Faliment.
Procedura insolventei. Contestatie privind modul de inscriere a creantei, intemeiata pe dispozitiile art. 21. Admisibilitate.
Cu privire la admisibilitatea contestatiei formulate, Curtea are in vedere ca la data formularii acesteia nu exista un tabel de creante care sa contina modificarea operata in urma admiterii partiale a creantei pretinse de recurenta-creditoare. Ulterior, in cursul procesului, respectiv la data de 24.04.2013 a fost modificat tabelul preliminar al creantelor, fiind republicat in BPI tabelul, sub titulatura de tabel preliminar actualizat.
Prin urmare, la data promovarii contestatiei, recurenta-creditoare nu avea posibilitatea de a alege intre cele doua contestatii avute in vedere de judecatorul sindic, respectiv cea reglementata de art. 21 si cea de la art. 73 din lege. Singura posibilitate eficienta de a obtine analizarea pe fond a creantei sale de catre judecatorul sindic era contestatia prevazuta de art. 21 din lege.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 6 din 06.01.2014)
Prin sentinta civila nr. 4872/17.05.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. 12289/3/2013, a fost respinsa ca inadmisibila contestatia formulata de creditoarea SEFI, societate comerciala de drept francez, impotriva tabelului creditorilor societatii debitoare SC R E SRL.
In motivarea sentintei, tribunalul a retinut ca prin contestatia formulata in cauza de catre creditorul SEFI s-a sustinut ca administratorul judiciar a inscris nelegal la masa credala a debitoarei SC R E SRL doar valoarea de 59.139,2 euro. S-a solicitat, asadar, rectificarea tabelului obligational, sustinandu-se nelegalitatea masurii administratorului judiciar in temeiul art. 21 din Legea cu nr. 85/2006. A fost invocat, in mod expres, ca temei de drept al prezentei contestatii art. 21 din legea insolventei care, reglementeaza contestatia la raportul intocmit de catre practicianul in insolventa.
Referitor la modalitatea aleasa de contestator pentru modificarea tabelului obligational intocmit de catre administratorul judiciar trebuie precizat ca legea insolventei confera posibilitatea participantilor la procedura sa formuleze cereri, contestatii in cadrul fiecarei etape si pe aspecte distincte, reglementand pentru fiecare in parte termene speciale si procedurale.
Contestatorul, prin prisma solicitarilor formulate, nu critica masurile adoptate in cadrul procedurii insolventei de administratorul judiciar, ci faptul ca nu s-a dispus inscrierea la masa credala in modalitatea solicitata prin declaratia de creanta. Or, trebuie aratat ca "masurile" ce pot forma obiectul contestatiilor reglementate de disp. art. 21 din legea insolventei nu se refera la modalitatea in care a fost intocmit tabelul obligatiilor debitorului, intrucat ulterior, asa cum reiese din economia legii insolventei, in cuprinsul art. 71 si urm. sunt reglementate situatiile speciale ce confera participantilor la procedura , ce justifica un interes, a formula contestatii care sa puna in discutie inscrierea creantelor la masa credala. Asadar, in functie de cauza cererii deduse judecatii, se poate afirma ca exista o reglementare distincta si speciala pentru promovarea contestatiilor ce vizeaza modificarea masei credale.
Prin urmare, modalitatea in care a fost inscrisa o creanta la masa credala nu constituie “masura" in sensul avut in vedere de art. 21 din legea insolventei.
Retinand, asadar, ca in speta a fost contestata insasi admisibilitatea cererii, dar si faptul ca, pentru considerentele anterior expuse, modalitatea de intocmire a tabelului obligational nu constituie “masura" in sensul avut in vedere de art. 21 din legea insolventei, instanta de fond a respins ca inadmisibila contestatia.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatoarea SEFI, solicitand modificarea hotararii recurate in sensul respingerii exceptiei inadmisibilitatii contestatiei formulate impotriva masurii administratorului judiciar si, pe cale de consecinta, transmiterea cauzei la instanta de fond in vederea solutionarii fondului cauzei.
