ACTE MATERIALE DIN CONTINUTUL ACELEIASI INFRACTIUNI PENTRU CARE S-A PRONUNTAT ANTERIOR O HOTARARE DEFINITIVA. REUNIREA CAUZELOR. INUTILITATEA EXTINDERII ACTIUNII PENALE Sentinta penala nr. 3337 din data de 04.11.2008
pronunțată de Judecatoria Iasi

Asupra cauzei penale de fata, prima instanta a retinut vinovatia inculpatului cu privire la actele de sustragere deduse judecatii, a constatat ca actele de sustragere deduse judecatii in dosarul nr.xxx/2005 al Judecatoriei Iasi si actele de sustragere pentru care era judecat in cauza fusesera savarsite de catre inculpat in acelasi interval de timp, a dispus reunirea celor doua dosare, in temeiul art. 335 alin 2 din Codul de procedura penala, raportat la art. 33 lit. c din Codul de procedura penala, a desfiintat sentinta penala anterioara, in ceea ce priveste latura penala, a dispus, in temeiul art. 334 Cod procedura penala, schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 208 alin 1-209 alin 1 lit. g si i, alin 2 lit. b din C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen, in infractiunea de furt calificat in forma continuata prevazuta de art. 208 alin 1-209 alin 1 lit. g si i, alin 2 lit. b din C.pen cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen si 41 alin 2 C.pen si judecand infractiunea continuata din perspectiva tuturor actelor materiale din structura acesteia, a aplicat inculpatului o pedeapsa de 6(sase) ani inchisoare.
Instanta de apel, Tribunalul Iasi, analizand cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, a constatat ca hotararea primei instante este lovita de nulitate absoluta. Astfel, instanta de control judiciar a apreciat ca prima instanta nu a respectat dispozitiile art. 317 din Codul de procedura penala, referitoare la limitele rejudecarii, in contextul in care aceasta din urma a reunit cauzele, fara a dispune extinderea actiunii penale, desi aceasta extindere a fost solicitata de catre reprezentantul Parchetului la doua termene consecutive. In consecinta, Tribunalul Iasi a apreciat ca au fost incalcate dispozitiile art. 197 alin 2 Cod procedura penala, referitoare la sesizarea instantei, a caror nerespectare se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, a admis apelul si a desfiintat integral sentinta penala pronuntata de Judecatoria Iasi in primul ciclu procesual, dispunand ca aceasta din urma, in rejudecarea cauzei, sa respecte procedura prevazuta de art. 335 Cod procedura penala
In rejudecare, instanta a constatat ca actele de sustragere pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinta penala anterioara si actiunea materiala pentru care inculpatul este judecat in prezenta cauza au fost savarsite de inculpat in acelasi interval de timp, reprezentand acte materiale ce intra in continutul aceleiasi infractiuni de furt calificat, in forma continuata.
Avand in vedere cele constatate mai sus, instanta a considerat ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 335 alin 2 Cod de procedura penala, potrivit carora daca cu privire la actele care intra in continutul aceleiasi infractiuni s-a pronuntat o hotarare definitiva, instanta reuneste cauza cu aceea in care s-a dat hotararea definitiva, pronuntand o noua hotarare in raport cu toate actele care intra in continutul infractiunii si desfiinteaza hotararea anterioara.
In ipoteza textului de lege sus-mentionat, in ceea ce priveste actele materiale cu privire la care inculpatul a fost condamnat definitiv prin hotararea anterioara, exista autoritate de lucru de judecat referitoare la savarsirea acestora de catre inculpat cu forma de vinovatie prevazuta de lege. Prin urmare, instanta care decide reunirea propriei cauze cu cea in care inculpatul a fost condamnat definitiv nu are a face nici o apreciere cu privire la vinovatia acestuia, referitoare la actele materiale definitiv solutionate, ci masura luata are preponderent natura unui act de mai buna administrare a justitiei, neagravand in nici un fel situatia inculpatului. Instanta, in aceasta situatie, va pronunta o hotarare unitara cu privire la toate actele materiale de sustragere constatate, in contextul stabilirii unei unice rezolutii infractionale a inculpatului cu privire la toate aceste acte.
Instanta a apreciat ca ipoteza vizata de art. 335 alin 2 din Codul de procedura penala este sensibil diferita de cea din aliniatul 1 al aceluiasi articol, in care instanta descopera date cu privire si la alte acte materiale care intra in continutul infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si are obligativitatea sa dispuna prin incheiere extinderea actiunii penale si cu privire la aceste acte. In acest context, obligativitatea extinderii actiunii penale se justifica, deoarece doar prin punerea in miscare si exercitarea actiunii penale se creeaza cadrul procesual necesar pentru tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni, in conformitate cu prevederile art. 9 din Codul de procedura penala.
Or, in contextul in care pentru unele dintre aceste acte materiale inculpatul a fost condamnat printr-o hotarare definitiva, extinderea actiunii penale si cu privire la aceste acte materiale apare ca fiind ilogica, deoarece raspunderea penala a inculpatului pentru actele comise a fost stabilita anterior in mod definitiv, ca urmare tocmai a exercitarii actiunii penale in cauza anterioara.
Astfel, a retinut instanta ca, in acest moment extinderea actiunii penale apare a fi lipsita de obiect, cat timp pentru actele materiale din antecedenta aceasta a fost deja pusa in miscare in dosarul nr. xxx/2005 al Judecatoriei Iasi, respectiv prin rechizitoriul din aceasta cauza.
Pentru toate aceste considerente, instanta a considerat ca art. 335 alin 2 din Codul de procedura penala nu trebuie interpretat prin raportare la alin 1 al aceluiasi articol, ci ca vizand o ipoteza de sine-statatoare, cu un pronuntat caracter de act de mai buna administrare a justitiei.
In consecinta, instanta a respins cererea Parchetului de extindere a actiunii penale si a facut aplicarea in cauza a dispozitiilor art. 335 alin 2 Cod procedura penala, respectiv, a reunit prezenta cauza cu cea in care a constituit obiectul dosarului nr. xxx/2005 si a desfiintat sentinta penala anterioara numai in ceea ce priveste latura penala, mentinand celelalte dispozitii ale acesteia, pronuntand in final o hotarare de condamnare a inculpatului pentru intreaga activitate infractionala retinuta in sarcina sa.