Stabilirea programului de vizitare, respectand interesul copiilor si posibilitatea unei legaturi reale cu parintele caruia nu i-au fost incredintati minorii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.11854/4/2007 - DECIZIA CIVILA NR.110/28.01.2010)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti sub nr. 11854/4/2007 la data de 21.12.2007, reclamantul F.E. a chemat in judecata pe parata F.L., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se stabileasca in favoarea sa un program de vizitare a minorelor F.E.-A.-R., nascuta la data de 19.04.1997, si F.E.-M.-C., nascuta la data de 14.12.2001, dupa cum urmeaza: in week-end, o data la doua saptamani, de vineri, orele 1800, pana sambata, orele 1800; o saptamana in vacanta de iarna; o saptamana in vacanta de Paste; doua saptamani in vacanta de vara.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca prin sentinta civila m.4697/05.09.2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr.7816/4/2006, s-a desfacut casatoria partilor incheiata la data de 22.12.1994 si s-a dispus incredintarea catre parata, spre crestere si educare, a celor doua minore. A mai aratat reclamantul ca de la data pronuntarii acestei sentinte si pana in prezent a incercat in repetate randuri sa viziteze fetitele, insa parata si parintii acesteia au refuzat sistematic sa-i permita acest lucru.
La data de 22.01.2008, parata F.L. a depus la dosar, prin serviciul registratura, intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamant ca neintemeiata.
A aratat parata ca in toata perioada scursa de la nasterea minorelor si pana in prezent s-a ocupat singura de cresterea si educarea lor, cu sprijinul parintilor sai, reclamantul fiind plecat foarte mult timp din tara cu serviciul, nefiind insa interesat sa acorde atentie copiilor nici in perioadele in care se afla la domiciliu. A mai aratat parata ca in timpul scurt pe care l-a petrecut impreuna cu minorele, prin comportamentul sau, reclamantul a dovedit ca nu este interesat de educarea lor, avand o atitudine vulgara, adresand injurii de fata cu ele si manifestand violenta fata de ea si fata de minore, motiv pentru care a fost nevoita sa paraseasca domiciliul comun, mutandu-se impreuna cu minorele la parintii sai.
A invederat parata ca nu i-a interzis niciodata reclamantului sa isi vada copiii, insa in putinele zile in care a venit sa le vada, a avut manifestari violente fata de ea si de parintii sai, dovada fiind plangerile adresate politiei si Serviciului pentru Violenta in Familie, precum si martorii prezenti. A mai aratat parata ca fiind vorba de doua minore de 11 si respectiv 6 ani, considera ca programul de vizitare solicitat de reclamant nu poate fi acceptat, in sensul ca minorele nu pot ramane singure cu acesta, ci se impune ca vizita sa se faca numai in prezenta unei alte persoane. Parata a aratat ca, in opinia sa, reclamantul nu indeplineste in momentul de fata conditiile pentru a putea petrece mai mult timp singur cu minorele, lasarea minorelor in grija acestuia prezentand un grad foarte mare de risc avand in vedere ca reclamantul consuma frecvent bauturi alcoolice, fumeaza in prezenta copiilor si conduce autoturismul fara a poseda permis de conducere.
A solicitat parata ca reclamantul sa poata vizita minorele la domiciliul lor sau in alta locatie prestabilita, la sfarsitul saptamanii, numai in prezenta sa ori a altei persoane desemnate de ea.
In drept, parata a invocat dispozitiile art.115-118 Cod procedura civila.
Prin sentinta civila nr.2452/24.04.2008, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a admis in parte actiunea formulata de reclamant, a stabilit in favoarea reclamantului urmatorul program de vizitare a minorelor F.E.-A.-R., nascuta la 19.04.1997, si F-E-M-C., nascuta la 14.12.2001: in prima si a treia sambata a fiecarei luni calendaristice, inclusiv in timpul vacantelor copiilor, de la orele 1200 pana la orele 1800, vizita urmand sa se desfasoare in afara domiciliului paratei si fara supravegherea acesteia sau a bunicilor materni si a luat act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin sentinta civila nr.4697/05.09.2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr.7816/4/2006, irevocabila cele doua minore au fost incredintate spre crestere si educare, catre mama. Prin aceasta sentinta nu a fost stabilita insa si modalitatea de exercitare de catre tata a dreptului de a avea legaturi personale cu minorele, neintelegerile dintre cei doi parinti cu privire la acest aspect conducand la formularea prezentei actiuni.
Facandu-se aplicarea art. 97 alin.1 si art.43 alin.3 Cod familiei s-a apreciat ca, reclamantul, in calitate de tata al minorelor E.-A.-R. si E.-M.-C., are tot dreptul de a se implica in viata fiicelor sale, fiind indicata si benefica dezvoltarii armonioase si echilibrate a copiilor stabilirea cat mai repede posibil a unei relatii afective cu tatal lor, astfel incat minorele sa il perceapa pe acesta din urma ca pe o prezenta fireasca, constanta si stabila. Este, asadar, important ca reclamantul sa reprezinte un factor de stabilitate in viata copiilor sai, dar la fel de important este insa ca modalitatea de exercitare a legaturilor personale cu minorele sa fie astfel stabilita incat sa se urmareasca exclusiv interesul celor doi copii, conform principiului instituit de art.97 alin.2 Codul familiei.
