Contract de vanzare-cumparare de drepturi litigioase. Nulitatea contractului pentru pret neserios si cauza ilicita.
-dispozitiile art. art.966 - 968, art.1403 din Codul civi din 1864.
Un drept este litigios daca exista un proces inceput si neterminat cu privire la existenta sau intinderea acestuia, aspect reglementat prin art. 1403 din Codul civil .
Spre deosebire de o vanzare-cumparare obisnuita, vanzarea dreptului litigios este un contract aleatoriu, in care partile nu cunosc existenta dreptului lor din momentul realizarii acordului de vointa, caci vanzatorul nu poate garanta cumparatorului ca va castiga procesul.
Or, in raport de natura acestui contract, prin care s-a transmis un drept cu caracter eventual si incert, s-a apreciat ca pretul nu poate fi considerat derizoriu, disproportionat, in determinarea acestei caracteristici a bunului avandu-se in vedere nu doar valoarea dreptului cesionat (vandut), ci si caracterul eventual al dreptului transmis.
Pe de alta parte, pentru a ob?ine constatarea nulita?ii contractului pentru neseriozitatea pretului, trebuia facuta dovada ca valoarea drepturilor succesorale instrainate de defuncta, determinata prin contractul de vanzare-cumparare de drepturi litigioase, nu este proportionala cu valoarea acestor drepturi.
Or, in spe?a, recurenta reclamanta nu a demonstrat disproportia vadita intre cuantumul pretului fixat de partile contractante si valoarea reala a drepturilor vandute, de?i, potrivit art.1169 C.civ., care prevede ca "cel care face o propunere in fata instantei trebuie sa o dovedeasca", acesteia ii incumba obliga?ia de proba.
De asemenea, in speta, recurenta reclamanta nu a reusit pe baza probelor administrate sa faca dovada cauzei ilicite si sa rastoarne prezumtia instituita de art.967 Cod civil, vanzarea (cesionarea) de drepturi litigioase fiind o operatiune permisa prin prisma dispozitiilor art. 1391-1392 Cod civil. Or, in lipsa unei interdictii legale exprese, nimic nu poate sustine teza nulitatii prin incalcarea cerintei prevazute prin art. 968 Cod civil, referitoare la caracterul licit al cauzei.
(Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, decizia civila nr.183/29.01.2013, dosar nr. 22052/299/2007)
Prin actiunea formulata la data de 26.11.2007 si inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr.22052/299/2007 reclamanta B.M.R.a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta in contradictoriu cu paratii sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 1985/22.11.2004 incheiat intre defuncta - autoarea reclamantei in calitate de vanzator si parati in calitate de cumparatori.
Se solicita obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
In motivarea actiunii s-a aratat de catre reclamanta ca ea este mostenitoarea legala a matusii sale defuncta Nitulescu Virginia Cristina, conform certificatului de mostenitor depus la dosarul cauzei.
S-a aratat ca autoarea reclamantei defuncta Nitulescu Virginia Cristina a incheiat cu paratii un contract de vanzare - cumparare drepturi succesorale care i se cuveneau acesteia in calitate de mostenitoare a defunctului sau tata Nitulescu Mircea. Se arata ca aceasta calitate de mostenitor a tatalui sau ii fusese constatata vanzatoarei prin incheierea de admitere in principiu din data de 19.04. 2004 pronuntata de Judecatoria Ploiesti.
Se arata ca pretul pentru vanzarea drepturilor succesorale a fost de 150.000.000. lei vechi si se apreciaza de reclamanti ca pretul este unul neserios si derizoriu.
In drept au fost invocate disp. art. 968 Cod Civil.
Paratii au formulat intampinare si cerere reconventionala, prin care au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr. 15/19 ian. 2006 pentru nevalabilitatea actului juridic, cauza ilicita si pentru ca emiterea sa a avut loc cu incalcarea legii.
Prin sentinta civila nr.6680 din 20.05.2008, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins actiunea principala ca inadmisibila si cererea reconventionala ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte civile, au formulat apel partile.
