revendicare imobiliara , obligatia de a face

Prin actiunea civila promovata la aceasta instanta si inregistrata cu nr.941/29.06.2006 ( numar nou dosar 101/230/2006), asa cum a fost precizata la termenele din 14.09.2006, 28.09.2006 si 11.01.2007, reclamantul S.O. i-a chemat in judecata pe paratii F.C., Comisia locala de aplicare a legii fondului funciar A si Comisia Judeteana Dolj, ca prin hotararea ce se va pronunta , sa se dispuna obligarea acestora la a-i lasa in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de 5000 m.p. situat in comuna Argetoaia sat Berbesul judetul Dolj, obligarea paratului F. C.la ridicarea pe cheltuiala sa a constructiei edificate pe teren, la plata contravalorii lipsei de folosinta a terenului in anii 2005 si 2006, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Reclamantul a motivat ca terenul ii apartine , desi apare trecut si in titlul de proprietate al paratului, ca nu a intentat o actiune in nulitatea acestuia lasand un asemenea demers la dispozitia Primarului, si ca paratul il ocupa abuziv inca inainte de anul 1999 cand l-a chemat in judecata pentru sistarea lucrarilor de constructie pe care insa le-a dus la bun sfarsit in ciuda S.C. nr.248/31.03.1999.
In drept, reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.480, 483 si 494 C.civ. iar in dovedire, a solicitat incuviintarea probei cu expertiza tehnica, a probei cu martorii C.M. , D. A. si C. I. si a probei cu inscrisuri , depunand la dosar: o adresa emisa de catre Primaria comunei A., cerere adresata Primarului localitatii, T.P. nr.2125/10.12.2004 si nr.2938/27.09.2005,H.C.J. nr.207/01.03.2001, copia S.C. nr.840/1999 pronuntata de Judecatoria Filiasi, s.c. nr.248/31.03.1999, un plan de amplasament si delimitare a corpului de proprietate, registrele agricole in care figureaza proprietatea funciara a tatalui si bunicului sau S. N. N. si S. C..N.
Prin inscrisul depus la fila nr.102 la dosar si intitulat "note de sedinta " paratul a solicitat respingerea actiunii in revendicare ca nefondata, deoarece terenul apartine familiei F. care l-a stapanit in mod pasnic , public si sub nume de proprietar, deci in conditiile prev.de art.1846 si 1872 C.civ., dintotdeauna, invocand totodata pe cale de aparare dobandirea dreptului de proprietate asupra respectivului imobil prin uzucapiunea de 30 de ani.
Paratul a precizat ca dreptul de proprietate asupra terenului consfiintit prin titlu a fost intabulat in cartea funciara, sustinand explicit opozabilitatea "erga omnes" a dreptului potrivit dispozitiilor art.25 si urm. din legea nr.7/1996.
In aparare, paratul a propus audierea in calitate de martori a numitilor P. I. , B.C.si B. I. si a depus la dosar urmatoarele inscrisuri: T.P. nr.2938/27.09.2005, adresa nr.243/2006 a Consiliului Judetean Dolj,autorizatie de construire nr.4154/2006 emisa de Primaria comunei A., incheierea nr.5394 prin care se dispune intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului in favoarea lui F. C. , certificat de urbanism nr.2/2006 eliberat de Consiliul local A., documentatie topografica, adeverinta nr.1314/13.02.2007, tabel - nominal cu membrii cooperatori care au adus pamant in C.A.P. sub 0,50 ha de persoane indreptatite si cu cooperatorii care au adus pamant in cooperativa si care solicita, in scris, stabilirea dreptului de proprietate ,conform legii ,adeverinta nr.1316/13.02.2007, adeverinta nr.5720/20.11.2006 eliberata de Primaria B., judetul M..
La solicitarea instantei, comisia locala a inaintat o serie de copii ale actelor ce au stat la baza emiterii celor doua titluri de proprietate si au oferit explicatiile necesare dezlegarii pricinii.
Au fost audiati martorii si s-a efectuat expertiza tehnica agricola, probe care coroborate cu inscrisurile depuse la dosar si cu raspunsul la interogatoriu au conturat solutia adoptata de catre instanta.
Prima apreciere care se impune a fi facuta se refera la calea procesuala si temeiul de drept pe caree reclamantul le-a ales pentru a-si proteja dreptul sau si care sunt viabile chiar si in conditiile abrogarii articolului 60 din legea nr.18/1991, fara a se putea deduce neaparat din aceasta ca actiunea in revendicare devine inadmisibila atunci cand in baza aceleiasi legi a fondului funciar au fost emise doua titluri de proprietate unor persoane diferite pentru acelasi teren si ca singura solutie ar fi anularea unuia dintre titluri. Dimpotriva, in lipsa normei speciale care dadea posibilitatea promovarii actiunii petitorii acelui proprietar recunoscut de catre comisiile de fond funciar care ar fi fost vatamat in drepturile sale prin alte acte ulterioare ale acelorasi comisii, continua sa fie aplicabila norma de drept comun continuta in art.480 din C.civ. care dispune ca "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut insa in limitele determinate de lege ".