In acest sens, instanta a retinut ca din probele administrate in cauza a rezultat ca dupa divort si mutarea paratei cu cele doua fetite in locuinta parintilor acesteia, intre reclamant si parata s-a instalat o stare deosebit de tensionata, implicand disensiuni si certuri cu ocazia intalnirilor dintre cei doi, stare care s-a rasfrant in mod negativ si asupra relatiei dintre reclamant si cele doua minore, care nu isi mai doresc sa il vada pe tatal lor sau sa vorbeasca la telefon cu acesta, aspecte invederate de martora D.E. si chiar si de minora E.-A.-R. cu ocazia audierii sale in Camera de Consiliu. Minora nu a putut oferi argumente plauzibile pentru atitudinea ostila adoptata fata de tatal sau, din cele declarate de aceasta razbatand influenta avuta asupra sa de mama si de bunicii materni, dar si dorinta copilului de a evita sa-si mai vada parintii certandu-se.
Referitor la influenta de care s-a vorbit anterior, instanta nu are in vedere o indoctrinare a minorelor de catre mama lor sau de catre bunici, ci faptul ca atitudinea de respingere a paratei si a parintilor sai fata de reclamant a fost insusita si de catre cele doua fetite. Cele doua minore au fost marcate nu de un eventual comportament agresiv, fizic sau verbal, al tatalui lor, comportament ce nu s-a dovedit a fi existat prin probele administrate in aceasta cauza, ci de neintelegerile si certurile dese dintre parintii lor, la care ele au asistat, aspect ce rezulta si din evaluarile psihologice ale acestora, depuse la dosar de catre parata.
S-a observat ca minora E.-A.-R. a relevat cam aceleasi aspecte ca cele prezentate de parata prin intampinarea depusa la dosar, dar nedovedite de aceasta, respectiv ca reclamantul ar consuma bauturi alcoolice, ca ar avea o atitudine vulgara si ca ar vorbi urat in prezenta minorelor, parata adaugand ca reclamantul ar fi violent fata de ea si fata de fetite, ca ar fuma in prezenta acestora si ca ar conduce fara sa posede permis de conducere, sustineri care au fost inlaturate ca nefiind probate.
In acest sens, instanta de fond a retinut ca martora D.E., propusa de parata, a declarat ca este prietena de familie cu parintii paratei, locuind in acelasi bloc cu acestia, unde in prezent stau si parata cu cei doi copii, si ca in perioada in care partile erau casatorite, parata i s-a plans ca reclamantul vorbeste vulgar chiar si de fata cu copiii, insa nu i s-a plans ca acesta ar bate-o. Se observa insa ca martora a relevat nu imprejurari cunoscute personal, ci aduse ei la cunostinta de catre parata. Singurele aspecte percepute direct de catre martora au constat in aceea ca, in doua ocazii, fiind in casa paratei, l-a auzit pe reclamant scapand cuvinte vulgare in cadrul unei discutii intre parti, care erau probabil suparate, de fata fiind si cele doua fetite. Se remarca faptul ca martora a afirmat ca reclamantul "i-a scapat" cuvinte vulgare, de unde se trage concluzia ca martora nu iI considera pe reclamant o persoana violenta verbal. Aceeasi martora a mai declarat ca nu l-a vazut niciodata beat pe reclamant.
La randul sau, martora F.E., sora reclamantului, a declarat ca acesta nu este o persoana violenta nici fizic si nici verbal si ca reclamantul nu scapa nici macar o vorba urata in prezenta copiilor. A mai aratat martora ca l-a vazut pe reclamant in prezenta celor doua fetite de 6-7 ori, in timpul casniciei partilor, fiind impreuna si la munte sau la un gratar, ocazii cu care i s-a parut a exista intre ei o atmosfera placuta, degajata.
Asa cum se poate observa, din declaratiile celor doua martore nu rezulta ca reclamantul ar reprezenta un pericol pentru cele doua fetite sau ca ar fi o persoana iresponsabila, incapabila sa se ocupe de cele doua minore cu ocazia intalnirilor cu acestea in cadrul unui program de vizitare. Este adevarat ca din declaratia martorelor audiate in cauza, in special martora D.E., a rezultat ca in timpul casatoriei, paratul nu s-a dedicat prea mult procesului de crestere si educare a copiilor, insa acum isi doreste sa restabileasca legatura afectiva cu cele doua fetite si sa se implice in viata acestora, ceea ce instanta a apreciat ca este, in primul rand, in interesul copiilor. Acelasi lucru s-a concluzionat, de altfel, si prin referatul de ancheta sociala efectuat in cauza de Autoritatea Tutelara din cadrul Primariei Sectorului 4 Bucuresti.
Este important pentru evolutia minorelor ca acestea sa petreaca timp si alaturi de tatal lor, sa stabileasca o legatura afectiva cu acesta, deci sa aiba alaturi ambii parinti, insa, avand in vedere raceala pe care in prezent fetitele o manifesta fata de reclamant, cel mai bine este ca patrunderea acestuia in viata lor sa se faca treptat, astfel ca reclamantul sa le castige increderea si sa le dovedeasca ca este demn de increderea si afectiunea lor. Cele doua minore trebuie sa aiba timp sa se acomodeze si sa se obisnuiasca cu prezenta tatalui lor, astfel incat sa doreasca sa il aiba in preajma si sa isi petreaca timpul alaturi de el, si nu sa resimta vizitele acestuia ca pe o interventie intempestiva in existenta lor de pana acum. Totodata, pentru stabilirea unei legaturi reale intre tata si fiice se impune ca vizitele acestuia sa nu aiba loc in prezenta paratei sau a parintilor acesteia, avand in vedere tensiune a existenta intre parti si influenta pe care o au asupra copiilor neintelegerile dintre parintii lor.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata S.L., cerere inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila sub nr.11854/4/2007, la data de 07.08.2008.
