Restituiri.
Emiterea unei dispozitii prin care se solutioneaza notificarea, formulata in temeiul Legii nr.10/2001. Contestarea dispozitiei si solutionarea acesteia prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, prin care se recunoaste dreptul la acordarea de masurii reparatorii. Imposibilitatea formulari, ulterior, a unei actiuni in justitie prin care sa se solicite compensarea cu alte bunuri si inlaturarea masurilor reparatorii stabilite anterior.
Art. 1 si art. 26 din Legea nr. 10/2001, art. 1201 din Codul civil din 1864
Notificarea formulata in temeiul Legii nr. 10/2001 a fost solutionata, fiind emisa dispozitia nr. /11.04.2007 de catre paratul M.B. prin care s-au acordat masuri reparatorii in echivalent pentru apartamentul ce a fost vandut in baza Legii nr. 112/1995, respingandu-se totodata, cererea de restituire in natura pentru acest imobil.
Aceasta dispozitie a fost atacata de catre reclamant, contestatia fiind solutionata irevocabil prin sentinta civila nr. 1477/F/22.09.2008.
Asadar, aceasta dispozitie a fost supusa cenzurii instantelor de judecata in ceea ce priveste legalitatea emiterii sale si ca urmare a o a doua cerere, chiar daca prin aceasta se solicita de data aceasta masuri compensatorii, nu mai poate fi formulata intrucat, in fapt, fiind investita cu o asemenea cerere, instanta va trebui sa procedeze din nou la verificarea legalitatii masurilor dispuse prin Dispozitia nr. 7693/2007, aspect ce contravine dispozitiilor art. 1201 Cod civil precum si dispozitiilor art. 163 Cod procedura civila.
(Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, decizia civila nr.1755/21.10.2013, in dosarul nr. 77809/3/2011)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a IV-a Civila la data de 23.12.2011, sub nr. de dosar 77809/3/2011 reclamantul SKJ, cu domiciliul ales in Bucuresti, str.G, sectorul 6, reprezentat de Av. P.N., a chemat in judecata in calitate de parati pe M.B., reprezentat de P.G., cu sediul in SI si SR, prin MFP, cu sediul in Bucuresti, sector 5, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta instanta sa dispuna asupra masurilor reparatorii cuvenite reclamantului pentru bunurile mentionate in decizia nr. /2007 a P.M.B. Se sustine ca instanta este investita sa solutioneze pe fond cauza, asa cum rezulta din decizia XX/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, publicata in M.Of. nr. 764/2007, dupa cum urmeaza Parata P.M.Bsa fie obligata sa ii transmita in proprietate conform dispozitiilor prevazute de Legea 10/ 2001, in schimbul imobilului din str. CT, sectorul 1,preluat de stat in baza Decretului 223/1974 (constructii si teren), vandut in temeiul Legii 112/1995, prin compensatie cu alte bunuri - la valoarea bunului preluat, care va urma regimul prevazut de art.25 (4) si art.26 (5) din lege sau sa-i achite despagubiri la valoarea bunului preluat, stabilita prin expertiza de specialitate, conform standardelor internationale de evaluare.
S-a solicitat ca paratii sa fie obligati sa plateasca daune in suma de 12.000 lei suma ce va fi stabilita prin expertiza de specialitate, cu titlu de daune pentru paguba pricinuita de vanzarea apartamentului, de neaplicarea masurilor compensatorii si de neincasarea despagubirilor si dobanzilor aferente despagubirilor ce poate produce efectele deoarece nu s-au stabilit care sunt masurile reparatorii in echivalent.
De asemenea, s-a solicitat ca paratii sa fie obligati sa ii plateasca cate 500 lei lunar, daune cominatorii, cu motivarea ca emiterea dispozitiei privind masurile reparatorii este o obligatie legala, neexecutarea acesteia are un caracter intuitu persoane, neputand a fi adusa la indeplinire pe calea executarii silite.
In fapt, a motivat ca imobilul din CT a apartinut autorilor sai, a fost preluat in mod abuziv in proprietatea statului in baza Decretului nr. 223/1974 si a fost vandut conform Legii 112/1995, desi am solicitat restituirea in natura prin cererea si notificarile inregistrate la PMB in anul 1996 si 2001.
