De la data dispozitia a ajuns la cunostinta persoanei indreptatite unitatea care a emis-o s-a desesizat, indeplinindu-si obligatia stabilita prin art. 25 din legea 10/2001 de a raspunde notificarii ce i-a fost adresata. Aceasta presupune ca unitatea nu mai poate reveni la dispozitia data, prin emiterea unui nou act, cu un alt continut, pentru ca actul normativ special nu ii da posibilitatea de a analiza aceeasi cerere ( notificare) de mai multe opri.
Potrivit teoriei de drept comun a irevocabilitatii actelor juridice, inclusiv a actelor administrative jurisdictionale, odata ce un act a fost emis, el nu mai poate fi retractat de catre partea emitenta, ci poate fi desfiintat prin intermediul instantei judecatoresti. Dispozitia emisa de primar, ca reprezentant al autoritatii publice locale detinatoare a imobilului este un act juridic civil, asa cum este stabilit prin art 25 alin 4 din legea 10/2001, produce efecte in planul dreptului de proprietate , nascand drepturi cu caracter patrimonial pentru cel ce a formulat notificarea, atunci cand ea este admisa.
Toate aceste caracteristici ale dispozitiei duc la concluzia ca ea are caracter irevocabil, in sensul ca nu poate fi retractata de catre organul emitent dupa ce a fost comunicata si a ajuns la cunostinta persoanei indreptatite. Aceleasi caracter il are si dispozitia prin care s-a stabilit dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, deoarece solicitantul are posibilitatea de a urma procedura de stabilire si plata a despagubirilor si a se adresa organelor administrative competente sau instantei de judecata.
La data de 04.10.2007, petenta M. C. , prin procurator M.I:, a formulat contestatie impotriva dispozitiei 8790/10.05.2005 emisa de Primarul Municipiului Craiova, fata de notificarea nr.118/N/2001 , prin care a solicitat despagubiri in cuantum de 500.000.000 lei ROL, pentru imobilul demolat, situat in Craiova, de care a fost deposedata . Petenta a contestat cuantumul masurilor reparatorii sub forma de titluri nominale de valoare stabilite pentru imobilul notificat, in limita sumei de 248.000.000 lei ROL, suma pe care a apreciat-o ca infima, solicitand masuri reparatorii pentru valoarea stabilita de 23.280 euro.
La termenul din 14.11.2007 reclamanta a precizat actiunea aratand ca renunta la judecarea actiunii in contradictoriu cu parata Comisia Nationala pentru restituirea proprietatilor, si solicita anularea partiala a dispozitiei nr.22193/31.10.2007 emisa de Primarul Mun. Craiova, motivand ca a cumparat terenul si casa in 1969, prin inscris sub semnatura privata.
Prin decizia civila nr. 19 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj s-a respins plangerea precizata.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca prin decizia nr.22193/31.10.2007 emisa de Primarul Mun. Craiova nu i-a fost recunoscuta indreptatirea reclamantei la masuri reparatorii pentru terenul situat in Craiova, ci doar pentru locuinta aflata pe acest teren. Aceasta solutie s-a argumentat pe faptul ca reclamanta a facut dovada dreptului de proprietate printr-un inscris sub semnatura privata.
La data cand a fost incheiat inscrisul sub semnatura privata erau aplicabile dispozitiile Decretului nr.144/1958, in sensul ca actele inter vivos cu privire la terenuri, inclusiv vanzarea cumpararea erau supuse autorizarii prealabile si formei autentice sub sanctiunea nulitatii absolute (art 11). Inscrisul sub semnatura privata din 19.10.1969 nu indeplineste conditiile de valabilitate mai sus aratate, astfel ca reclamanta nu a dobandit in patrimoniu terenul.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, motivand ca intimata nu avea posibilitatea sa isi revoce propria hotarare dupa intrarea acesteia in circuitul civil, fiind incalcat principiul securitatii si irevocabilitatii actelor juridice civile.
S-a sustinut ca instanta nu a analizat intregul material probator, prin care reclamanta a facut dovada dreptului sau de proprietate, in conditiile art 22 din legea 10/2001.
Apelul este fondat pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.
Reclamanta a adresat Primariei Craiova o singura notificare, solicitand acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul, teren si constructie. In temeiul art. 25 din legea 10/2001, unitatea ce a fost investita a solutionat notificarea prin dispozitia 8790/2005, recunoscand indreptatirea reclamantei la masuri reparatorii pentru constructie si teren si stabilind valoarea acestora.