In motivarea apelului s-a aratat ca in mod gresit s-a pronuntat instanta de fond, trecand peste probele administrate, in special constatarea medicala psihologica fata de dorinta minorelor si de comportamentul tatalui, starea de teama pe care reclamantul a reusit sa o imprime copiilor.
Astfel, apelanta a aratat ca este de acord cu stabilirea unui program de vizitare, insa solicita un program mult mai restrans temporar si doar in prezenta apelantei, in calitate de mama, ori a bunicii materne.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.282 si urmatoarele Cod procedura civila.
La data de 30.12.2008, intimatul-reclamant F.E., a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea intampinarii s-a aratat ca apelanta-parata, prin apelul formulat, solicita schimbarea in parte a hotararii instantei de fond, in sensul a se dispune un program de vizitare mult mai restrans, iar acest program sa aiba loc in prezenta ei sau a mamei sale.
In motivare, apelanta-parata arata ca instanta nu a luat in considerare dorintele copiilor minori si starea acestora de teama ce o au in prezenta intimatului. Acesta este un fapt neadevarat, nu a inspirat niciodata teama copiilor sai, nu a abuzat niciodata verbal sau fizic de fetele, din contra nu a stiut cum sa aplaneze discutiile, ce au avut loc in timpul casatoriei sau in cursul intalnirilor cu apelanta-parata. A facut tot posibilul ca minorele sa nu duca lipsuri materiale si sa nu asiste la discutiile ce aveau loc intre soti.
De cand apelanta-reclamanta a parasit imobilul in care locuiau, nu a mai putut tine legatura cu copii minori. Aceasta stia ca isi iubeste foarte mult fetele si acesta este punctul slab de care a profitat din plin pentru a se razbuna pe intimat. Din cauza ei nu a mai putut avea o legatura personala cu copiii, aducandu-i de fiecare data argumente ca nu vor sa il vada, ca nu sunt acasa etc., astfel incat a ajuns sa-si vad fetele printre gardul gradinitei si al scolii. Nu se putea duce la ele sa nu le creeze copiilor o stare de inferioritate fata de ceilalti copii, precum si educatoarei sau invatatoarei, crezand-o capabila pe apelanta-parata sa le faca reclamatii sau sa cheme politia sub pretextul ca ar vrea sa-i rapeasca copii.
Mai mult, aceasta il desconsidera facandu-l betiv, ca fumeaza in fata copiilor, iresponsabil ca ar conduce fara permis. Toate aceste aspecte nu sunt adevarate punandu-l intr-o lumina cat mai defavorabila si tinde a crede ca acest lucru il spune nu numai in intampinare ce a depus-o la dosar, ci si in fata copiilor.
Un program de vizitare in prezenta mamei apelantei-parate si a apelantei-parate ar ingreuna foarte mult a se restabili relatia de afectiune intre tata si copii, datorita atitudinii pe care o au acestea fata de intimat.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.115-118 Cod procedura civila.
La dosar in apel au fost atasate in fotocopie inscrisuri: raport de ancheta sociala, evaluare psihologica a minorelor, inscrisuri medicale, adresa nr. 491943/2007 emisa de BPR.
La data de 02.03.2009 au fost audiate minorele in camera de consiliu.
Prin decizia civila nr.537 A/13.04.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-parata F.(S.)L., impotriva sentintei civile nr.72452/24.04.2008, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr. 11854/4/2007, in contradictoriu cu intimatul-reclamant F.E. si cu Autoritatea Tutelara din cadrul Primariei Sectorului 4 Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta decizia, tribunalul a retinut ca desi minorele au fost audiate de tribunal, acestea exprimandu-si refuzul de a avea legaturi personale cu tatal acestora, apelantul-reclamant, motivand ca le inspira de fiecare data o stare de teama urmare a unei atitudini agresiva manifestata in prezenta acestora fata de intimata-parata, mama minorei, ori de cate ori se intalnesc, dar si fata de faptul ca in prezent apelantul-reclamant s-ar afla intr-o noua relatie cu o alta femeie decat mama minorelor, aceasta opinie nu poate fi analizata decat cu luarea in considerare a ansamblului probator administrat in cauza, respectiv inscrisuri, martori si anchetele sociale efectuate la domiciliul ambelor parti, precum si a raspunsurilor la interogatoriul luat acestora in fata primei instante.
Reanalizand acest probatoriu, tribunalul a constatat ca programul de vizitare, astfel cum a fost incuviintat de catre prima instanta, respecta interesul superior al minorelor, astfel cum acesta trebuie considerat prin prisma dispozitiilor art. 43 Codul familiei si art. 14-16 din Legea nr. 272/2004, privind dreptul celuilalt parinte caruia nu i-au fost incredintati minorii rezultati din casatorie sa pastreze legaturile personale cu minorii in cauza inclusiv prin contacte directe cu acestia, in vederea unei normale dezvoltari psihice si fizice, in mod efectiv, conform jurisprudentei CEDO data in aplicarea art. 8 din Conventia E.D.O., respectiv dreptul acestui din urma parinte de asi exercita dreptul de vizitare in mod efectiv, fara a fi stanjenit in vreun mod de catre celalalt parinte sau rudele acestuia din urma.