In urma expertizei tehnice aflata la dosar la filele 69-76 la dosar este cert ca terenul in suprafata de 5000 m.p. revendicat de catre reclamant se regaseste atat in titlul sau de proprietate nr.2125/10.12.2004, cat si in titlul de proprietate nr.2938/27.09.2005 emis paratului iar problema care se pune este aceea de a sti care dintre cele doua drepturi este mai bine caracterizat.
Analizand actele care au stat la baza emiterii titlurilor, depozitiile martorilor si prevederile legilor fondului funciar,se ajunge la concluzia neexhivoca a existentei in patrimoniul reclamantului a dreptului de a fi proprietarul respectivului imobil.
Astfel, prima constatare este ca reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului in timp ce paratul l-a dobandit prin constituire, iar din dispozitiile coroborate ale articolelor 8 si 19 din Legea nr.18/1991 cu modificarile si completarile ulterioare, se desprinde principiul conform caruia prioritate la aplicarea legii o au fostii proprietari deposedati sau mostenitorii acestora, iar membrii cooperatori sau celelalte persoane enumerate in art.19 pot primi teren numai daca balanta fondului funciar la nivelul localitatii dupa solutionarea cererilor celor care au adus pamant in cooperativa agricola de productie, permite acest lucru: " Suprafata atribuita in proprietate se va determina tinand seama de suprafata terenurilor, numarul solicitantilor si de suprafata atribuita celor care au adus pamant in cooperativa agricola de productie".
Un alt principiu care se desprinde din economia Legii nr.18/1991 republicata si a Legii nr.247/2005, impus de altfel si de etica, este acela potrivit caruia in cazul concursului de cereri, va fi solutionata favorabil cererea ce vizeaza vechiul apmplasament al terenului pe care solicitantul l-a avut inainte de deposedarea sa.
In aceasta situatie s-a aflat reclamantul , cu privire la care martorii audiati confirmat ca autorii sai au avut teren pe amplasamantul revendicat iar paratul l-a primit in perioada colectivizarii ca lot in folosinta, aflandu-se in imediata vecinatate a proprietatii sale.
Titlul de proprietate al reclamantului a fost consecinta S.C. nr.840/29.09.1999 prin care comisiile au fost obligate la reconstituirea in favoarea acestuia a dreptului pentru suprafata de 1, 25 ha teren intravilan,iar pentru ca demersurile in baza Legii 18 fusesera incepute si s-a prefigurat temeinicia cererii inregistrate de catre S.O. la Comisia locala, a fost data si ordonanta presedintiala nr.248/03.03.1999 prin care paratul a fost obligat sa sisteze lucrarile incepute pe terenul in litigiu.
Existenta terenului revendicat in proprietatea autorilor reclamantului anterior anului 1962 este sustinuta si de evidentele agricole aflate la dosar la filele nr.136-138 in care se mentioneaza clar suprafete de teren arabil pe raza localitatii A..
Date fiind concluziile desprinse din expertiza tehnica,filele registrelor agricole si depozitiile martorilor , adresele si schitele comunicate la dosar de catre Primaria A. prin care se incearca conturarea unei alte realitati si anume ca terenurile individualizate in cele doua titluri se suprapun pe intinderea de 0,22 ha , sunt facute pro causa si vor fi apreciate ca atare.
Paratul s-a aparat vinvocand uzucapiunea de 30 de ani si depunand la dosar Decizia nr.IV/16.01.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie care a statuat ca in cazul posesiilor incepute inainte de adoptarea Legilor 58 si 59/1974 prescriptia achizitiva asupra terenurilor nu a fost intrerupta prin intrarea in vigoare a acestor legi, astfel ca dupa abrogarea lor, posesorii terenurilor pot solicita instantelor constatarea dobandirii dreptului de proprietate asupra lor.
Paratul F. C. pierde insa din vedere ca notiunea de "posesie" la care se refera decizia amintita si art.1846, 1847 si 1890 din C.civ. nu este echivalenta cu notiunea de "drept de folosinta" caci, asa cum s-a aratat anterior, paratul a primit cei 5000 m.p. din imediata vecinatate a proprietatii sale ca lot in folosinta.
Or, potrivit art.23 alin.3 din Legea nr.18/1991 , terenurile atribuite ca lot in folosinta nu pot face in nici un caz obiectul constituirii ori reconstituirii dreptului in favoarea beneficiarului, chiar daca acest teren se afla in continuarea gradinii sale din intravilan,cum este cazul paratului.
