Act administrativ. Plangere contraventionala. Respectarea perioadei minime de odihna zilnica.
-OG 37/2007
Constituie contraventie « nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica cu mai mult de o ora, dar mai putin de doua ore si 30 de minute ». Faptul ca soferul nu a gasit parcare libera pentru odihna si nici nu a avut permeiunea societatii la acre a descarcat marfa de a stationa pentru odihna, nu constituie cauze exoneratoare de raspundere.
Prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instante petenta X, a solicitat in contradictoriu cu intimata Y anularea procesului verbal de contraventie, iar in subsidiar inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
In motivare petenta a aratat ca a fost amendata pe motiv ca nu s-ar fi respectat timpul minim de odihna de catre conducatorul auto. Cu privire la inregistrarile aparatului tahograf se arata ca acesta marcheaza diagramele cu o ora in avans, deoarece nu s-a operat trecerea de la ora de vara la ora de iarna.
Se arata ca in data de 12.11.2009, ora 4.20 conducatorul a ajuns la societatea Z, pentru a descarca marfa transportata, iar pana la ora 11,20 s-a odihnit. Dat fiind ca, fabrica societatii Z este situata in apropierea A2 si pentru ca nu i s-a mai permis stationarea, conducatorul a iesit pe autostrada, urmand ca in prima parcare sa isi continue perioada de repaus. La ora 11,30 soferul a fost oprit pentru control, unde agentul a retinut savarsirea contraventiei. Perioada de control a durat intre 11,30 si 12,45, iar conducatorul auto a putut sa continue perioada de odihna abia dupa ora 14,00. Petenta s-a aparat in sensul ca perioada de repaus cuprinsa intre 4,20 si 14, 20 a fost intrerupta timp de 15 minute, iar aceasta nu poate constitui temei pentru aplicarea unei sanctiuni atat de aspre, cum este amenda de 4.000 de lei, si mai ales ca s-a datorat faptului ca soferul nu a fost lasat sa de odihneasca pe platforma. Prin urmare, petenta considera ca nu sunt intrunite in persoana sa conditiile raspundere contraventionale.
In ce priveste sanctiunea avertismentului ce se solicita a fi aplicat in subsidiar, petenta a aratat ca se poate vorbi de o mica culpa si a conducatorului auto, in raport cu intreruperea cu 15 minute a perioadei de repaus.
In drept, au fost invocate dispozitiile OG nr. 2/2001, OG 37/2007, Regulamentului CEE nr. 3821/85, Regulamentului nr.561/2006.
Intimata Y, legal citata, a depus la dosar intampinare prin care solicita respingerea plangerii ca fiind netemeinica si nelegala .
In motivare arata ca in fapt, la data, ora si locul controlului in trafic, au fost depistate autovehiculele al caror conducator auto nu a respectat perioada minima de odihna cu mai mult de o ora dar mai putin de 2 h si 30 min.
Intimata a facut trimitere la disp. Art. 4 lit.g din Regulamentului nr.561/2006 al Parlamentului European, prin care se defineste in ce consta "perioada de repaus zilnic normala". De asemenea, se arata ca nu are importanta ca petenta nu a gasit nicio parcare libera, dat fiind ca daca dorea sa respecte perioada zilnica de odihna atunci soferul trebuia sa opreasca pe dreapta pentru a se odihni.
Intimata se opune solicitarii petentei de a se inlocui sanctiunea aplicata cu avertisment dat fiind pericolul social ridicat al faptei comise se aceasta.
In drept, intimata a invocat a invocat dispozitiile art. 115-118 C.proc.civ, OUG nr. 109/2005, ale OMTCT nr. 892/2006, OG nr. 37/2007, OG nr. 2/2001.
Prin procesul-verbal incheiat la data de 12.11.2009 de intimata Y, petenta a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 4.000 lei, pentru savarsirea faptei prevazute de art. 8 alin.2 pct. 5 din O.G. nr. 37/2007, retinandu-se nerespectarea de catre conducatorul auto al petentei a perioadei minime de odihna zilnica cu mai mult de o ora dar mai putin de doua ore si 30 de minute, cf diagramelor din datele de 11/12.11.2009, respectiv 12.11.2009.