S-a constatat ca in mod corect prima instanta a retinut ca apelantul-reclamant, in calitate de tata al minorelor E.-A.-R. si E.-M.-C., are tot dreptul de a se implica in viata fiicelor sale, fiind indicata si benefica dezvoltarii armonioase si echilibrate a copiilor stabilirea cat mai repede posibil a unei relatii afective cu tatal lor, astfel incat minorele sa il perceapa pe acesta din urma ca pe o prezenta fireasca, constanta si stabila, fiind important ca acesta sa reprezinte un factor de stabilitate in viata copiilor sai.
De asemenea, s-a constatat din probele administrate in cauza, ca dupa divort si mutarea paratei cu cele doua fetite in locuinta parintilor acesteia, intre reclamant si parata s-a instalat o stare deosebit de tensionata, implicand disensiuni si certuri cu ocazia intalnirilor dintre cei doi, stare care s-a rasfrant in mod negativ si asupra relatiei dintre reclamant si cele doua minore, care nu isi mai doresc sa il vada pe tatal lor sau sa vorbeasca la telefon cu acesta, minorele neoferind argumente plauzibile pentru atitudinea ostila adoptata fata de tatal sau, din cele declarate de aceasta razbatand influenta avuta asupra sa de mama si de bunicii materni, dar si dorinta copilului de a evita sa-si mai vada parintii certandu-se.
Referitor la influenta de care s-a vorbit anterior, in mod corect prima instanta nu a avut in vedere o indoctrinare a minorelor de catre mama lor sau de catre bunici, ci faptul ca atitudinea de respingere a paratei si a parintilor sai fata de reclamant a fost insusita si de catre cele doua fetite.
Cele doua minore au fost marcate nu de un eventual comportament agresiv, fizic sau verbal, al tatalui lor, comportament ce nu s-a dovedit a fi existat prin probele administrate in aceasta cauza, ci de neintelegerile si certurile dese dintre parintii lor, la care ele au asistat, aspect ce rezulta si din evaluarile psihologice ale acestora, depuse la dosar de catre parata. Astfel, minora a aratat ca tatal sau a cautat-o la telefon, dar ca ea nu vrea sa il mai vada pentru ca atunci cand vine in fata blocului se cearta cu mama ei si ca tatal sau are un comportament urat, explicand acest comportament doar prin aceea ca atunci cand locuiau impreuna, tatal sau statea in chiloti in casa.
S-a observat citind cele declarate de minora E.-A.-R. ca aceasta a relevat cam aceleasi aspecte ca cele prezentate de parata prin intampinarea depusa la dosar, dar nedovedite de aceasta, respectiv ca reclamantul ar consuma bauturi alcoolice, ca ar avea o atitudine vulgara si ca ar vorbi urat in prezenta minorelor, parata adaugand ca reclamantul ar fi violent fata de ea si fata de fetite, ca ar fuma in prezenta acestora. Or, sustinerile paratei nu au fost probate de catre aceasta, asa cum ii impunea art.1169 Cod civil.
Faptul ca apelantul a fost depistat in trafic conducand un autoturism fara permis este in sine o fapta grava, de natura infractionala, pentru care insa nu a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca definitiva, iar in plus intimata-parata nu a facut dovada ca aceasta este o atitudine continua din partea apelantului-reclamant si implicit o imprejurare de natura a pune in pericol viata ori integritatea fizica a minorelor, fiind evidentiata conform adresei atasata in apel doar o singura fapta de aceasta natura, astfel incat nu poate fi luata in considerare pentru restrange intr-un mod atat de drastic - solicitat de catre intimata-parata - programul de vizitare, in sensul ca acesta sa se desfasoare la domiciliul sau ori cel putin in prezenta sa.
De asemenea,s-a apreciat ca in mod corect prima instanta a dat eficienta declaratiilor martorilor audiati in cauza, stabilind ca masura astfel incuviintata corespunde exclusiv interesului superior al minorei, retinandu-se in mod intemeiat faptul ca este important pentru evolutia minorelor ca acestea sa petreaca timp si alaturi de tatal lor, sa stabileasca o legatura afectiva cu acesta, deci sa aiba alaturi ambii parinti, insa, avand in vedere raceala pe care in prezent fetitele o manifesta fata de reclamant, cel mai bine este ca patrunderea acestuia in viata lor sa se faca treptat, astfel ca reclamantul sa le castige increderea si sa le dovedeasca ca este demn de increderea si afectiunea lor.
Cele doua minore trebuie sa aiba timp sa se acomodeze si sa se obisnuiasca cu prezenta tatalui lor, astfel incat sa doreasca sa il aiba in preajma si sa isi petreaca timpul alaturi de el, si nu sa resimta vizitele acestuia ca pe o interventie intempestiva in existenta lor de pana acum. Totodata, pentru stabilirea unei legaturi reale intre tata si fiice se impune ca vizitele acestuia sa nu aiba loc in prezenta paratei sau a parintilor acesteia, avand in vedere tensiune a existenta intre parti si influenta pe care o au asupra copiilor neintelegerile dintre parintii lor, considerente pe care tribunalul le-a apreciat ca fiind in acord cu interesul superior al celor doua minore, astfel incat a fost respins apelul ca nefondat in conformitate cu dispozitiile art. 295 si 296 Cod procedura civila.
