art.38 al.1 C.familiei. Legiuitorul a avut in vedere insemnatatea acestei institutii a casatoriei si ocrotirea de catre stat a acesteia, motiv pentru care nu a lasat sotii, ca pe baza unui impuls de moment sa desfaca aceasta casatorie, fara a mai incerca continuarea ei. Mai mult decat atat din casatorie au rezultat doi minori ori instanta trebuie sa aiba in vedere interesul superior al acestora. Principiul superior al copilului trebuie sa primeze in toate actiunile privitoare la copii; trebuie avut in vedere in orice situatie si trebuie demonstrat ca interesele copilului au fost analizate si luate in considerare cu prioritate.
Asa cum a aratat si Curtea Constitutionala in cadrul deciziilor nr.311/06.04.2006 si 156/26.02.2008 dispozitiile "art.38 C.familiei stabilesc conditiile in care instantele de judecata pot pronunta divortul, precizand ca acesta nu se poate pronunta decat in anumite conditii, si anume cand exista motive temeinice si numai daca raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate, iar continuarea casatoriei nu mai este posibila, conditii ce trebuie intrunite cumulativ, asa cum rezulta din text."
Divortul bazat pe acordul partilor presupune atat perioada minima de un an de la incheierea casatoriei cat si absenta copiilor minori rezultati din casatorie ceea ce demonstreaza preocuparea legiuitorului pentru mentinerea institutiei casatoriei si inlaturarea posibilitatii de tratare cu usurinta a obligatiilor fata de copii minori.
Curtea Constitutionala a constatat - de asemenea - ca instantele de judecata dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu usurinta a casatoriei, actionand astfel in sensul garantiei instituite prin art.26 al.1 din Constitutie.
In aceste conditii cererea reclamantului este neintemeiata atata timp cat din intreg probatoriul administrat reiese faptul ca intre parti nu exista neintelegeri; faptul ca reclamantul i-a spus fratelui sau ca ar exista anumite discutii intre parti, faptul separarii in fapt a partilor prin plecarea reclamantului de acasa - sunt aspecte ce nu au relevanta (sunt aspecte ce nu sunt percepute direct de martor iar parasirea domiciliului comun se datoreaza reclamantului. Ori divortul se poate pronunta numai din culpa sotului reclamant daca paratul a introdus cerere reconventionala sau a formulat separat cerere de divort iar in urma administrarii probelor cererea principala a fost respinsa, cererea reconventionala sau actiunea separata fiind admisa. Nici o pronuntare a divortului din culpa ambilor soti nu este posibila in aceasta cauza intrucat ar fi trebuit sa se dovedeasca ca, desi parata nu a introdus cerere reconventionala, culpa concurenta a sotului reclamant este atat de grava si bine stabilita incat ar putea duce ea singura la desfacerea casatoriei. Ori in cauza de fata INSTANTA NU POATE RETINE NICI O CULPA A PARATEI IN DESTRAMAREA RELATIILOR DE CASNICIE. Nu este suficient ca aceste relatii sa fie destramate, ci este necesar ca acest lucru sa nu se datoreze doar reclamantului. Este adevarat, partile sunt separate in fapt, s-ar putea ajunge la concluzia ca nu mai este posibila continuarea casatoriei, dar acest lucru nu este suficient fata de cele mentionate mai sus.