In urma verificarii cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, instanta constata ca plangerea a fost depusa la oficiul postal (27.11.2009) in termenul legal de 15 zile de la data comunicarii procesului verbal contestat urmand a proceda in continuare la analiza legalitatii si temeiniciei procesului verbal.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din O.G. 2/2001 cuprinzand toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanta constata ca potrivit art. 8 alin.2 pct. 5 din O.G. nr. 37/2007, constituie contraventie "nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica cu mai mult de o ora, dar mai putin de doua ore si 30 de minute », iar amenda pentru savarsirea acestei contraventii se aplica potrivit art. 9 al. 1 lit. h) din acelasi act normativ, intreprinderii/operatorului de transport rutier.
Potrivit art. 8 pct. 1 din Legea nr. 101/1994 "In fiecare perioada de 24 de ore, soferul beneficiaza de un timp de repaus zilnic, de cel putin 11 ore consecutive, care ar putea fi redus la un minimum de 9 ore consecutive, cel mult de 3 ori pe saptamana, cu conditia ca un timp de repaus corespunzator sa fie acordat prin compensare, inainte de sfarsitul saptamanii urmatoare."
De asemenea, potrivit art. 4 lit. g teza a I-a al Regulamentului CE nr. 561/2006 al Parlamentului european si al Consiliului din 15.03.2006, privind armonizarea anumitor dispozitii ale legislatiei sociale in domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor CEE nr. 3821/85 si CE nr. 2135/98 ale Consiliului si de abrogare a Regulamentului CEE nr. 3820/85 al Consiliului, "perioada de repaus zilnic normala" este orice perioada de repaus de cel putin 11 ore, aceasta perioada de repaus zilnic normala poate fi luata in doua transe, din care prima trebuie sa fie o perioada neintrerupta de cel putin 3 ore si a doua, o perioada neintrerupta de cel putin 9 ore."
Asa cum rezulta din inregistrarile diagramelor tahograf din datele de 11/12.11.2009 si 12.11.2009, apartinandu-i conducatorului auto rezulta ca acesta nu respectat perioada minima de odihna zilnica de 9 ore consecutive.
Asa cum rezulta din inregistrarea de pe diagrama tahograf, in data de 12.11.2009, controlul ar fi avut loc la ora 12.30, ori asa cum rezulta din procesul verbal acesta a avut loc la ora 11,30. Fata de cele de mai sus, instanta va constata ca ora nu era setata corect in aparatul tahograf, motiv pentru care pentru a stabili ora reala va fi avut in vedere ca ora de pe diagrama ar trebui data in urma cu o ora.
Prin urmare, beneficiind de pauza in data de 12.11.2009, numai in intervalul orar 04.30-11.15( momentul cand a plecat la drum), conducatorul auto nu avut o perioada de 9 ore consecutive de repaus, cat prevede legea. Pana la implinirea perioadei de 9 ore, soferul trebuia sa se mai odihneasca inca 2 ore si 15 de minute, si nu doar 15 minute cum afirma petenta in cerere.
Desi prin plangere petenta face vorbire despre evenimente ulterioare controlului, sugerand inclusiv ca din cauza acestuia soferul nu si-a putut continua perioada de odihna, pe care oricum o intrerupsese, in aprecierea timpului de odihna, instanta va avea in vedere doar cele intamplate anterior controlului, cele intamplate dupa neprezentand relevanta in vedere analizarii temeiniciei faptei retinute.
Instanta nu considera ca poate fi vorba de o cauza exoneratoare de raspundere faptul ca o alta societate nu ar fi permis soferului sa mai ramana pe platforma sa, fiind reponsabilitatea intreprinderii de transport in a-si organiza traseul astfel incat sa poata respecta dispozitiile legale.