Impotriva deciziei tribunalului a formulat recurs parata S. (F.) L., cererea de recurs, fiind inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a III a Civila.
In motivarea recursului, recurenta a sustinut ca instanta de fond si instanta de apel nu au luat in considerare faptul ca cele doua minore sunt marcate de comportamentul agresiv, fizic si verbal al tatalui lor si ca in mod gresit nu s-a retinut faptul ca din depozitiile celor doua minore, consemnate in Camera de Consiliu, reiese clar faptul ca F.E. consuma in fata lor bauturi alcoolice, vorbeste urat atat cu ele cat si cu recurenta - parata, conduce masina in mod agresiv fara a poseda carnet de conducere.
In mod gresit a apreciat Tribunalul Bucuresti asupra probelor administrate, considerand ca recurenta - parata nu ar fi depus dovezi, in sensul celor aratate prin intampinare sau in sensul celor consemnate prin declaratia de apel.
Ambele minore au aratat, stand de vorba cu magistratul ca le este frica de tatal lor si ca prezenta acestuia le inspira temere.
De altfel, minorele au explicat in mod clar motivele pentru care nu vor sa ramana singure cu tatal lor.
Arata recurenta ca a depus la dosar, dovada de la Parchet din care reiese in mod clar ca F.E. este cercetat penal pentru savarsirea infractiunii de conducere fara permis.
De asemenea, minorele au explicat in Camera de Consiliu ca tatal lor intretine o relatie cu o alta femeie si ca in permanenta se afiseaza cu aceasta in fata lor.
In atare conditii, apreciaza ca au existat probe suficiente pentru a nu se stabili un program de vizitare fara supravegherea recurentei sau a bunicilor materni.
Mai mult decat atat, F.E. nu este si nu a fost interesat vreodata de fetitele sale, trimitandu-le acestora pensia alimentara cu intarziere de aproximativ patru luni si omitand sa le dea vreun telefon la zilele lor de nastere sau la aniversarea de nume.
Pentru toate aceste considerente, solicita reaprecierea probelor existente la dosarul cauzei si admiterea recursului.
In drept art. 304 pct. 8,9 Cod procedura civila.
Examinand decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs formulate si a dispozitiilor legale relevante in aceasta materie si analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
O prima constatare ce se impune a fi facuta in cauza este aceea ca recurenta a formulat in cauza mai multe critici care, vizeaza pe de o parte programul de vizita stabilit de instanta de fond, sub aspectul locului si modului de desfasurare al acestuia iar pe de alta parte, stabilirea situatiei de fapt de catre tribunal in urma analizei si evaluarii probelor.
In ceea ce priveste asertiunile recurentei din motivele de recurs care vizeaza reaprecierea probelor administrate si stabilirea unei alte situatii de fapt, referitor la faptul ca in mod gresit nu s-a retinut comportamentul agresiv al paratului in raport cu aceasta si cu minorele, faptul ca paratul consuma bauturi alcoolice, vorbeste urat cu copii si le inspira acestora o stare de temere respectiv faptul ca reclamantul nu a fost si nu este interesat de copii, curtea apreciaza ca din interpretarea rationala prin folosirea argumentului per a contrario, precum si din interpretarea sistematica a dispozitiilor art. 299 si urm. Cod procedura civila, in mod special a art. 304 Cod procedura civila, motivele pentru care se poate promova recursul intr-o cauza, sunt cele expres si limitativ prevazute de art. 304 Cod procedura civila, bineinteles cu exceptia situatiei reglementata de art. 3041 Cod procedura civila care nu este incidenta in speta.
O situatie de nelegalitate, pentru a fi analizata in recurs trebuie sustinuta prin invocarea expresa a textului de lege incalcat sau aplicat gresit, la situatia de fapt pe deplin stabilita in fata instantelor anterioare.
In recurs, nu pot fi aduse spre analiza decat exclusiv aspecte de nelegalitate, si nu de netemeinicie, si aceasta pentru ca recurenta a beneficiat in mod concret de sistemului dublului grad de jurisdictie, calea de atac a recursului fiind in mod expres desemnata de legiuitor drept o cale extraordinara de atac. Prin urmare, in recurs nu pot fi formulate critici care nu reprezinta altceva decat propriile consideratii asupra situatiei de fapt si propria apreciere in raport cu probele administrate in cauza si pozitia procesuala a partii adverse, situatie care, in mod evident, nu raspunde exigentelor dispozitiilor procedurale care reglementeaza cauza recursului.
In acest punct, instanta de recurs concluzioneaza ca o eventuala critica vizand gresita stabilire a situatiei de fapt, ca urmare a interpretarii eronate a probatorului administrat, invocata de recurenta, nu mai poate fi valorificata pe calea recursului, punctul 11 al art. 304 Cod procedura civila, singurul care permitea cenzurarea in recurs a greselilor grave de fapt, consecutive gresitei aprecieri a probelor, fiind abrogat prin Legea nr. 219/2005.
