Pretentii. Reparare prejudicii erori judiciare.

Pretentii. Reparare prejudicii erori judiciare.
Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal.
Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal, trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a Procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmarii penale pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j, ori prin hotararea instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j.
Astfel, pentru faptele pentru care s-a dispus incetarea urmaririi penale, respectiv scoaterea de sub urmarire penala, reclamantul nu a beneficiat de o ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative de libertate, de o hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate sau de o hotarare definitiva de achitare. Achitarea reclamantului pentru una dintre infractiuni nu demonstreaza lipsa de temei a arestarii, cata vreme pentru celelalte trei infractiuni, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala, respectiv incetarea urmaririi penale, pentru alte cauze decat cea prevazuta la art. 504 alin. 3 Cod procedura penala.
Sediul materiei : art. 504 alin. 2 si 3 in art. 10 alin. 1 lit. j, Cod procedura penala
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 09.11.2011 sub nr. 71296/3/2011, reclamantul N.M. a chemat in judecata, in temeiul prevederilor art. 504 - 506 cod de procedura penala, pe paratul Statul Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, solicitand obligarea acestuia la plata de daune materiale( 36.423,00 lei reprezentand drepturile salariale lunare neincasate ca urmare masurii arestarii preventive in cu antum de RON 24.387,00 actualizate la zi cu coeficientul ratei inflatiei incepand cu 13.08.2002 si RON 12.036,00 reprezentand valoarea insumata a zilelor in numar de 68 de zile de prezenta la termenele de judecata) si daune morale de 714.000 lei pentru perioada de arestare abuziva de 238 de zile dispusa de Parchetul Militar si Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti cuprinsa in intervalul 18.12.2001 - 13.08.2002 .Totodata, reclamantul a solicitat includerea perioadei de arest preventiv de circa 8 luni la vechimea in munca;
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca pentru activitatea desfasurata in calitate de administrator al SC T 92 P. SRL in perioada decembrie 1995 - octombrie 1997 au fost retinute de catre Parchetul militar de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti savarsirea unor infractiuni, fapt pentru care la data de 18.12.2001 s-a dispus masura arestarii preventive, masura, care urmare prelungirilor mandatului, a durat pana la 13.08.2002 cand Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a revocat masura arestarii preventive.
Prin Decizia penala din 05.10.2001 a completului de 9 judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, la care a mai fost necesara prezenta la alte doua termene de judecata, au fost mentinute dispozitiile referitoare la achitarea sa.
Reclamantul a precizat modalitatea de calcul a daunelor morale raportat la veniturile pe care le realiza.
In ceea ce priveste daunele morale, reclamantul a aratat ca suma solicitata cu titlu de daune materiale nu poate acoperi suferintele fizice si mai ales psihice pentru masura nejustificata dispusa de catre organul de urmarire penala si mentinuta de instantele militare, in conditiile in care, acesta nu a avut vreodata de a face cu autoritatile statului pentru vreo fapta de natura penala.
In plus, ca absolvent cu studii superioare de politehnica si un loc de munca promitator, este evident ca masura arestarii a reprezentat un soc teribil asupra sa si a familiei, care se afla la inceput de drum si avea un copil mic de numai 2 ani si 5 luni, la vremea respectiva, sotia sa fiind nevoita a face fata cu mare greutate problemelor familiei.
Prin sentinta civila nr. 744/11.04.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, s-a admis in parte actiunea, a fost obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 50.000 lei reprezentand daune morale si la plata daunelor materiale reprezentand drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 18.12.2001-13.08.2002 corespunzatoare functiei detinute, conform mentiunilor din carnetul de munca , s-a constatat ca perioada 18.12.2001-13.08.2002 constituie vechimea in munca stabilita potrivit legii si s-a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit art.504 alin.(2) si alin.(3) Cod procedura penala, are dreptul la repararea pagubei persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal.
Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta de art. 10 alin.(l) lit.j ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta de art. 10 alin.(l) lit.j.