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca, in fapt, a formulat o declaratie de creanta in vederea obtinerii inscrierii la masa credala, precum si cerere de repunere in termen. Instanta de judecata a admis cererea de repunere in termen si a dispus in sarcina administratorului judiciar sa analizeze declaratia de creanta formulata. Prin hotararea de repunere in termenul de depunere a declaratiei de creanta, instanta de judecata nu a stabilit in sarcina administratorului judiciar obligatia de a intocmi un tabel de creante preliminar rectificat, in cazul admiterii declaratiei de creanta, si implicit nici nu a fost stabilit un termen in vederea intocmirii si publicarii unui tabel preliminar rectificat.
Pe cale de consecinta, administratorul judiciar a verificat creanta sa dupa care si-a expus concluziile la care a ajuns printr-un punct de vedere detaliat, precum si in raportul de activitate depus la termenul din data de 22.03.2013.
La termenul din data de 22.03.2013, cand a fost depus raportul de activitate care cuprindea si analiza creantei subscrisei, fusese intocmit si depus la dosar atat tabelul preliminar al creantelor cat si tabelul definitiv.
La termenul de judecata din data de 22.03.2013, recurenta a luat decizia de a formula contestatie impotriva raportului de activitate, motivat de faptul ca administratorul judiciar nu intocmise un tabel de creante care sa cuprinda si aceasta creanta, precum si faptul ca judecatorul sindic nu a stabilit in sarcina administratorului judiciar obligatia de a intocmi un alt tabel de creante (fie chiar si in forma rectificata) ca urmare a admiterii creantei in parte.
In acest context, ulterior termenului de judecata din data de 22.03.2013, administratorul judiciar a intocmit un tabel preliminar rectificat pe care l-a publicat in Buletinul Procedurilor de insolventa nr. 7.513/24.04.2013, in care a cuprins si creanta SEFI admisa partial.
La termenul de judecata acordat in vederea solutionarii contestatiei formulate de catre SEFI, respectiv 17.05.2013, administratorul judiciar a invocat exceptia inadmisibilitatii contestatiei, invocand faptul ca atat timp cat acesta a intocmit un tabel de creante ca urmare a analizei creantei SEFI (operatiune realizata de administratorul judiciar tocmai la data de 24.04.2013 si nu la termenul cand a depus si motivarea admiterii in parte), contestatia SEFI impotriva raportului de activitate este inadmisibila.
Judecatorul sindic analizand exceptia inadmisibilitatii contestatiei formulate de SEFI impotriva raportului de activitate depus la termenul din data de 22.03.2013, care cuprinde modul in care administratorul judiciar a inteles sa analizeze declaratia de creanta a sa, a concluzionat ca aceasta exceptie este intemeiata, motiv pentru care a pronuntat o solutie de admitere.
Pentru a pronunta aceasta solutie nelegala, instanta retine in mod eronat faptul ca "..contestatorul, prin prisma solicitarilor formulate, nu critica masurile adoptate in cadrul procedurii insolventei de administratorul judiciar, ci faptul ca nu s-a dispus inscrierea la masa credala in modalitatea solicitata prin declaratia de creanta".
Sub un prim aspect, trebuie mentionat faptul ca judecatorul sindic face o distinctie fara nicio ratiune juridica intre masurile administratorului judiciar care pot fi dispuse in cadrul procedurii si una dintre masurile administratorului judiciar, respectiv neinscrierea unei creante la masa credala, rationament juridic al judecatorului sindic din care rezulta ca o contestatie impotriva masurii administratorului judiciar este inadmisibila insa o contestatie care vizeaza masura administratorului judiciar de neinscrierea creantei la masa credala sa fie admisibila.
Astfel, contrar retinerilor eronate ale judecatorului sindic, astfel cum s-a mentionat si in petitul contestatiei formulate, recurenta a contestat masura adoptata de administratorul judiciar care priveste neinscrierea la masa credala.
