Reprezentarea partilor in judecata.
Lipsa dovezii calitatii de reprezentant. Valoarea probatorie a imputernicirii avocatiale.
art. 68 si 161 Codul de Procedura Civila, art. 126, art. 221 art. 239 alin. 1 si 3 din Statutul profesiei de avocat adoptat prin Hotararea UNBR nr. 64/2011, publicata in M. Of. nr. 898/2011.
Pentru aplicarea si interpretarea corecta a art. 68 si 161 Codul de Procedura Civila, ar fi trebuit ca tribunalul sa constate ca simpla contestare de catre paratii a dreptului avocatului de a introduce cererea de chemare in judecata, fara a se inscrie in fals impotriva vreuneia din mentiunile imputernicirii avocatiale, nu conducea in mod automat la anularea cererii de chemare in judecata pentru lipsa dovezii calitatii de reprezentant, asa cum in mod gresit a procedat tribunalul in cauza de fata.
In al doilea rand, Curtea constata ca in cauza s-a facut o gresita aplicare si a dispozitiilor art. 161 alin. 1 si 2 C.pr.civ., deoarece exceptia lipsei calitatii de reprezentant isi produce efectul peremptoriu numai daca partea nu face aceasta dovada in termenul acordat de instanta, la momentul invocarii sale aceasta exceptie de procedura avand numai un efect dilatoriu.
Din aceasta perspectiva, este gresit procedeul instantei de fond de a lasa la latitudinea avocatului acordarea unui termen, fiind rolul instantei de judecata de a stabili necesitatea acordarii acestui termen precum si a depunerii inscrisurilor pe care le considera necesare pentru solutionarea acestei exceptii. In situatia in care instanta avea dubii cu privire la realitatea celor mentionate in cuprinsul imputernicirii avocatiale, urma sa citeze partea personal pentru a arata daca a acordat avocatului exercitiul dreptului de chemare in judecata; iar daca se ridica vreo problema legata de limitele mandatului acordat avocatului, urma sa acorde un termen pentru a se depune la dosar contractul de asistenta juridica.
(Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, decizia civila nr.1799/25.10.2013, in dosarul nr. 72398/3/2011)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sectia a IV-a Civila sub nr. 72398/3/2011, reclamantii DMA si BR au chemat in judecata pe paratul MB, solicitand instantei obligarea paratului la restituirea imobilului situat in Bucuresti str. V sector 2 compus din doua corpuri de cladire si teren in suprafata de 247 mp; obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata. In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamantii au aratat ca au depus notificarea nr. /2001 privind restituirea in natura a imobilului, care nu a fost solutionata pana in prezent.
In drept, cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, decizia XX/2007 a ICCJ.
La data de 17.09.2012 s-a formulat in cauza cerere de interventie in nume propriu de numitii TI si TD, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, aratand ca imobilul ce se revendica este proprietatea lor potrivit contractului de vanzare-cumparare nr. 5966/2008.
Reclamantii DMA si BR au formulat cerere completatoare prin care au solicitat introducerea in cauza in calitate de paratii a numitilor TI, TD, VC, VP si pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 5970/29.01.2008 si nr. 5966/21.01.2008.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispoz. art. 21 (5) din Legea nr. 10/2001.
Paratii TI si TD au formulat cerere reconventionala prin care au solicitat obligarea reclamantilor la plata sumei de 25.000 euro reprezentand contravaloarea lucrarilor de refacere a imobilului si aducerea acestuia in situatia de a fi utilizat, a imbunatatirilor efectuate si obligarea paratului MFP la restituirea pretului achitat indexat cu rata inflatiei.
Prin incheierea din data de 21.01.2013 tribunalul a calificat cererea de interventie formulata de paratii TI si TD ca fiind o cerere de interventie accesorie in interesul paratului Municipiul Bucuresti si a admis-o in principiu.
Prin incheierea din data de 18.03.2013 tribunalul a disjuns cererea reconventionala formulata de paratii TI si TD de cererea principala, pentru solutionarea cererii reconventionale fiind format un dosar nou.
Prin sentinta civila nr. 985/29.04.2013 Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila a admis exceptia lipsei calitatii de reprezentant si a anulat actiunea pentru lipsa calitatii de reprezentant al reclamantilor a d-nei avocat VLA; a luat act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata; a admis cererea de interventie accesorie formulata de interventii TI si TD.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca reclamantii nu au facut dovada calitatii de reprezentant a d-nei avocat VLA la introducerea cererii de chemare in judecata, intrucat in ipoteza in care mandatul avocatului este contestat de partea adversa, simpla mentiune pe delegatie in sensul ca aceasta atesta "identitatea partilor, continutul si data contractului de asistenta juridica in baza caruia s-a eliberat imputernicirea" nu este suficienta pentru a face dovada calitatii de reprezentant, deoarece aceasta mentiune nu este prevazuta nicaieri in continutul Legii nr. 51/1995 sau in continutul statutului profesiei de avocat.
Semnatura clientului este obligatoriu a fi inserata pe contractul de asistenta juridica pentru ca numai aceasta semnatura face dovada nasterii raportului respectiv, cata vreme imputernicirea avocatiala nu este necesar a fi semnata de client.