In cauza dedusa judecatii se constata, pe de o parte, ca reclamantul a avut calitatea de inculpat intr-un proces penal finalizat printr-o hotarare de achitare in raport de disp. art. 11 pct. 2 lit.a) raportat la art. 10 lit. d) cod procedura penala, retinandu-se ca faptei pusa in sarcina acestuia ii lipseste elementul material al laturii obiective si pe de alta parte ca pe parcursul procesului reclamantul a fost supus unor masuri restrictive de libertate a caror existenta si intindere a fost dovedita prin probatoriile administrate in cauza.
Asa fiind, tribunalul a apreciat ca, in mod evident, situatia reclamantului Nicolau Marius se circumscrie sferei de reglementare a dispozitiilor art.504-506 Cod procedura penala.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantului de acordare a daunelor morale, tribunalul a observat ca dispozitiile art.505 alin.(l) din Codul procedura penala, enumera criteriile in functie de care se stabileste intinderea reparatiei pentru prejudiciul suferit, respectiv, durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate, precum si consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa, aspecte ce urmeaza a fi analizate in concret, in raport de circumstantele cauzei dedusa judecatii.
Asa fiind, in stabilirea cuantumului daunelor morale, tribunalul s-a raportat la atingerea adusa conditiilor de existenta, starii familiale ori situatiei sociale a reclamantului, apreciind cuantumul daunelor morale din perspectiva, situatiei concrete a reclamantului, care a fost retinut, incarcerat, condamnat si apoi achitat pentru motivul ca faptei retinuta in sarcina acestuia ii lipseste elementul material al laturii obiective.
De asemenea, s-a tinut seama de perioada in care acesta a avut de suportat consecintele privarii de libertate precum si de faptul ca familia reclamantului a fost lipsita de sprijinul acestuia, dar si profilul moral al acestuia.
In raport de toate aceste elemente si avand in vedere ca dreptul la libertate si siguranta este garantat de art. 5 din Conventie, care in paragraful 1 lit.c prevede ca nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia cazului in care a fost arestat sau retinut in vederea aducerii in fata autoritatii judiciare competente, sau cand exista motive verosimile de a banui ca savarsit o infractiune ori cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia, iar dreptul la despagubiri in situatia lipsirii nelegale de libertate este garantat de paragraful 5 al aceluiasi articol, tribunalul a apreciat ca suma de 50.000 lei este de natura a asigura o reparatie rezonabila a suferintelor morale provocate de acest proces penal, atat pentru sine cat si pentru familia sa.
Referitor la daunele materiale pretinse, Tribunalul a retinut asa cum rezulta din copia carnetului de munca seria Bg nr. 0005161 depusa la dosar ca la momentul arestarii preventive, reclamantul era incadrat in munca, in functia de inginer, la CPH Medical SRL, cu salariu de baza lunar de 31.000.000 lei ROL, astfel ca s-a apreciat ca se impune si repararea prejudiciului material constand in drepturile salariale de care acesta a fost lipsit pe durata arestarii sale, corespunzatoare functiei detinute si conform disp. art. 505 alin. 3 Cod procedura penala a constatat ca perioada 18.12.2001-13.08.2002 constituie vechime in munca stabilita potrivit legii.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs Ministerul Public Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si reclamantul Nicolau Marius.
Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor expuse mai sus, avand in vedere si dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti si recurentul parat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice au criticat sentinta atacata, sustinand, in principal, ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art. 504 Cod procedura penala, iar in subsidiar, solicitand cenzurarea cuantumului daunelor acordate.
Recurentul reclamant a criticat sentinta primei instante sub aspectul stabilirii cuantumului daunelor morale, apreciind ca suma acordata este prea mica in raport cu situatia de fapt si criteriile prevazute de art. 505 alin. 1 Cod procedura penala.
In fapt, Curtea retine ca prin rechizitoriul Parchetului Militar emis in dosarul nr. 48/P/2001, reclamantul a fost trimis in judecata in stare de arest preventiv pentru savarsirea infractiunilor de fals intelectual, prevazuta de art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, asociere pentru savarsirea de infractiuni prevazuta de art. 323 alin. 1 si alin. 2, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instigare la savarsirea infractiunii de abuz in serviciu prev. de art. 25 rap. la art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 75 lit. a Cod penal, complicitate la infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1 si 3 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 75 lit. a si art. 33 lit. a Cod penal.