Revenind insa la analiza premiselor prescriptiei achizitive, trebuie subliniat ca dreptului de folosinta al paratului i-a lipsit " amimus rem sibi habendi" , intentia de a folosi " sub nume de proprietar " si deci, neputandu-se vorbi despre posesiune ci doar despre detentie, nu se poate vorbi nici despre uzucapiune.
Beneficiarul lotului in folosinta cunostea limitele si natura actelor ce le putea intreprinde cu privire la acesta (dreptul de a-l folosi si de a-i culege fructele) si nu exista nici un motiv care sa fi justificat o eventuala intervertire a precaritatii, daca se considera ca acest procedeu ar fi fost posibil in conditiile socio-politice din perioada ce a urmat colectivizarii.Nici dupa Decretele-Lege nr.1 si 9/1989 paratul nu a putut incepe o posesie utila necesara pentru a uzucapa deoarece reclamantul i-a viciat-o prin afirmarea in repetate randuri a propriului drept asupra obiectului posesiunii.
Intrucat inscrierea de carte funciara nu mai are efect constitutiv de drepturi, apararea intemeiata pe dispozitiile art.25 si urm. din Legea nr.7/1996 urmeaza a fi inlaturata.
Pentru considerentele expuse, instanta apreciaza ca actiunea in revendicare a reclamantului in contradictoriu cu paratul este intemeiata, motiv pentru care urmeaza sa o admita insa numai cu privire la suprafata de 4848 m.p. rezultata la masuratori si numai fata de F. C..
Din probele administrate in cauza se desprinde concluzia ca pana in prezent paratul a finalizat construirea casei inceputa in perioada 1993-1994 pe terenul reclamantului si ca a fost constructor de rea-credinta caruia ii pot fi opuse cu succes prevederile art.494 alin.2 din C.civ.
Reaua - credinta a constructorului este dovedita cu raspunsul acestuia la interogatoriile luate in sedintele din 29 martie 2007 cand a declarat nereal ca inainte de procesul pendent nu l-a cunoscut pe reclamant, declaratie contrazisa de martorii C. I.si C. M. care au aratat ca intre parti au existat dispute pentru teren inca din perioada in care constructia se afla in stadiul de fundatie.
Cea mai concludenta dovada a relei credinte a paratului este aceea ca, desi i s-a interzis continuarea lucrarii prin hotarare judecatoreasca, el a finalizat constructia ( aspect recunoscut la interogatoriu) care se poate observa in fotografia de la fila nr.174, grabindu-se totodata sa intabuleze dreptul castigat nelegal in speranta ca nu va mai putea fi atacat.
Asa fiind , instanta urmeaza sa admita capatul de cerere avand ca obiect "obligatia de a face" si, conform art.494 alin.2 C.civ., sa-l oblige pe paratul-constructor sa ridice pe cheltuiala sa constructia edificata pe teren.
Si cererea in pretentii este justificata, caci reclamantul nu s-a putut bucura de dreptul sau de proprietate ca urmare a opozitiei si manoperelor intreprinse cu rea-credinta de catre parat, asa incat paratul va fi obligat sa-i plateasca despagubiri in cuantum de 197 lei cum a calculat specialistul in agricultura.
Cele doua comisii nu au calitate procesuala in cauza motiv pentru care actiunea va fi respinsa fata de acesta.
Vazand si dispozitiile art.274 C.pr.civ., instanta dispune obligarea paratului aflat in culpa procesuala sa-i plateasca reclamantului cheltuielile de judecata compuse din taxa de timbru, onorariu expert si onorariu avocat.
Inastanta admite actiunea in parte, promovata de catre reclamantul S. O., In contradictoriu cu F. C..
Obliga paratul sa-i lase reclamantului in deplina proprietate si pasnica folosinta suprafata de 4848 m.p. teren situat pe raza localitatii A. sat B.jud.D. invecinat la N cu DJ 606 A, la S cu De 1935, laV cu F. D. si la E cu rest proprietate reclamant, astfel cum este individualizat in schita anexa la raportul de expertiza intocmit de catre expertul T. M. O.Obliga paratul sa ridice pe cheltuiala sa contructia edificata pe terenul revendicat.Obliga paratul sa-i plateasca reclamantului suma de 197 lei reprez. contrav.lipsei de folosinta a terenului in anii 2005 si 2006.
Obliga paratul sa-i plateasca reclamantului suma de 837 lei reprezentand cheltuieli de judecata.Respinge actiunea promovata de reclamant in contradictoriu cu Comisia locala de fond funciar A. si Comisia Judeterana Dolj, pentru lipsa calitatii procesuale pasive.