Prin decizia civila nr.568 din 8.04.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, s-au admis apelurile a casat sentinta civila apelata si a trimis cauza spre rejudecerea aceleiasi instante.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 la data de 4.12.2009.
Prin sentinta civila nr.3881/2011, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins ca neintemeiata actiunea, a admis cererea reconventionala si a constatat nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr.15/2006.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca prin actiunea principala reclamanta a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 1985/22.11. 2004 la incheiat intre defuncta Nitulescu Virginia Cristina - autoarea reclamantei in calitate de vanzator si parati in calitate de cumparatori.
In ceea ce priveste actiunea principala, fata de materialul probator administrat, instanta a constatat ca pe rolul instantelor au fost introduse mai multe actiuni, respectiv : pe rolul Judecatoriei sectorului 6 s-a inregistrat sub nr.8400/2005 o cerere de chemare in judecata, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare de drepturi succesorale autentificat sub nr.1985 din 22.11.2004, actiune respinsa prin sentinta civila nr.5710 din 23.09.2005, ramasa definitiva si irevocabila precum si actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr.1319/299/2006 avand ca obiect constatarea nulitatii absolute aceluiasi contract de vanzare cumparare, actiune de asemenea respinsa prin sentinta civila nr.7511 din 12.05.2006, ramasa definitiva prin decizia nr.1531A din 26.11.2007 a Tribunalului Bucuresti.
Fata de temeiul juridic invocat de catre reclamant, respectiv art.968 C.civ. judecatoria a retinut, fata de probele administrate in cauza, ca aceste dispozitii nu sunt aplicabile. Instanta, raportandu-se la temeiul juridic mai sus mentionat, a retinut ca in cauza, pretul stabilit prin contract este unul serios, declarat prin actul de vanzare cumparare incheiat in forma autentica depus la dosar, in sensul ca obiectul acestui contract este clar stabilit si anume, vanzarea de drepturi litigioase, iar nu bunuri imobile astfel cum reiese din incheierea de admitere in principiu de care reclamanta a inteles sa se prevaleze.
Fata de obiectul contractul de vanzare cumparare incheiat intre parti, din analiza normelor juridice existente in vigoare, instanta a observat ca, obiectul acestui contract nu este unul prohibit de lege, acesta putand exista in cadrul unui contract prin care ambele parti isi manifesta vointa a-l incheia in forma autentica. In speta de fata partile au convenit de comun acord conditiile contractului de vanzare cumparare, fiind in deplina cunostinta a scopului urmarit la incheierea acestuia.
Avand in vedere ca potrivit art.1169 c.civ. cel care face o propunere in fata instantei trebuie sa o dovedeasca, instanta a constatat ca reclamanta, desi a avut posibilitatea, nu a putut face nici un fel de dovezi cu privire la cauza de nulitate absoluta invocata si anume lipsa consimtamantului valabil la data incheierii contractului a vanzatoarei.
Cu privire la cererea reconventionala instanta a apreciat ca este intemeiata avand in vedere existenta contractului de vanzare cumparare nr.1985 din 22.11.2004, incheiat cu numita N.V. prin care aceasta a instrainat toate drepturile sale succesorale ce i se cuveneau cu titlu de mostenire de la tatal sau defunct. Ca urmare, acest act juridic a avut ca efect operarea cotei succesorale de ½ detinuta de aceasta catre parati, acestia devenind proprietarii acestei cote in ceea ce priveste masa succesorala detinuta de catre defunctul astfel cum de altfel a fost retinut si prin decizia nr.180 din 28.02.2005 in dosarul nr.280/2005 a Tribunalului Prahova.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, parata B.M.R, fiind inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a IV-a Civila, sub nr. 22052./299/2007.
Prin decizia civila nr. 720 A din 28.06.2012, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut, in ceea ce priveste criticile referitoare la constatarea primei instante a existentei mai multor cereri referitoare la constatarea nulitatii contractului, ca acestea sunt lipsite de efecte concrete avand in vedere ca prima instanta nu a dat vreo relevanta juridica acestei constatari.