Referitor la cele invederate de catre petenta prin notele de sedinta, in sensul ca raspunderea trebuia antrenata fata de conducatorul auto, si nu fata de aceasta, instanta va retine ca responsabilitatea pentru desfasurarea activitatii pentru care a fost licentiata ii apartine in exclusivitate acesteia, conducatorul auto fiind un prepus, fara putere de decizie. Astfel, petenta s-a aparat in principal, in plangere prin culpabilizarea societatii la care descarcase marfa, dupa care, in notele de sedinta, prin culpabilizarea conducatorului auto, desi in mod evident rezulta ca insasi petenta nu si-a indeplinit obligatiile prevazute de lege.
In ce priveste antrenarea in cauza a raspunderii contraventionale a petentei, instanta va avea in vedere dispozitiile art. 27 alin.2 lit g HG nr. 1391/2006, potrivit carora printre obligatiile proprietarilor sau detinatorilor de vehicule, persoane juridice este si aceea de a verifica respectarea timpilor de repaus si de odihna, precum si a regimului legal de viteza, prin citirea inregistrarilor aparatelor de control al timpilor de odihna si al vitezei de deplasare. Astfel, petenta trebuie sa se asigure ca soferul vehiculelor nu va fi in imposibilitate de a respecta cerinte privind perioada zilnica de odihna in executarea indicatiilor date de aceasta.
Fata de toate aceste considerente, instanta apreciaza ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei a fost probata, motiv pentru care apreciaza ca procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei atacat este legal si temeinic intocmit.
Potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal, hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii.
Pentru savarsirea acestei contraventii agentul constatator a aplicat petentei o amenda contraventionala in cuantum de 4.000 lei, fiind vorba de minimul prevazut de O.G. nr. 37/2007 pentru aceasta contraventie, asa cum prevedeau dispozitiile legale la momentul savarsirii faptei.
Potrivit art. 5 al. 5 din O.G. nr. 2/2001 "Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite."
Analizand pericolul social al acestui gen contraventii, instanta constata ca dispozitiile legale, inclusiv cele comunitare, adoptate pentru reglementarea acestui domeniu de activitate, respectiv O.G. nr. 37/2007, Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1058/2007 si Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European si al Consiliului, au ca obiectiv prioritar verificarea conditiilor de munca ale conducatorilor auto, cresterea sigurantei rutiere si respectarea principiilor concurentei loiale intre intreprinderi/operatorii de transport rutier.
Instanta aminteste ca aceasta contraventie, definita prin nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica cu mai mult de o ora, dar mai putin de doua ore si 30 de minute », nu este o contraventie de rezultat ci una de pericol, in sensul ca nu este necesara producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasa constand tocmai in probabilitatea producerii unor urmari nefavorabile relatiilor sociale pe care legea le protejeaza. Raportat la scopul dispozitiilor legale amintite, aceasta contraventie este de natura a aduce atingere fiecaruia dintre cele trei categorii de obiective protejate de lege. Dintre acestea, instanta apreciaza ca punerea in pericol a sigurantei circulatiei rutiere, prin desfasurarea activitatii de conducere pe drumurile publice in conditii de oboseala fizica si psihica a conducatorului auto, prezinta o periculozitate deosebita, fiind vorba de viata, integritatea si sanatatea persoanelor, si considera ca o astfel de fapta contraventionala prezinta un pericol social deosebit de ridicat.
Gradul sporit de pericol social se reflecta in insusi minimul in cuantum ridicat - 4.000 lei - al amenzii contraventionale prevazuta de lege pentru acest gen de fapte si duce la concluzia ca fapta este considerata chiar si de legiuitor ca prezentand o gravitate sporita.
Prin urmare, luand in considerare aceste aspecte, instanta apreciaza ca sanctiunea amenzii in cuantum de 4.000 lei aplicata reflecta corect gravitatea faptei, motiv pentru care o va mentine asa cum a fost dispusa de organul constatator, resping implicit capatul de cerere privind inlocuirea cu avertisment a amenzii.
Fata de aceste imprejurari, instanta considera ca plangerea contraventionala este neintemeiata, motiv pentru care o va respinge ca atare.