STABILIRE PROGRAM VIZITARE MINOR

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta la data de 13.12.2011 reclamantul P.L. a chemat in judecata pe parata C.C.A., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se incuviinteze sa aiba legaturi personale cu minorul P.S.C., nascut la 28.09.2005 in urmatoarea modalitate: in prima si a treia saptamana a fiecarei luni, de vineri, orele 16.00 pana duminica orele 16.00, doua saptamani in vacanta de iarna, o saptamana in vacanta de primavara si o luna si jumatate in vacanta de vara.
In motivarea actiunii a aratat ca prin decizia nr.72/2011 a Tribunalului Mehedinti, minorul a fost incredintat spre crestere si educare paratei, iar in prezent acesta locuieste cu bunicii materni care nu-i permit reclamantului sa aiba legaturi personale cu fiul sau.
Prin sentinta minori si familie nr.290/2012, a fost admisa actiunea si s-a incuviintat ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul in prima si a treia saptamana a fiecarei luni, de vineri, orele 16.00 pana duminica orele 16.00, doua saptamani in vacanta de iarna, o saptamana in vacanta de primavara si o luna si jumatate in vacanta de vara, la domiciliul reclamantului, urmand ca minorul sa fie luat de reclamant de la domiciliul paratei si adus la acelasi domiciliu.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca prin decizia nr.72/2011 a Tribunalului Mehedinti, minorul P.S.C., nascut la 28.09.2005, a fost incredintat spre crestere si educare paratei, iar din ancheta sociala efectuata la domiciliul acesteia rezulta ca minorul se afla la domiciliul bunicilor materni.
Potrivit art. 496-al.5 C.civ. "Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia."
Din cuprinsul acestei dispozitii se deduce preocuparea legiuitorului ca fiecare dintre parinti sa aiba posibilitatea de a mentine si dezvolta legaturi personale cu copilul sau chiar daca nu i s-a stabilit domiciliul la el.
Pe de alta parte trebuie precizat ca dispozitia mentionata, in opinia instantei, este in concordanta cu disp.art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului potrivit careia orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. Desi prin deciziile CEDO Curtea nu a definit ce este aceea viata de familie, in cuprinsul deciziei Lebbnik c.Olandei, viata de familie este inteleasa ca fiind o legatura biologica si/sau juridica (rudenie,casatorie,adoptie etc.) peste care se suprapune o relatie personala reala, efectiva. Daca asa este vazuta notiunea de viata de familie, nu este mai putin adevarat ca prin dispozitiile art.8, paragraful 2 sunt consacrate obligatiile statului de a face toate demersurile pentru a proteja viata de familie, dar, in acelasi timp, nu este admisa nici o ingerinta in aceasta viata de familie. Asadar, prin masurile pe care statul le ia, trebuie respectata viata de familie a unei persoane, iar pentru un parinte si copilul sau, a fi impreuna ( cauza Ticli si Mancuso c. Italiei, hotararea din 23.03.1999), ca si exercitiul drepturilor parintesti (cauza R c.Marii Britanii, hotararea din 08.07.1987)sunt elemente esentiale al vietii de familie.
Potrivit disp. art. 14 si 15 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii si rudele, aceste relatii putandu-se realiza prin intalniri ale copilului cu parintele, vizitarea si gazduirea copilului pe perioade determinate. In realizarea acestui deziderat, Legea nr. 272/2004 impune respectarea principiului interesului superior al copilului, principiu impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal, acest principiu prevaland in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
Modalitatea in care se realizeaza aceasta legatura trebuie adaptata permanent la varsta copilului, la evolutia sa continua fizica si psihica, fiind in interesul acestuia sa creasca in apropierea ambilor parinti, beneficiind de grija, afectiunea si interesul acestora.
Interesul minorului cere ca acest drept legal sa fie exercitat continuu, iar in situatia in care exista neintelegeri cu privire la exercitarea acestuia, intervine instanta de judecata prin stabilirea unui program de vizitare.
In speta, instanta a retinut ca varsta minorului permite luarea din domiciliul mamei fara a-i crea dificultati de adaptare si de a-i periclita sanatatea si fata de disp. art.401c.civ., potrivit carora parintele separat de copilul sau pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, a incuviintat legatura reclamantului cu minorul, in urmatoarea modalitate: in prima si a treia saptamana a fiecarei luni, de vineri, orele 16.00 pana duminica orele 16.00, doua saptamani in vacanta de iarna, o saptamana in vacanta de primavara si o luna si jumatate in vacanta de vara, la domiciliul reclamantului, urmand ca minorul sa fie luat de reclamant de la domiciliul paratei si adus la acelasi domiciliu.