Din contra tribunalul a retinut ca formularea mai multor actiuni atat de catre reclamanta cat si de sotul acestei denota faptul ca acestia urmaresc pe orice cale anularea respectivului contract, ceea ce poate pune sub semnul intrebarii seriozitatea demersului juridic.
In ceea ce priveste criticile referitoare la pretul neserios invocat, tribunalul a constatat ca, desi prima instanta a retinut ca aceste sustineri nu au fost probate, nici in apel apelanta nu a solicitat si administrat un probatoriu care sa sustine aceste afirmatii. Or, sustinerile ca pretul este neserios prin raportare la obiectul acestuia nu pot fi primite, pe de o parte avand in vedere ca tribunalul nu are repere in functie de care sa aprecieze seriozitatea pretului, iar pe de alta parte nu se poate face abstractie de momentul si natura contractului incheiat, drepturile care au facut obiectul contractului fiind litigioase.
In ceea ce priveste criticile referitoare la temeiul de drept si la motivul de nulitate reprezentat de cauza ilicita tribunalul retine ca art.968 c.civ. da definitia cauzei ilicite, iar din intreaga motivare a primei instante, desi in penultimul paragraf se face vorbire de lipsa consimtamantului, rezulta ca instanta a analizat motivele de nulitate referitoare la pretul neserios si cauza ilicita.
Cu privire la cauza ilicita tribunalul subliniaza ca acesta presupune conlucrarea partilor contractante vederea prejudicierii unui tert, or din aceasta perspectiva nu se poate retine ca s-a urmarit fraudarea sa in conditiile in care reclamanta este mostenitoarea vanzatoarei.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste sustinerile referitoare la demersurile avocatului defunctei, se impune a se mentiona ca nu trebuie confundata cauza ilicita cu eroarea sau dolul ca vicii de consimtamant care, dupa cum sustine si apelanta si s-a retinut si prin decizia nr.569/2009, nu fac obiectul cauzei de fata.
Consecinta directa a acestor constatari este cea retinuta de prima instanta in sensul ca se impune constatarea nulitatii certificatului de mostenitor, dat fiind ca se mentine valabilitatea contractului de vanzare cumparare in discutie.
In termenul legal prevazut de art. 301 C.proc.civ., impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Banica Mirela Rodica.
Prin decizia civila nr. 183/29.01.2013, a fost respins recursul, ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate,Curtea urmeaza sa respinga recursul pentru urmatoarele considerente:
Intregul proces civil este guvernat de principiul disponibilitatii, care presupune dreptul reclamantului de a determina intinderea obiectului judecatii si persoana sau persoanele cu care se confrunta in instanta, iar cererea de chemare in judecata este actul procedural prin care reclamantul investeste instanta de judecata cu pretentia sa.
Potrivit principiului disponibilitatii, reclamantul este cel care determina cadrul procesual, inclusiv sub aspectul obiectului si cauzei juridice a cererii.
Art.129 Cod proc. civ. consacra principiul rolului activ al judecatorului, in virtutea caruia instanta are indrituirea sa dea actiunii calificarea juridica corecta si in functie de aceasta sa verifice conditiile de admisibilitate a cererii. Instanta nu poate insa sa modifice temeiul juridic al actiunii, impotriva vointei titularului cererii, ci este tinuta sa o solutioneze in limitele investirii.
In speta, recurenta reclamanta a investit instanta cu o cerere in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare nr. 1985 din 22.11.2004, motivele de nulitate absoluta ale acestui act juridic, invocate de reclamanta, fiind pretul neserios si cauza ilicita.
Curtea apreciaza ca instantele au respectat principiul disponibilitatii partii si au analizat aceasta cerere in limitele motivelor de fapt si de drept invocate de recurenta reclamanta.