Sub un al doilea aspect, trebuie mentionat faptul ca instanta sustine ca masurile ce pot forma obiectul contestatiilor reglementate de dispozitiile art. 21 din Legea insolventei nu se refera la modalitatea in care a fost intocmit tabelul obligatiilor debitorului o interpretare nelegala dispozitiilor legale incidente.
Este de neinteles rationamentul judecatorului sindic din moment ce insusi art. 21 alin. 1 din lege stipuleaza extrem de clar ca modul de indeplinire a atributiilor vor fi cuprinse intr-un raport (implicit atributia analizarii creantei art. 20 alin. 1 lit. k), care poate fi contestat in conditiile art. 21 alin. 2, 3 si 4 din Lege, drept exercitat de catre recurenta si calificat de judecatorul sindic ca fiind inadmisibil.
Astfel, instanta nu numai ca interpreteaza in mod gresit legea, dar face abstractie de faptul ca la momentul nasterii dreptului la actiune (depunerea raportului care cuprindea modul de indeplinire a atributiei de analiza a creantei) nu era intocmit un tabel de creante si nici nu fusese stabilita o astfel de obligatie in sarcina administratorului judiciar (pe cale legala sau judiciara), astfel ca singurul instrument juridic avut la indemana de catre recurenta era contestarea raportului de activitate, drept recunoscut de art. 21 alin. 2, 3 si 4 din Lege.
De asemenea, recurenta nu considera corect din punct de vedere juridic rationamentul judecatorului sindic prin care se afirma ca exista o reglementare distincta si speciala pentru promovarea contestatiilor ce vizeaza modificarea masei credale" in contextul in care aceasta afirmatie este facuta prin raportare la dispozitiile art. 21 alin. 2, 3 si 4 din Lege.
Faptul ca legiuitorul a reglementat o cale speciala prin care creditorul, nemultumit de admiterea creantei solicitate prin declaratia de creanta, poate formula contestatie impotriva tabelului preliminar, art. 73 din lege, nu inseamna ca in aceasta situatie masura administratorului judiciar care priveste aceeasi creanta si care este cuprinsa si in raportul de activitate ca urmare indeplinirii atributiei de la art. 20 alin. 1 lit. k) din Lege, nu face de asemenea obiectul judecatii in fata judecatorul sindic (evident concomitent si nu succesiv). A interpreta contrar dispozitiile art. 21 si art. 73 din Lege ar conduce la o concluzie contradictorie in care instanta ar admite contestatia impotriva tabelului de creante, care ar fi modificat, dar ar ramana valabila (necenzurata) masura administratorului judiciar cu privire la analiza unei creante, desi impotriva raportului de activitate exista o cale de atac.
Hotararea judecatorului sindic este data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, art. 304 pct. 9 cod procedura civila.
Plecand de la toate considerentele expuse, rezulta ca judecatorul sindic a pronuntat o hotarare cu privire la contestatia subscrisei SEFI cu incalcarea legii. Nerecunoasterea de catre judecatorul sindic a dreptului recurentei de a formula contestatie impotriva raportului de activitate depus la termenul din data de 22.03.2013, desi art. 21 alin. 2-4 din Lege reglementeaza in mod expres un astfel de drept procesual, este o incalcare evidenta a legii.
Desi legea nu reglementeaza existenta unui tabel preliminar rectificat care sa poata sa fie intocmit dupa intocmirea tabelului definitiv de creante (cum este si in cazul de fata), precum si faptul ca judecatorul sindic retinand pozitia exprimata de administratorul judiciar, cu privire la creanta SEFI, prin raportul de activitate depus la termenul din data de 22.03.2013, nu a dispus in sarcina administratorului judiciar obligatia de a rectifica tabelul de creante, este de neinteles cum aceeasi instanta califica ca fiind inadmisibila o contestatie intemeiata pe art. 21 din Lege, impotriva unui raport de activitate, in conditiile in care la data exercitarii acestui drept procesual recurenta nu avea la indemana niciun alt instrument juridic prin care sa obtina recunoasterea dreptului de creanta.