Cauza a format obiectul dosarului nr. 85/2002 pe rolul Tribunalului militar Teritorial Bucuresti.
Reclamantul s-a aflat in stare de arest preventiv in perioada 18.12.2001-13.08.2002, masura arestarii fiind prelungita succesiv.
Prin sentinta nr. 189/02.11.2004 s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale, iar prin ordonanta nr. 57/P/2006, a fost declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Directiei Nationale Anticoruptie - Sectia de Combatere a Infractiunilor de Coruptie Savarsite de Militari.
Prin Rechizitoriul nr. 48/P/2006 din 20.12.2006, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - DNA - Sectia de combatere a Infractiunilor de Coruptie savarsite de Militari a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a reclamantului pentru infractiunea de complicitate la infractiunea de inselaciune prevazuta si pedepsita de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1 si 3 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 75 lit. a Cod penal.
In baza art. 11 pct. 1 lit. b si art. 10 lit. b Cod procedura penala, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de reclamant pentru infractiunea prevazuta de art. 323 cod penal.
De asemenea, in baza art. 11 pct. 1 lit. c si art. 10 lit. f, g Cod procedura penala, art. 242 - 243 Cod procedura penala si art. 124 Cod penal s-a dispus incetarea urmaririi penale fata de reclamant, ca urmare a implinirii termenului de prescriptie pentru infractiunile de fals intelectual prevazute de art. 289 cod penal si instigare la infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice prevazuta de art. 25 Cod penal rap. la art. 248 cod penal.
Raportat la cele retinute mai sus, Curtea constata ca nu sunt indeplinite in cauza conditiile prevazute de art. 504 alin. 2 si 3 Cod procedura penala, potrivit cu care:
Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal.
Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal, trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a Procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmarii penale pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j, ori prin hotararea instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j.
Astfel, pentru faptele pentru care s-a dispus incetarea urmaririi penale, respectiv scoaterea de sub urmarire penala, reclamantul nu a beneficiat de o ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative de libertate, de o hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate sau de o hotarare definitiva de achitare.
Achitarea reclamantului pentru una dintre infractiuni nu demonstreaza lipsa de temei a arestarii, cata vreme pentru celelalte trei infractiuni, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala, respectiv incetarea urmaririi penale, pentru alte cauze decat cea prevazuta la art. 504 alin. 3 Cod procedura penala.
Masura arestarii preventive, care s-a realizat pentru toate cele patru infractiuni mentionate, nu poate fi disociata, astfel incat sa se poata aprecia ca achitarea reclamantului pentru una din fapte, stabileste cu efect retroactiv, caracterul nelegal al masurii arestarii preventive si pentru celelalte fapte pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a reclamantului.
Reclamantul nu a solicitat continuarea procesului penal, conform art. 13 Cod procedura penala, care prevede aceasta posibilitate lasata la latitudinea partii in cazul intervenirii prescriptiei. Or, in lipsa unei cereri a reclamantului de continuare a procesului penal, nu se pot face speculatii cu privire la solutia care ar fi fost dispusa in cazul in care procesul s-ar fi solutionat pe fond.
Pentru considerentele aratate mai sus, Curtea constata ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 504 Cod procedura penala, care dau dreptul reclamantului la repararea pagubei, in mod gresit fiind admisa actiunea formulata de acesta, intemeiata pe dispozitiile art. 504-506 Cod procedura penala.
Constatarea caracterului intemeiat al criticii analizate mai sus, face inutila examinarea motivului de recurs subsidiar referitor la cuantumul despagubirilor acordate.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea va admite recursurile declarate de recurentul parat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, va modifica in tot sentinta recurata, in sensul ca va respinge actiunea, ca nefondata.
Solutia data acestor recursuri determina constatarea caracterului nefondat al recursului declarat de reclamant, aprecierea asupra cuantumului daunelor acordate nemaifiind posibila, in conditiile in care s-a constatat ca actiunea formulata nu se circumscrie prevederilor art. 504 Cod procedura penala.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA - DECIZIA CIVILA NR.256 R/06.02.2014)