Pentru a proceda la analiza motivelor de nulitate absoluta invocate fata de contractului de vanzare - cumparare nr. 1985 din 22.11.2004, instantele au analizat in mod corect continutul actului juridic si au interpretat corect ca acesta este un contract de vanzare - cumparare (cesiune) de drepturi litigioase. Desi contractul incheiat intre intimatii parati reclamanti, in calitate de cumparatori si defuncta, in calitate de vanzatoare, a fost denumit de partile contractante "contract de vanzare-cumparare de drepturi succesorale", din cuprinsul actului juridic rezulta ca nu s-au instrainat bunuri dobandite de vanzatoare prin mostenire (de altfel, nici nu sunt individualizate in cuprinsul actului astfel de bunuri), ci drepturi succesorale ce formau obiectul unei judecati, respectiv al dosarului nr. 14575/2003 al Judecatoriei Ploiesti. Prin urmare, in mod corect s-a apreciat de catre instantele anterioare ca intre defuncta si intimatii parati reclamanti a intervenit o vanzare cumparare (cesiune) de drepturi litigioase.
Un drept este litigios daca exista un proces inceput si neterminat cu privire la existenta sau intinderea acestuia, aspect reglementat prin art. 1403 din Codul civil .
Spre deosebire de o vanzare-cumparare obisnuita, vanzarea dreptului litigios este un contract aleatoriu, in care partile nu cunosc existenta dreptului lor din momentul realizarii acordului de vointa, caci vanzatorul nu poate garanta cumparatorului ca va castiga procesul.
Or, in raport de natura acestui contract, prin care s-a transmis un drept cu caracter eventual si incert, Curtea apreciaza ca pretul nu poate fi considerat derizoriu, disproportionat, in determinarea acestei caracteristici a bunului avandu-se in vedere nu doar valoarea dreptului cesionat (vandut), ci si caracterul eventual al dreptului transmis.
Pe de alta parte, pentru a ob?ine constatarea nulita?ii contractului pentru neseriozitatea pretului, trebuia facuta dovada ca valoarea drepturilor succesorale instrainate de defuncta, determinata prin contractul de vanzare-cumparare de drepturi litigioase nr. 1985 din 22.11.2004, nu este proportionala cu valoarea acestor drepturi.
Or, in spe?a, recurenta reclamanta nu a demonstrat disproportia vadita intre cuantumul pretului fixat de partile contractante si valoarea reala a drepturilor vandute, de?i, potrivit art.1169 C.civ., care prevede ca "cel care face o propunere in fata instantei trebuie sa o dovedeasca", acesteia ii incumba obliga?ia de proba.
Este adevarat ca prin apelul declarat, reclamanta a solicitat administrarea probei cu expertiza, insa la prima zi de infatisare, apelanta a inteles sa depuna la dosar doar inscrisuri, nepropunand proba cu expertiza, atitudine procesuala ce poate echivala cu o renuntare la aceasta dovada.
Cu privire la cauza ilicita, Curtea retine ca, potrivit dispozitiilor art.966 - 968 Cod civil nu poate avea nici un efect o cauza nelicita, adica o cauza prohibita de legi, contrarie bunelor moravuri si ordinii publice.
Potrivit dispozitiilor art.967 Cod civil, cauza unui act juridic este prezumata pana la proba contrarie, astfel incat cine invoca nevalabilitatea cauzei actului juridic trebuie sa dovedeasca aceasta si, in consecinta, sa rastoarne prezumtia.
In speta, recurenta reclamanta nu a reusit pe baza probelor administrate sa faca dovada cauzei ilicite si sa rastoarne prezumtia instituita de art.967 Cod civil, vanzarea (cesionarea) de drepturi litigioase fiind o operatiune permisa prin prisma dispozitiilor art. 1391-1392 Cod civil.
Or, in lipsa unei interdictii legale exprese, nimic nu poate sustine teza nulitatii prin incalcarea cerintei prevazute prin art. 968 Cod civil, referitoare la caracterul licit al cauzei.
Fata de cele retinute, Curtea apreciaza ca nu exista motive prevazute de art.304 Cod procedura civila, care sa atraga modificarea sau casarea deciziei si nici motive prevazute de art.306 Cod procedura civila, astfel incat, in baza art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.