SENTINTA CIVILA NR.16615
SEDINTA PUBLICA DE LA DATA DE 06.11.2008
Acte administrativ fiscale. Competenta materiala
Potrivit art. 209 din OG 92/2003 contestatiile formulate impotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum si a deciziilor pentru regularizarea situatiei, emise in conformitate cu legislatia in materie vamala, se solutioneaza astfel: contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 1.000.000 lei, se solutioneaza de catre organele competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal.
Potrivit art. 110 din acelasi act normativ titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii
Prin Decizia nr.XIV/05.02.2007 pronuntata in recursul in interesul legii de catre Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a statuat ca daca pentru contestarea titlului de creanta fiscala nu s-a reglementat accesul la o instanta judecatoreasca, pe calea contestatiei la executare , adresata instantei de judecata, pot fi invocate si aparari de fond.
Ca urmare, posibilitatea formularii de aparari de fond pe calea contestatiei la executare subzista numai in masura in care actul ce constituie titlu de creanta fiscala nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 13.08.2008, sub nr. 16388/215/2008, contestatorul D.E.G. a formulat contestatie impotiva actului de poprire nr. 360/12.07.2008 si deciziilor nr. 227/30.06.2008 si nr. 73/31.03.2008, acte existente in dosarul de executare nr. 397/2001.
In motivare, contestatorul a aratat ca actul constatator a obligatiilor fiscale a fost intocmit la data de 15.12.2000 fara a ii fi comunicat. In plus, el nu detine mijlocul de transport mentionat in actul constatator, tranzitul efectuandu-se in anul 1998. A mai aratat contestatorul ca la data intocmirii adresei de poprire sumele mentionate in actul de executare cat si in actul de control din anul 2000 sunt prescrise, termenul fiind de 5 ani. Actul de executare a fost intocmit in anul 2008 si creditoarea nu a facut dovada suspendarii sau inreruperii prescriptiei.Nici dispozitiile emise in anii 2001 si 2006 mentionate in adresa de poprire nu i-au fost comunicate.
Cele doua decizii nr. 73/31.03.2008 si nr. 227/30.06.2008 reprezinta majorari de intarziere ce au fost calculate la debitul mentionat in actul de control, debit ce era prescris.Mai mult, aceste decizii sunt emise pe un alt nume si o alta adresa decat ale sale.
Contestatia a fost intemeiata pe disp. art. 172-173 din OG 92/2003 coroborat cu prevederile art. 399 si urm. Cpc.
In dovedire, contestatorul a depus la dosar deciziile nr. 227/30.06.2008 si nr. 73/31.03.2008, act constatator nr. 1538/15.12.2000, adresa de infiintare a popririi nr. 360/02.07.2008
In ceea ce o priveste pe intimata Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Craiova , aceasta a depus la data de 21.10.2008, prin Serviciul Registratura intampinare prin care a invocat exceptia tardivitatii contestatiei la executare in ceea ce priveste capatul de cerere referitor la adresa de infiintare a popririi nr. 360/02.07.2008, avand in vedere ca aceasta a fost comunicata la data de 04.07.2008 prin scrisoare cu confirmare de primire , iar contestatia a fost inregistrata la instanta la data de 13.08.2008.
In ceea ce priveste contestatia impotriva deciziilor nr. 73/31.03.2008 si nr. 227/30.06.2008 a invocat intimata exceptiile inadmisibilitatii, intrucat acestea sunt acte administrative fiscale pentru care legiuitorul a prevazut o alta procedura si o alta competenta, necompetentei materiale a Judecatoriei Craiova, intrucat pentru contestarea acestor acte exista procedura administrativa reglementata de OG 92/2003 si Legea 554/2004. A mai invocat intimata exceptia lipsei procedurii prealabile, procedura pe care contestatorul nu a urmat-o. Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata.
Analizand cu prioritate, tinand cont de ordinea logica de solutionare a exceptiilor, exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Craiova invocata de intimata cu privire la capatul de cerere privind anularea deciziilor nr. 227/30.06.2008 si nr. 73/31.03.2008 , instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 209 din OG 92/2003 contestatiile formulate impotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum si a deciziilor pentru regularizarea situatiei, emise in conformitate cu legislatia in materie vamala, se solutioneaza astfel: contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 1.000.000 lei, se solutioneaza de catre organele competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal.
Potrivit art. 110 din acelasi act normativ titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii
Prin Decizia nr.XIV/05.02.2007 pronuntata in recursul in interesul legii de catre Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a statuat ca daca pentru contestarea titlului de creanta fiscala nu s-a reglementat accesul la o instanta judecatoreasca, pe calea contestatiei la executare , adresata instantei de judecata, pot fi invocate si aparari de fond.
Ca urmare, posibilitatea formularii de aparari de fond pe calea contestatiei la executare subzista numai in masura in care actul ce constituie titlu de creanta fiscala nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
In speta , instanta constata ca impotriva deciziilor nr. 227/30.06.2008 si nr. 73/31.03.2008, contestatorul are la indemana posibilitatea contestarii conform art. 205 din OG 92/2003 (impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii; contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia) iar conform dispozitiilor art. 206 alin.3 din OG nr.92 /2003 contestatiile se depun la organul vamal al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru.
Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestator sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii. ( art.218 din Codul de procedura fiscala).
Totodata, instanta retine ca potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea 554/2004, legea contenciosului administrativ, orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termen legal a unei cereri se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim de care vorbeste actul normativ mentionat poate fi atat privat, cat si public.
Totodata, conform art. 2,al. 1, lit. c din Legea 554/2004 actul administrativ este actul unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice.
Prin actele contestata, respectiv deciziile 227/30.06.2008 si nr. 73/31.03.2008 , contestatorul s-a considerat vatamat in drepturile sale, motiv pentru care a si atacat acest act in fata instantei.
Tinand cont de dispozitiile legale enuntate si de faptul ca petentul, nemultumit de actul contestat, il ataca in fata instantei, se constata aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor legale care reglementeaza insa o competenta speciala in aceasta materie.
Aceasta competenta este reglementata atat de dispozitiile art. 10 din Legea 554/2004 (litigiile ce privesc acte administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora , de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele administrativ-fiscale ), cat si de dispozitiile art. 2, pct. 1, lit. d Cpc potrivit carora tribunalele judeca, in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrativ , in afara de cele date in competenta curtilor de apel.
Pe cale de consecinta, prin raportare la aceste dispozitii si la prevederile art. 159 Cpc, instanta va admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Craiova invocata din oficiu si va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Dolj -Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, aceasta fiind instanta competenta sa se pronunte si asupra celorlalte exceptii invocate de intimata.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind anularea adresei de infiintare a popririi nr. 360/02.07.2008, instanta va dispune disjungerea acestui capat de cerere si formarea unui dosar separat, cu citarea partilor, a contestatorului cu mentiunea de a face dovada datei la care a luat cunostinta de aceasta adresa, sub sanctiunea suspendarii prev. de art. 155, indice 1 Cpc.