Cu aceste precizari, Curtea va raspunde punctual doar acelor critici de nelegalitate inserate in cuprinsul cererii de recurs, care, ca urmare a exercitarii rolului activ al instantei, in aplicarea prevederilor art. 306 alin. 3 din Codul de procedura civila, pot fi analizate din perspectiva motivelor de recurs, prevazute de art. 304 pct.1-9 din Codul de procedura civila.
In acest sens, curtea are in vedere faptul ca prin cererea de recurs, recurenta critica modul de stabilire a programului de vizita, cu referire la manifestarea de vointa a copiilor, astfel ca desi recurenta nu face trimitere expresa la anumite prevederi legale care, in opinia acesteia sa fi fost aplicate sau interpretate gresit, cata vreme criticile formulate vizeaza protejarea interesului superior al copilului, principiu consacrat si de art.2 din Legea nr.272/2004, apreciaza ca se impun a fi analizate din perspectiva motivului de recurs, prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, indicat si de recurenta, in cererea formulata.
In acest sens, Curtea constata ca instanta de apel, ca si instanta de fond au avut in vedere, la analizarea masurii stabilirii programului de vizitare a celor doua minore, cu prioritate, interesul superior al acestora, astfel cum este acesta conturat in art. 3 si art. 18 din Conventia cu privire la drepturile copilului, ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990 si in art. 2 si 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
Astfel, potrivit art.2 din Legea nr.272/2004, orice act juridic emis sau incheiat in domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului, se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate deciziile si demersurile care privesc copilul.
In considerarea interesului superior al copilului, unul din drepturile copilului garantate prin Legea nr. 272/2004 este potrivit art. 16 alin. 1 acela de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, in sensul acestei legi, relatiile personale realizandu-se conform art. 15 prin: a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit; d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul; f) transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul.
De asemenea, in cadrul ocrotirii parintesti, deplina egalitate in drepturi a parintilor in ceea ce priveste exercitarea drepturilor si indatoririlor fata de copii minori reprezinta unul dintre principiile de baza ale Codului familiei, prevazut in art. 97 alin.1, iar ca o expresie a acestuia art. 98 alin.1 Cod fam. dispune ca ‚‚masurile privitoare la persoana copilului (....) se iau de catre parinti de comun acord".
Potrivit art.8 alin.1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului "Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale". Conform alineatului 2 "nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala si siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirii faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora". Prin acest articol Conventia protejeaza o sfera larga de interese de natura personala, aceste dispozitii aplicandu-se pe deplin in cazul relatiilor dintre parinti si copii, astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Ignaccolo-Zenide impotriva Romaniei, in care s-a apreciat ca ,,art. 8 implica dreptul parintelui de a beneficia de masuri adecvate din partea statului pentru a fi alaturi de copilul sau, precum si obligatia autoritatilor nationale de a dispune aceste masuri. Respectarea vietii de familie astfel inteleasa, implica, pentru stat, obligatia de a actiona in asa fel, incat sa permita dezvoltarea normala a acestor raporturi.
De asemenea in cauza Cauza Amanalachioai vs. Romania, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca, interesul copiilor prezinta un dublu aspect: pe de o parte, sa le garanteze copiilor o evolutie intr-un mediu sanatos; pe de alta parte, sa mentina legaturile acestora cu familia. Interesul copilului impune ca numai anumite circumstante cu totul exceptionale sa poata duce la o ruptura a unei parti a legaturii de familie si ca sa se faca tot posibilul sa se pastreze relatiile personale si, daca este cazul, la momentul potrivit, "sa se reconstituie" familia.
Concluzionand, in lumina acestor prevederi legale si a interpretarii Curtii Europene a Drepturilor Omului, prevederilor art.8 din Conventie, curtea apreciaza ca interesul copilului impune respectarea dreptului acestuia de a avea o viata de familie, deziderat care nu se poate realiza decat prin mentinerea legaturilor personale, in mod efectiv, intre copil si parintele caruia nu i-a fost incredintat, cu exceptia acelor situatii exceptionale in care se probeaza ca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.
Curtea apreciaza in aceeasi ordine de idei ca indiferent de problemele existente intre parinti, copiii trebuie sa creasca intr-un climat armonios, propice dezvoltarii si securitatii psihice si morale. Un copil traumatizat de neintelegerile dintre parinti, poate fi afectat ireversibil, cu consecinte grave asupra dezvoltarii sale armonioase, indiferent ca vina unuia dintre parinti este mai mare sau mai mica. Ceea ce este important in ceea ce priveste consolidarea relatiei dintre parinte si copilul minor, la aceasta varsta relativ frageda, este contactul direct si regulat al acestora.
Pe de alta parte, in considerarea jurisprudentei CEDO, anterior citata, legaturile firesti dintre parinte si copil nu se pot stabili decat in situatia in care cei doi beneficiaza de conditii optime pentru realizarea acestui deziderat, impunandu-se ca dispozitiile adoptate in acest sens sa nu fie formale, ci susceptibile de aducere eficienta la indeplinire si, in mod necesar, sa asigure valorificarea optima a dreptului acestora de a avea o viata de familie.
In acelasi timp, in interesul superior al copilului, parintii sunt datori sa comunice unul celuilalt toate informatiile privind starea de sanatate si nevoile concrete de crestere si ingrijire a copilului, in sensul art. 15 lit. f din Legea nr. 272/2004 si sa colaboreze in scopul luarii celor mai potrivite masuri in legatura cu persoana copilului, iar nu sa obstructioneze in orice mod desfasurarea fireasca a legaturilor dintre copil si parintele care nu a obtinut incredintarea minorului.