Procedura de restituire prevazuta de legea 10/2001 incepe prin inaintarea unei notificari de catre persoana interesata, iar dupa depunerea actelor de proprietate cerute de lege, unitatea careia notificarea i-a fost adresata are obligatia de a emite dispozitia prin care fie admite solicitarea facuta, fie o respinge.
De la data cand aceasta dispozitie a ajuns la cunostinta persoanei indreptatite unitatea care a emis-o s-a desesizat, indeplinindu-si obligatia stabilita prin art. 25 din legea 10/2001 de a raspunde notificarii ce i-a fost adresata. Aceasta presupune ca unitatea nu mai poate reveni la dispozitia data, prin emiterea unui nou act, cu un alt continut, pentru ca actul normativ special nu ii da posibilitatea de a analiza aceeasi cerere ( notificare) de mai multe opri.
Potrivit teoriei de drept comun a irevocabilitatii actelor juridice, inclusiv a actelor administrative jurisdictionale, odata ce un act a fost emis, el nu mai poate fi retractat de catre partea emitenta, ci poate fi desfiintat prin intermediul instantei judecatoresti. Dispozitia emisa de primar, ca reprezentant al autoritatii publice locale detinatoare a imobilului este un act juridic civil, asa cum este stabilit prin art 25 alin 4 din legea 10/2001, produce efecte in planul dreptului de proprietate , nascand drepturi cu caracter patrimonial pentru cel ce a formulat notificarea, atunci cand ea este admisa.
Toate aceste caracteristici ale dispozitiei duc la concluzia ca ea are caracter irevocabil, in sensul ca nu poate fi retractata de catre organul emitent dupa ce a fost comunicata si a ajuns la cunostinta persoanei indreptatite. Chiar daca dispozitia prin care s-a dispus restituirea in natura produce efecte fata de terti de la data inscrierii in cartea funciara, ea produce efecte fata de cel caruia i se adreseaza. Aceleasi efecte le are si dispozitia prin care s-a stabilit dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, deoarece solicitantul are posibilitatea de a urma procedura de stabilire si plata a despagubirilor si a se adresa organelor administrative competente sau instantei de judecata.
Concluzia care se impune este aceea ca dupa emiterea dispozitiei 8790/2005, primarul mun. Craiova nu mai avea posibilitatea de a emite o noua dispozitie fata de aceeasi notificare.
Dupa data emiterii primei dispozitii au intervenit modificari legislative, care au schimbat procedurile administrative de restituire si de stabilire a masurilor reparatorii prin echivalent, in principal prin instituirea unui nou organ, Comisia Centrala de stabilire si plata a despagubirilor, cu atributii specifice, prevazute in Titlu VII din legea 247/2005.
Niciuna dintre dispozitiile acestui titlu nu da posibilitatea ca, dupa ce dosarul in care a fost emisa o dispozitie de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent a fost inaintat Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta sa restituie dosarul organului emitent pentru a se face o noua verificare a drepturilor solicitantilor. Art 16 din Titlul VII stabileste ca, dupa evaluarea imobilului de catre experti autorizati, comisia centrala are fie posibilitatea de a emite o dispozitie pentru stabilirea cuantumului titlurilor de despagubire, fie de a retrimite dosarul aceleiasi comisii de expertiza. Art 21 din acelasi titlu stabileste ca este in competenta comisiei de a dispune restituirea in natura a imobilului atunci cand aceasta restituire este posibila dar nu a fost acordata de unitatea notificata.
In afara acestor doua posibilitati,( de a restitui imobilul in natura sau de a stabili cuantumul titlurilor de despagubire) legea nu recunoaste si posibilitatea aleasa in speta de primarul Mun Craiova, aceea de a emite o noua dispozitie pentru ca s-a constatat ca prin prima au fost acordate drepturi ce nu erau prevazute de lege.
Concluzia care se impune este aceea ca prin dispozitia contestata, emisa in anul 2007, s-au incalcat principiile drepturilor castigate si cel al irevocabilitatii actelor juridice, ceea ce indreptateste pe reclamanta sa formuleze contestatie.
Constatand ca sentinta primei instante a fost data cu aplicarea gresita a acestor principii, in temeiul art 296 c.p.c se va admite apelul, se va schimba sentinta in sensul ca se va admite contestatia precizata si se va dispune anularea dispozitiei 22193/2007. Dat fiind faptul ca instanta a gasit intemeiat primul motiv de apel, este inutil a se analiza criticile circumscrise celui de al doilea motiv.