Notificarile nr. /2001 si /2001, inregistrate la Primaria Municipiului Bucuresti (notificarile autorilor sunt inregistrate corect la Primaria Municipiului Bucuresti sub nr. /24.07.2001 si nr. /20.06.2001), prin care a solicitat restituirea in natura a imobilului preluat abuziv de stat, au fost solutionate in parte prin dispozitia nr. / 2007, prin acordarea de masuri reparatorii in echivalent, fara sa se precizeze modalitatea in care acestea se vor aplica compensare cu alte bunuri sau servicii sau prin despagubiri la valoarea de piata a bunului vandut in temeiul Legii 112/1995.
In precizarea actiunii, reclamantul, in esenta, a aratat ca instanta are posibilitatea sa stabileasca direct despagubirile, solutionand in acest fel pretentiile reclamantului pe fond.
Pe cererea privind stabilirea despagubirilor solicita sa se judece in contradictoriu numai cu P.M.B., care a emis Dispozitia nr./2007, dispozitie care inca nu a fost transmisa Comisiei Centrale pentru stabilirea despagubirilor.
Concluzionand insa asupra cererii sale, reclamantul a aratat ca cheama in judecata numai M.B. si solicita ca instanta sa dispuna asupra masurilor reparatorii care i se cuvin potrivit Legii nr. 10/2001 pentru imobilul format din teren si constructie demolata, situat in Bucuresti, str. E. P sector 1 sau sa emita Primaria sa emita o alta dispozitie motivata, dupa care dosarul sa fie inaintat la Comisia Centrala.
Temeiul de drept din cererea introductiva a fost mentinut.
La termenul din 22.03.2013 reclamantul si-a precizat actiunea aratand expres ca, in ceea ce priveste prima etapa, numai M.B. - prin primarul general are calitate procesuala pasiva, parat pe care instanta urmeaza sa il oblige, potrivit art. 26 alin. 1 din legea nr. 10/2001, sa dispuna asupra masurilor reparatorii cuvenite pentru imobilul aratat mai sus, care constau in compensare cu alte bunuri si/sau servicii oferite in echivalent, trecute in inventarul entitatii notificate cu acordul persoanei indreptatite si/sau despagubiri la evaluare bunului preluat de stat in mod abuziv.
La termenul de judecata din 17.04.2013 tribunalul a pus in discutia partilor exceptia puterii de lucru judecat in raport cu sentinta civila nr. 1477F/22.09.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila si a ramas in pronuntare asupra acestei exceptii.
Prin sentinta civila nr.876/17.04.2013 Tribunalul Bucuresti- Sectia a IV-a Civila a admis exceptia puterii de lucru judecat si a respins actiunea pentru putere de lucru judecat fata de sentinta civila nr. 1477 F/22.09.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti.
Pentru a se pronunta in acest mod, prima instanta a retinut, in esenta, ca din sentinta civila nr. 1477/F/22.09.2008 pronuntata in dosarul nr. 39086/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila, rezulta ca reclamantul SKJa formulat contestatie impotriva Dispozitiei nr. /11.04.2007 si a solicitat restituirea in natura a imobilului, contestatia fiind insa respinsa ca neintemeiata.
Sentinta civila a ramas irevocabila si se bucura de putere de lucru judecat.
Prin cererea precizatoare din 22.03.2013 reclamantul a aratat in mod expres ca temeiul de drept il constituie art. 26 din Legea nr. 10/2001, in contradictoriu cu paratul M.B.
Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti,, a formulat recurs, in termen legal reclamantul S.K.J criticand-o pentru nelegalitate.
Se sustine ca instanta de fond a solutionat in mod gresit cauza, considerand ca sunt indeplinite conditiile pentru a opera exceptia puterii de lucru judecat, cu incalcarea dispozitiilor art. 1200 pct. 1, art. 1201 si art. 1202 alin. 2 Cod civil, cat si dispozitiile legale indicate ca fiind temeiul legal al cererii.
Se arata ca refuzul instantei de a solutiona o astfel de cerere constituie o incalcare flagranta a dispozitiilor prevazute de art. 1 din Protocolul nr. l si art.6 din Conventia CEDO si art. 480-481 C.civ.
In contestatia formulata impotriva dispozitiei emise de P.M.B., obiectul cererii a constat in dreptul la restituirea in natura a imobilului preluat abuziv, iar in prezenta cauza s-a solicitat sa fie recunoscut dreptul la masura reparatorie prin compensare cu alte bunuri de aceeasi valoare - drept recunoscut de lege - pretentie nesolutionata de P.M.B. si instantele care au solutionat contestatia impotriva dispozitiei nr.7693/ 2007.