In acest sens, in spiritul bunei credinte si al intelegerii, in interesul superior al copilului, principial, ambii parinti trebuie sa manifeste o disponibilitate maxima si o cooperare deplina, de asa maniera incat copilul sa se bucure de prezenta si afectiunea ambilor parinti, care, prin comportamentul lor ar trebuie sa aiba in vedere in permanenta principiul interesului superior al copilului.
In speta, din situatia de fapt stabilita de catre instantele de fond, din coroborarea probelor administrate, rezulta ca cele doua minore rezultate din casatoria celor doua parti, au fost incredintate mamei, la desfacerea casatoriei. In prezent, cele doua minore, locuiesc impreuna cu mama si bunicii materni, intre cei doi parinti existand o stare conflictuala care se rasfrange si asupra modului de exercitare a drepturilor parintesti de catre tata, inclusiv in ceea ce priveste vizitarea minorelor si pastrarea intre tata si minore a unor legaturi specifice vietii de familie.
Curtea mai retine ca in mod corect s-a apreciat in cauza ca simplul fapt ca minorele au fost incredintate mamei spre crestere si educare nu poate fi o piedica in mentinerea contactului direct al acestora cu tatal si ca pastrarea unor astfel de legaturi este in interesul superior al copiilor - aspect care, de altminteri, nu a fost contestat nici de recurenta parata, aceasta fiind de acord cu vizitarea copiilor in domiciliul sau.
Recurenta sustine ca instanta de apel nu a avut in vedere faptul ca cele doua minore sunt marcate de comportamentul agresiv, fizic si verbal al tatalui si ca se tem de parintele lor.
Curtea retine insa ca in cadrul deciziei recurate, instanta de apel a facut o analiza punctuala a apararilor cu acest obiect, invocate ca atare si in cererea de apel, a analizat comportamentul tatalui in relatia cu cei doi copii, retinand ca dupa desfacerea casatoriei si mutarea recurentei din locuinta comuna, intre cei doi parinti, s-a instalat o stare de tensiune deosebita, implicand certuri cu ocazia intalnirilor dintre acestia, atitudine care a influentat si atitudinea celor doi copii fata de tata.
Din situatia de fapt stabilita in fata instantelor de fond rezulta ca nu s-a probat un comportament agresiv al tatalui in relatiile cu minorele si ca acestea au fost afectate emotional, insa nu in mod exclusiv si direct ca urmare a actiunii unilaterale a tatalui ci, in special ca urmare a certurilor si neintelegerilor frecvente care aveau loc intre cei doi parinti si la care acestea asistau, atat in timpul convietuirii cat si dupa mutarea paratei in locuinta parintilor sai, impreuna cu cele doua minore, atitudinea de respingere a paratei si a parintilor acesteia fata de intimatul reclamant, fiind insusita si de catre cele doua fetite.
Curtea retine in aceeasi ordine de idei ca aceasta situatie de fapt a fost stabilita de catre cele doua instante de fond, in urma valorificarii si coroborarii tuturor probatoriilor administrate in cauza, si ca in mod corect la stabilirea interesului superior al copiilor au fost avute in vedere toate aceste dovezi.
De altfel, in recurs, intimatul reclamant a administrat dovezi din care rezulta ca detine un permis de conducere - fila 28 dosar recurs, ca in dosarul penal in care acesta avea calitatea de invinuit, pentru infractiunea prevazuta de art. 85 alin. 1 ,2 din Codul penal, a fost solutionat prin aplicarea, in sarcina sa a unei amenzi administrative, prin raportare la periculozitatea redusa a faptei savarsite de acesta si ca s-a preocupat de situatia celor doi copii, expediindu-le acestora diverse sume de bani sume de bani -filele 22- 27, astfel ca, aceste inscrisuri, nu numai ca nu contrazic situatia de fapt stabilita in fazele procesuale anterioare dar sunt de natura sa sprijine constatarile de fapt ale instantelor de fond.
Recurenta invoca manifestarea de vointa a minorelor, in momentul audierii acestora, in sensul de a refuza legaturile personale cu tatal si care in opinia sa ar constitui un probatoriu suficient pentru a retine o alta situatie de fapt decat cea rezultata din coroborarea intregului probatoriu administrat in cauza.
Din acest punct de vedere curtea apreciaza ca neindoielnic, optiunea copiilor de a avea sau nu legaturi personale cu parintele caruia nu i-au fost incredintati, desi nu poate avea un rol preponderent, in adoptarea solutiei, nu poate fi nesocotita, atunci cand acestia se afla la varsta la care pot aprecia corect interesul lor, ci trebuie analizata si avuta in vedere in raport si de celelalte probe administrate.
Altfel spus, manifestarea de vointa a minorilor inclusiv in legatura cu mentinerea unor relatii cu parintele carora ei nu au fost incredintati, este un element care nu poate fi ignorat de catre instantele de judecata, insa, valorificarea acesteia trebuie supusa aceluiasi principiu al ocrotirii interesului superior al copilului in cauza, ceea ce presupune o analiza a acestei vointe, tinand seama nu numai de varsta, gradul de maturitate al acestora, capacitatea concreta a acestora de a discerne corespunzator interesului personal, ci si de motivele subiective sau obiective care determina adoptarea unei asemenea manifestari de vointa si eventualele influente ale actualului mediu in care copii se dezvolta.