Necontestarea in termen de 3 zile a raportului de activitate depus la termenul din data de 22.03.2013 in asteptarea intocmirii unui tabel de activitate, care nu este reglementat nici de lege si nu a fost dispus nici de judecatorul sindic, ar fi atras decaderea sa din dreptul de a contesta masura neinscrierii creantei.
Dispozitiile art. 7 alin. 7 din Legea insolventei reglementeaza urmatoarea situatie: "Creditorii care au inregistrat cereri de admitere a creantelor sunt prezumati ca au in cunostinta termenele prevazute la art. 62, 107, 108 si 109", astfel ca, plecand de la premisele reglementate expres de lege, un alt tabel de creanta decat cel reglementat de lege nu poate sa existe si, pe cale de consecinta, nu poate sa fie contestat. Nefiind stabilit niciun termen de intocmire si afisare, un creditor nu poate fi sanctionat ca nu a contestat un tabel care este o inventie a practicii administratorilor judiciari si care este afisat de acestea la o data aleatorie.
Examinand sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozitiilor legale incidente, Curtea retine urmatoarele :
In cauza de fata, prin raportul de activitate intocmit de administratorul judiciar si depus la instanta la data de 22.03.2013 a fost analizata, in urma admiterii de catre judecatorul sindic a cererii de repunere in termen, creanta detinuta de recurenta si s-a ajuns la concluzia admiterii partiale a acesteia, invocandu-se motivele prezentate in punctul de vedere privind aceasta creanta.
Impotriva acestui raport, in ce priveste admiterea partiala a creantei, la data de 27.03.2013 a formulat contestatie recurenta, invocand dispozitiile art. 21 alin. 2 - 4 din legea 85/2006.
Cu privire la admisibilitatea contestatiei formulate, Curtea are in vedere ca la data formularii acesteia nu exista un tabel de creante care sa contina modificarea operata in urma admiterii partiale a creantei pretinse de recurenta-creditoare.
Ulterior, in cursul procesului, respectiv la data de 24.04.2013 a fost modificat tabelul preliminar al creantelor, fiind republicat in BPI tabelul, sub titulatura de tabel preliminar actualizat.
Prin urmare, la data promovarii contestatiei, recurenta-creditoare nu avea posibilitatea de a alege intre cele doua contestatii avute in vedere de judecatorul sindic, respectiv cea reglementata de art. 21 si cea de la art. 73 din lege.
Singura posibilitate eficienta de a obtine analizarea pe fond a creantei sale de catre judecatorul sindic era contestatia prevazuta de art. 21 din lege.
Nu se poate retine nici prematuritatea contestatiei promovate, respectiv ca recurenta avea obligatia sa astepte republicarea tabelului de creante, caci legea nu contine nici o dispozitie in acest sens.
Recurentei nu i se poate imputa faptul ca analiza creantei sale s-a realizat prin raportul de activitate intocmit de administratorul judiciar si nu prin intocmirea unui nou tabel preliminar.
Modalitatea in care judecatorul sindic a apreciat admisibilitatea contestatiei promovate au dus, in concret, la incalcarea dreptului de acces liber la o instanta recunoscut de art. 6 CEDO si art. 21 din Constitutie.
Pentru considerentele prezentate, Curtea a concluzionat ca, in raport de circumstantele spetei, contestatia formulata de recurenta este admisibila.
In consecinta, Curtea a apreciat ca sentinta recurata este data cu aplicarea gresita a legii, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Dat fiind ca in mod gresit nu s-a intrat in cercetarea fondului, in raport de solutia de respingere ca inadmisibila a cererii, in temeiul art. 312 alin. 1 si 5 C.proc.civ., Curtea a admis recursul si a dispus casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Urmeaza ca, in rejudecare, instanta de fond sa analizeze aspectele invocate in contestatia formulata de recurenta, ce privesc masura luata prin raportul de activitate, de admitere partiala a creantei pretinse.