In speta, reclamantul a solicitat instantei ca pe calea ordonantei pre?edin?iale, pana la solutionarea definitiva a fondului cauzei, sa dispuna exercitarea autoritatii parintesti comune asupra minorului si stabilirea locuintei acestuia la tata.
Instanta a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii cererii, invocata de parata, iar pe fond, a respins cererea ca neintemeiata. In motivare, instanta a retinut ca potrivit art.403 Cod Civil, in cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.
Fata de probele administrate in cauza, instanta a apreciat ca schimbarea imprejurarilor din momentul divortului, invocata de catre reclamant, se prezinta mai ales sub forma deteriorarii relatiei dintre fostii soti, precum si dintre parata si fostii socri, care s-a reflectat asupra minorului, iar nu ca o schimbare majora a atitudinii parintilor fata de copil, iar aceasta schimbare nu poate justifica modificarea masurilor instantei de divort cu privire la minor in favoarea reclamantului.
Desi in cadrul ordonantei presedintiale, instanta nu poate intra in aspecte de fond ce presupun analiza detaliata a relatiei parintilor cu minorul, a posibilitatii concrete de a fi crescut de acestia in conditii de egalitate, masurile dispuse provizoriu trebuie sa mentina sansa pastrarii relatiei copilului cu ambii parinti, astfel incat aceasta sa nu fie total deteriorata pana la solutionarea fondului, cu efecte poate ireversibile pe viitor.
In aceste conditii, instanta a apreciat ca ramanerea minorului in locuinta bunicilor paterni este de natura sa produca o serie de consecinte serioase si ireversibile asupra dezvoltarii acestuia si ca, intr-un moment in care prioritara este revenirea la o relatie normala a minorului cu ambii parinti si depasirea momentului de distantare fata de mama, instanta nu poate lasa minorul in grija reclamantului, ceea ce ar presupune ramanerea in domiciliul bunicilor, iar nu in grija efectiva a tatalui.
Fata de toate aceste considerente, instanta a apreciat ca pana la solutionarea fondului cauzei, se impune mentinerea hotararii luate de instanta de divort, care prezinta garantii mai mari ca va permite refacerea relatiei minorului cu mama si chiar consilierea psihologica a acestuia pentru a depasi starea emotionala confuza a acestuia.
Impotriva sentintei a formulat apel reclamantul. Apelul a fost anulat ca netimbrat.