Prin cel de al treilea element "cauza"se intelege fundamentul pretentiei afirmate, al dreptului invocat. Acesta este bazat exclusiv pe situatia de fapt expusa in cererea precizatoare depusa in dosar.
Recurentul reclamant a aratat ca solutia data de P.M.B., prin dispozitia nr.7693/2007 si aceea prevazuta de instante prin hotararile judecatoresti pronuntate in dosarul nr. 39086/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila, il indreptateste sa ceara instantei competente protectie juridica pentru recuperarea proprietatii preluate de stat prin masuri compensatorii cu alt imobil sau bunuri aflate in domeniul public sau privat.
Asadar, sustine recurentul reclamant, refuzul instantei de a solutiona o astfel de cerere constituie o incalcare flagranta a dispozitiilor prevazute de art. 1 din Protocolul nr. 1 si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a dispozitiilor art. 480-481 Cod civil.
Prin decizia civila nr.1755/21.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti a fost respins, ca nefondat, recursul declarat.
Analizand actele si lucrarile de la dosarul cauzei, in raport de criticile formulate, cat si de dispozitiile legale incidente in materie, Curtea retine ca recursul este nefondat.
In mod legal, cu respectarea dispozitiilor art. 1201 Cod civil si art. 163 Cod procedura civila, tribunalul a solutionat cauza pe cale de exceptie, hotararea judecatoreasca pronuntata in cauza nefiind afectata de vreunul din motivele de casare sau modificare prev. de dispozitiile art. 304 Cod procedura civila.
Astfel, obiectul cererii de chemare in judecata precizate la data de 22.03.2013, in prezenta cauza, il constituie obligarea paratului M.B. sa dispuna asupra masurilor reparatorii cuvenite pentru imobilul ce a apartinut autorilor sai, care constau in compensare cu alte bunuri/servicii, in temeiul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Conform dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicata - daca restituirea in natura nu mai este posibila, detinatorul imobilului, sau, dupa caz, entitatea investita cu solutionarea notificarii este obligata ca prin decizie sau dispozitie motivata sa acorde persoanei indreptatite in compensare, alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
In cauza, asa cum sustine si recurentul, a fost emisa dispozitia nr. 7693/11.04.2007 de catre paratul M.B. prin care s-au acordat masuri reparatorii in echivalent pentru apartamentul ce a fost vandut in baza Legii nr. 112/1995, respingandu-se totodata, cererea de restituire in natura pentru acest imobil.
Asa cum a retinut si prima instanta, aceasta dispozitie a fost atacata de catre reclamant, contestatia fiind solutionata irevocabil prin sentinta civila nr. 1477/F/22.09.2008.
Asadar, aceasta dispozitie a fost supusa cenzurii instantelor de judecata in ceea ce priveste legalitatea emiterii sale si ca urmare a o a doua cerere, chiar daca prin aceasta se solicita de data aceasta masuri compensatorii, nu mai poate fi formulata intrucat, in fapt, fiind investita cu o asemenea cerere, instanta va trebui sa procedeze din nou la verificarea legalitatii masurilor dispuse prin Dispozitia nr. /2007, aspect ce contravine dispozitiilor art. 1201 Cod civil precum si dispozitiilor art. 163 Cod procedura civila.
Asadar, asa cum in mod corect a retinut si prima instanta, modalitatea in care au fost dezlegate anterior aspectele litigioase nu mai poate fi contrazis printr-o alta hotarare judecatoreasca.
Manifestarea acestei exceptii procesuale nu poate conduce a concluzia incalcarii dispozitiilor art. 6 C.E.D.O, asa cum afirma recurentul, fiind o expresie a principiului stabilitatii raporturilor juridice civile, iar in ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art. 1 din Primul Protocol Aditional la C.E.D.O si dispozitiilor art. 480, 481 Cod civil, Curtea retine ca in prezent reclamantului i s-a recunoscut dreptul si are deja un "bun", respectiv dreptul de a primi masuri reparatorii prin echivalent conform procedurii administrative prevazute de lege.
Fata de aceste considerente, Curtea, in baza dispozitiilor art. 312 alin. (1) Cod procedura civila va respinge recursul ca nefondat.