In acest context, in mod corect instantele de fond au procedat la analiza manifestarii de vointa a minorelor in ceea ce priveste pastrarea legaturilor personale cu reclamantul, respectiv daca acest refuz este intemeiat pe elemente faptice reale sau este indus ca urmare a influentei exercitate de mediul familial si social in care cresc si se dezvolta, cu atat mai mult cu cat minorele au o varsta - 8 si respectiv 12 ani, in raport de care nu se poate prezuma ca au suficienta maturitate pentru a putea discerne, in mod liber si constient, potrivit propriului lor interes.
In masura in care, din situatia de fapt astfel stabilita in cauza, si in special din evaluarile psihologice ale celor doi copii, nu a fost relevat un comportament violent al tatalui, fata de minore si nici faptul ca reclamantul prin actiunile sale pericliteaza, intr-un mod real si foarte serios, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului, singurele situatii in care s-ar fi putut retine incidenta unei situatii exceptionale care sa justifice limitarea dreptului tatalui de a vizita copiii doar in prezenta mamei sau a bunicilor materni, in mod corect au apreciat instantele de fond ca se impune ca stabilirea programului de vizitare a celor doua minore, sa preintampine pe de o parte, expunerea pe viitor a celor doi copii la situatii de natura sa influenteze negativ dezvoltarea lor psihica iar pe de alta parte, refacerea graduala a legaturilor afective dintre cei doi copii si tatal lor, fiind evident ca in atare situatie, vizitarea copiilor de catre tata doar la domiciliul si in prezenta mamei, ar impiedica mentinerea unor legaturi firesti, normale, intre acestia si ar echivala, in contextul dat, cu indeplinirea unei simple formalitati, deoarece in cadrul unor astfel de intalniri, data fiind starea conflictuala intre cei doi parinti si intre parat si bunicii materni, in locuinta carora locuiesc minorele, nu se poate concepe stabilirea unei legaturi psihice care sa poata sta la baza comunicarii libere dintre parinte si copil a informatiilor, starilor, sentimentelor, in scopul mentinerii pe cat posibil a unor raporturi specifice mediului familial.
Faptul ca tatal a fost sanctionat administrativ pentru fapta prevazuta de art. 85alin. 1,2 din OUG nr.195/2002 republicata, desi dovedit, in mod corect a fost analizat de catre instanta de apel prin raportare la ansamblul probator administrat in cauza si la comportamentul reclamantului atat anterior savarsirii acestei fapte cat si ulterior, in relatia acestuia cu cele doua minore, or, cata vreme din situatia de fapt, stabilita in cauza, nu rezulta indicii suficiente ca lasarea copiilor in grija tatalui i-ar putea pune pe acestia intr-o stare de real pericol sau ca tatal nu ar fi in masura sa le asigure conditiile elementare de alimentatie, respectarea programului de odihna s.a.m.d., solicitarea recurentei in sensul privarii intimatului si a minorelor de posibilitatea de a petrece impreuna o perioada limitata si in acelasi timp, rezonabila, in raport de circumstantele invocate de recurenta ar reprezenta o masura vadit disproportionata si nejustificata.
Curtea apreciaza asadar, ca modalitatea de exercitare a drepturilor parintesti ale paratului, stabilita de catre instantele de fond, corespunde necesitatii de a contribui la consolidarea legaturilor afective intre tata si cei doi copii si vadeste preocuparea instantelor de fond pentru protejarea interesului copiilor raportat la varsta acestora, necesitatea acestora de a avea un program constant, stabil si ca programul astfel stabilit realizeaza un just echilibru intre necesitatea de a se asigura un contract regulat intre un parinte si copilul sau si aceea de mentinere a unui mediu consecvent si fara variatii majore, care sa nu implice scoaterea copiilor din mediul familial pe perioade mari de timp si care ar putea sa ii destabilizeze, instantele de fond folosind propria putere de apreciere de o maniera rationala, argumentele folosite in sustinerea solutiei fiind pertinente.
Asa fiind, prin raportare la circumstantele concrete ale cauzei, vizitarea minorelor de catre tata, in afara domiciliului mamei si fara supravegherea acesteia sau a bunicilor materni, pentru un interval de timp limitat - de 6 ore, in mecanismul configurat in fazele procesuale anterioare, nu poate fi apreciata ca fiind contrara intereselor acestora.
In ceea ce priveste motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.8 din Codul de procedura civila - interpretarea gresita a actelor juridice deduse judecatii, respectiv schimbarea intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestora - Curtea, cu prioritate, va observa ca acest text de lege are in vedere ipoteza concreta in care instanta de judecata a nesocotit continutul explicit al actelor juridice deduse judecatii, stabilind alte drepturi si obligatii pentru partile in litigiu, ceea ce din punct de vedere strict legal ar insemna incalcarea art.969 din Codul Civil (in esenta, s-a urmarit prin acest motiv de modificare, ca instanta de judecata sa respecte vointa clar exprimata a partilor din conventii). Or, in cauza de fata, nu s-a pus problema existentei unui act juridic civil, unilateral sau bilateral, care sa fi ridicat probleme de interpretare, astfel ca si aceasta critica este nefondata.
Pentru ansamblul acestor considerente, Curtea in baza art.312 Cod procedura civila, va respinge, recursul reclamantei, ca nefondat.