In cazul in care se contesta insa existenta mandatului, instanta ii va pune in vedere avocatului sa depuna la dosar contractul de asistenta juridica in fotocopie. La solicitarea expresa a tribunalului, aparatorul reclamantilor a aratat ca nu solicita acordarea unui termen conform art. 161 C.pr.civ. pentru a face dovada calitatii de reprezentant sau a complini eventuale lipsuri si ca nu intelege sa depuna contractul de asistenta juridica, apreciind ca este suficienta delegatia de avocat.
Pentru aceste considerente, tribunalul a anulat actiunea pentru lipsa calitatii de reprezentant al reclamantilor a d-nei avocat Varban Luminita Alice.
Impotriva sentintei civile nr. 985/29.04.2013 au declarat recurs reclamantii DMA si BR, in motivarea caruia au sustinut urmatoarele critici:
Desi exceptia invocata de paratii T reprezinta o exceptie absoluta, care poate fi invocata oricand, nu trebuie neglijat nici principiul exercitarii cu buna credinta a drepturilor procesuale, avand in vedere ca paratii au invocat aceasta exceptie la ultimul termen de judecata, inainte de acordarea cuvantului pe fond, desi pe parcursul a 7 termene de judecata nu au contestat mandatul avocatului, astfel ca scopul invocarii exceptiei era acela de a prelungi judecarea cauzei cu inca un termen de judecata.
Intre avocat VLA si clienti a fost incheiat contractul de asistenta avocatiala nr. /15.11.2011, contract in baza caruia a fost emisa imputernicirea si promovata actiunea de fata.
Nedepunerea contractului la dosarul cauzei a fost motivata nu de inexistenta raportului contractual, ci de faptul ca ar fi fost necesara acordarea unui termen de judecata, desi reclamantii urmareau solutionarea cu celeritate a cauzei.
In cauza, insa, instanta nu le-a pus in vedere sa depuna contractul de asistenta, ci a intrebat daca doreste acordarea unui termen pentru a depune contractul de asistenta ca si probe pe exceptie. In conditiile in care depunerea contractului nu a fost o obligatie impusa de instanta, ci a fost lasata la latitudinea aparatorului, solutia instantei depindea de o chestiune de drept, respectiv daca imputernicirea avocatiala nesemnata de parte face sau nu dovada mandatului.
In acest sens, recurentii-reclamanti arata ca art. 108 din Statutul Profesiei de Avocat prevede ca dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activitati specifice profesiei se naste din contractul de asistenta juridica incheiat in forma scrisa intre avocat si client ori mandatarul acestuia.
Art. 126 din Statut prevede ca in baza contractului avocatul se legitimeaza fata de terti prin imputernicirea avocatiala intocmita conform anexei nr. II, in imputernicirea avocatiala se specifica "semnatura nu este necesara in situatia in care forma de exercitare a profesiei de avocat atesta identitatea a partilor a continutului si data contractului de asistenta in baza caruia s-a eliberat imputernicirea".
Aprecierea tribunalului ca aceasta mentiune nu este prevazuta in Statutul profesiei de avocat este gresita, recurentii solicitand sa se observe ca imputernicirea este semnata si stampilata de avocat la rubrica ce atesta existenta si continutul contractului de asistenta, astfel ca semnatura clientului conform anexei II la Statut nu este necesara.
Conform art. 221 dreptul avocatului de a asista, de a reprezenta ori de a exercita orice alte activitati specifice profesiei se naste din contractul de asistenta juridica, iar art. 239 prevede ca inscrisurile intocmite de avocat pentru organizarea activitatii si legitimarea sa fata de terti au forta probanta deplina pana la inscrierea in fals.
In conditiile in care s-a atestat existenta contractului de asistenta juridica si limitele imputernicirii acordate prin contract, aceasta vizand semnarea oricaror cereri si implicit si a cererii de chemare in judecata, instanta de fond a apreciat in mod gresit ca exceptia este fondata.
Mandatul acordat conform imputernicirii avocatiale aflate la fila 51 din dosar era de asistenta si reprezentare, redactare si semnare de acte, cereri, cai de atac, orice alte activitati prevazute de Legea nr. 51/1995 in fata tribunalului, incluzand si dreptul de a semna cererea de chemare in judecata, astfel ca solutia privind anularea acesteia este gresita, prin depunerea la dosarul de fond a imputernicirii avocatiale fiind facuta dovada calitatii de reprezentant.
Recurentii-reclamanti solicita admiterea recursului, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 304 si 312 alin. 2 si 5 C.pr.civ
Intimatii-parati TI si TD au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca pentru ca o procura sa fie valabila, trebuie sa fie semnata de catre mandant, ceea ce nu este cazul in cauza.
Prin decizia civila nr.1797/24.10.2013 pronuntata de catre Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, a fost admis recursul declarat, a fost casata hotararea atacata si s-a trimis cauza spre rejudecare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea constata ca recursul este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Pentru a anula cererea de chemare in judecata, tribunalul a retinut ca reclamantii nu au facut dovada calitatii de reprezentant a avocatului, pentru introducerea cererii de chemare in judecata, deoarece paratii TI si TD au contestat insasi existenta mandatului iar aparatorul reclamantilor nu a solicitat acordarea unui termen pentru a depune la dosar contractul de asistenta juridica.
Cererea de chemare in judecata formulata de Cabinetul de avocatura "VLA" a fost in mod gresit anulata de instanta de fond pentru lipsa calitatii de reprezentant, Curtea constatand ca este intemeiat motivul de recurs privind aplicarea gresita in cauza a dispozitiilor art. 68 si 161 C.pr.civ. coroborate cu dispozitiile Statutului profesiei de avocat.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 68 alin. 1 C.pr.civ., pentru a face dovada calitatii de reprezentant pentru exercitiul dreptului de chemare in judecata, avocatul trebuie sa depuna la dosar procura de reprezentare, textul de lege prevazand ca, in situatia in care imputernicirea de reprezentare este data unui avocat, semnatura partii va fi certificata potrivit legii avocatilor.
Verificand dispozitiile legii avocatilor la care face trimitere Codul de procedura civila - in concret Statutul profesiei de avocat adoptat prin Hotararea UNBR nr. 64/2011, publicata in M. Of. nr. 898/2011 - Curtea retine ca la art. 126 se prevede ca avocatul se legitimeaza fata de terti prin imputernicirea avocatiala intocmita in temeiul contractului de asistenta juridica, iar in anexa nr. II la Statut se prevede, in mod expres, ca "semnatura nu este necesara in situatia in care forma de exercitare a profesiei de avocat atesta identitatea partilor, a continutului si data contractului de asistenta juridica in baza caruia s-a eliberat imputernicirea".
Prin urmare, in baza delegatiei depuse la fila 51 din dosarul de fond, reprezentantul conventional al reclamantilor avea dreptul de a introduce cererea de chemare in judecata, semnatura partilor pe respectiva imputernicire nefiind necesara, potrivit legii avocatilor, deoarece avocatul atesta identitatea partilor, continutul si data contractului de asistenta juridica.
In aplicarea si interpretarea corecta a acestor dispozitii legale, ar fi trebuit ca tribunalul sa constate ca simpla contestare de catre paratii Toma Ion si Toma Dumitra a dreptului avocatului de a introduce cererea de chemare in judecata, fara a se inscrie in fals impotriva vreuneia din mentiunile imputernicirii avocatiale, nu conducea in mod automat la anularea cererii de chemare in judecata pentru lipsa dovezii calitatii de reprezentant, asa cum in mod gresit a procedat tribunalul in cauza de fata.
In mod corect au subliniat recurentii-reclamanti faptul ca tribunalul trebuia sa faca aplicarea dispozitiilor art. 239 alin. 1 si 3 din Statutul profesiei de avocat - potrivit carora inscrisurile intocmite de avocat pentru organizarea activitatii si legitimarea sa fata de terti (printre care si imputernicirea avocatiala, potrivit alin. 3 lit. a) au forta probanta deplina pana la inscrierea in fals; daca nu s-a prevazut altfel prin prezentul statut, acestea vor purta semnatura avocatului si stampila formei de exercitare a profesiei in care isi desfasoara activitatea - si sa constate ca procura depusa la dosar la fila 51 este suficienta pentru a dovedi ca doamna avocat VLA era imputernicita de reclamanti cu dreptul de a introduce cererea de chemare in judecata.
In al doilea rand, Curtea constata ca in cauza s-a facut o gresita aplicare si a dispozitiilor art. 161 alin. 1 si 2 C.pr.civ., potrivit carora instanta dispune anularea cererii de chemare in judecata numai in situatia in care lipsurile constatate de instanta nu se complinesc, in termenul acordat de instanta in acest scop, deoarece exceptia lipsei calitatii de reprezentant isi produce efectul peremptoriu numai daca partea nu face aceasta dovada in termenul acordat de instanta, la momentul invocarii sale aceasta exceptie de procedura avand numai un efect dilatoriu.
Din aceasta perspectiva, este gresit procedeul instantei de fond de a lasa la latitudinea avocatului acordarea unui termen, fiind rolul instantei de judecata de a stabili necesitatea acordarii acestui termen precum si a depunerii inscrisurilor pe care le considera necesare pentru solutionarea acestei exceptii. In situatia in care instanta avea dubii cu privire la realitatea celor mentionate in cuprinsul imputernicirii avocatiale, urma sa citeze partea personal pentru a arata daca a acordat avocatului exercitiul dreptului de chemare in judecata; iar daca se ridica vreo problema legata de limitele mandatului acordat avocatului, urma sa acorde un termen pentru a se depune la dosar contractul de asistenta juridica.
Pentru aceste considerente, constatand ca este intemeiat cazul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., si intrucat instanta de fond a solutionat procesul fara a intra in dezbaterea fondului, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1, 5 si 61 C.pr.civ., va admite recursul declarat de recurentii-reclamanti, va casa sentinta civila recurata si va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucuresti.