Asigurari
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 05.08.2013, sub nr. 20961/212/2013, reclamanta S.C. A.S.C. S.R.L. a solicitat, in contradictoriu cu parata SC C.A. SA, obligarea acesteia la plata sumei de 30985,08 lei reprezentand contravaloarea manoperei si a materialelor necesare reparatiei autovehiculului Ford Transit cu nr. de inmatriculare (...), conform facturii seria CT BLC nr. 001140 din data de 29.03.2013, emisa de S.C. BLC A.L. SRL si devizul nr. 1026/04.02.2013, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat ca autoturismul sau, mentionat anterior, a fost implicat intr-un accident, la data de 23.12.2012, iar organele de politie au incheiat procesul verbal seria CP nr. (...), in cuprinsul caruia s-a mentionat ca "G.D. a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare (...), pe DN3, din directia Ostrov catre Cobadin, iar in timp ce efectua viraj sau intoarcere spre stanga, nu s-a asigurat corespunzator din spate, moment in care microbuzul cu (...), care circula in spatele Opelului, a intrat in coliziune cu acesta".
S-a mai aratat s-a constatat culpa exclusiva a conducatorului autoturismului Opel cu nr. de inmatriculare (...) in producerea accidentului, motiv pentru care acesta a fost amendat cu suma de 280 lei si trei puncte de penalizare.
A mai mentionat reclamanta ca autoturismul conducatorului vinovat avea incheiata asigurare RCA cu parata, iar reclamanta a efectuat lucrarile de reparatie necesare la autovehiculul sau la BLC A.L. SRL, efectuand plata serviciilor de reparatie efectuate, ulterior formuland cerere de despagubire la societatea parata, care i-a raspuns reclamantei, prin adresa nr. 495/28.01.2013, in sensul ca s-a respins la plata cererea de despagubire deoarece, analizand declaratiile partilor implicate, dinamica accidentului, documentele si plansele fotografice aferente avariilor de pe cele doua autoturisme, s-a constatat ca accidentul nu s-a produs din vina utilizatorului auto asigurat cu nr. (...).
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 49,54 din Legea nr. 136/1995, art. 1349 Cod Civil.
In dovedirea pretentiilor formulate, reclamanta a solicitat proba cu inscrisuri, martori.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 1534,55 lei, conform dovezilor de plata aflate la filele 4 si 25 din dosar.
Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiuni ca neintemeiata, aratand ca la data evenimentului era in vigoare Ordinul nr. 14/2011.
Pe cale de exceptie, au invocat exceptia netimbrarii cererii si exceptia inadmisibilitatii, motivat de faptul ca nu s-a respectat procedura informarii in materie de mediere.
Pe fondul cauzei, a aratat ca in baza politei de asigurare RCA cu nr. 05095974 din 27.12.2012, s-a deschis dosarul de daune cu indicativul RA1522CT12, ajungandu-se la concluzia ca nu se poate acorda despagubirea in acest dosar deoarece, din analiza dinamicii corespunzatoare avariilor constatate la cele doua autovehicule, a rezultat ca acestea nu sunt complementare, fiind specifice unui impact de tip perpendicular, sub un unghi aproximativ de 90 de grade, zona de impact-deformare de la autoturismul asigurat aflandu-se in toata partea lateral stanga care provine din impactul frontal pe intreaga latime a a autovehiculului pagubit.
Parata a aratat ca s-a efectuat un raport de investigatie de catre inspectorul departamentului Antifrauda, efectuandu-se cercetari, masuratori, analizandu-se procesul verbal al politiei, declaratiile partilor implicate.
A mai aratat ca, potrivit raportului de investigatie, accidentul a avut loc pe fondul circulatiei cu o viteza cu mult peste limita legala in localitate si a unei manevre de depasire neregulamentara de catre conducatorul auto pagubit cu nr. de inmatriculare (...), prin incalcarea marcajului de trecere pietoni si a marcajului longitudinal - linia continua, surprinzand astfel asiguratul care conducea autovehiculul cu nr. de inmatriculare (...), care a efectuat regulamentar o manevra de schimbare a directiei de mers la stanga, pe zona carosabilului unde marcajul continuu era intrerupt.
In drept, a invocat dispozitiile art. 205 C.proc.civ., Ordinul CSA 14/2011, art. 49, 54 din Legea nr. 13671995, art. 2223-2225 Cod Civil, OUG nr. 80/2013, OG nr. 32/1995, Legea nr. 115/2012, art. 193 alin.2 C.proc.civ.
In sustinere, a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu, expertiza tehnica auto.
Prin incheierea din data de 17.02.2014, instanta a luat act de faptul ca parata nu mai invoca exceptia netimbrarii cererii, respectiv a respins exceptia inadmisibilitatii cererii, pentru motivele mentionate in cuprinsul incheierii.
In cursul cercetarii judecatoresti, instanta a incuviintat, la solicitarea partilor, si a administrat proba cu inscrisuri si proba cu expertiza tehnica auto.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :
Conform raportului de expertiza efectuat de catre expert (...), la data de 23.12.2013, microbuzul Ford Transit cu nr. de inmatriculare (...) rula pe DN3, pe raza localitatii Viisoara, din directia Baneasa catre Cobadin, iar in zona situata in dreptul intrarii in curtea bisericii din localitate, carosabilul fiind asfaltat, in aliniament orizontal, fara declivitati, valorile de trafic erau normale pentru ora respectiva, 11,15, calea de rulare era umeda, vizibilitatea buna, circulatia fiind amenajata pe doua sensuri, separate de o linie simpla continua si intrerupta.
Expertul a precizat ca anterior intrarii in curtea bisericii, la o distanta de aproximativ 35 m, exista o trecere de pietoni marcata si semnalizata regulamentar.
S-a mai constatat ca, in fata autoturismului reclamantului, circula autoturismul Opel Astra cu nr. de inmatriculare CT-55-GNC, condus de G.D., care, dupa trecerea de marcajul pietonal, s-a decis sa intre in curtea bisericii, motiv pentru care a semnalizat si a inceput manevra de virare la stanga exact in momentul in care microbuzul s-a pozitionat pe spatiul contrasensului, pentru efectuarea manevrei de depasire, imprejurare in care cele doua autovehicule s-au ciocnit, microbuzul lovind autoturismul frontal cu coltul dreapta fata partea laterala stanga a autoturismului, acestea deplasandu-se spre partea stanga a carosabilului, motiv pentru care au iesit pe acostament, ulterior microbuzul intrand cu partea dreapta intr-un pom.
Expertul a aratat ca viteza celor doua autoturisme nu reprezinta cauza determinanta a producerii accidentului, viteza estimata a microbuzului fiind de 41,83 km/h, iar viteza autoturismului era inferioara vitezei microbuzului.
A mai precizat expertul ca conducatorul microbuzului a incalcat prevederile art. 120 alin.1 lit. j din HG nr. 1391/2006, privind aprobarea Regulamentului pentru aplicarea OUG nr. 195/2002, in timp ce conducatorul autoturismului a incalcat prevederile art. 116 alin.1 si 2 din HG nr. 1391/2006, privind aprobarea Regulamentului pentru aplicarea OUG nr. 195/2002.
Expertul a aratat ca, pentru readucerea microbuzului la o stare tehnica corespunzatoare unei circulatii in conditii optime pe drumurile publice, sunt necesare lucrari de reparatii sau/si inlocuiri de piese, care totalizeaza suma de 21506,55 lei.
In raspunsul la obiectiuni, expertul a mentionat ca autoturismul era in deplasare, iar conducatorul auto a semnalizat intentia de schimbare a directiei de deplasare, respectiv ca efectuarea manevrei de virare in unghi de 90 de grade, respectiv parasirea DN3 si intrarea in curtea bisericii, se putea efectua in conditii de siguranta la o viteza de 30-35 km/h.
Fata de concluziile expertului auto desemnat in cauza, ale politistului care a intocmit procesul verbal de contraventie seria CP nr. (...)/23.12.2012 (fila 11) si raportul de investigatie privind cauzele si imprejurarile producerii accidentului efectuat in dosarul de dauna nr. RA1522CT12, instanta retine incidenta in cauza a dispozitiilor art. 28. alin. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/2011 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, potrivit cu care in situatia in care nu se poate stabili intinderea raspunderii fiecarei persoane, aceasta se va stabili in cote egale, in raport cu numarul partilor implicate in accident, fiecare parte avand dreptul la despagubire in proportia in care nu s-a facut raspunzatoare de producerea accidentului.
In aceste conditii, in care nu se poate determina matematic proportia culpei participantilor la accident, dar se retin conduite culpabile din partea ambilor conducatori auto, in lipsa carora accidentul nu s-ar fi produs in forma respectiva, instanta retine culpa comuna, in proportii egale, a celor doi conducatori auto.
Se mai retine ca polita de asigurare nr. 05095974&19.07.2012 a fost incheiata dupa intrarea in vigoare a NCC.
In drept, instanta retine ca, potrivit art. 2223 NCC:
" (1)In cazul asigurarii de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde potrivit legii fata de tertele persoane prejudiciate si pentru cheltuielile facute de asigurat in procesul civil.
(2) Prin contractul de asigurare partile pot conveni sa cuprinda in asigurare si raspunderea civila a altor persoane decat contractantul asigurarii."
Conform art. 2224 NCC:
"(1)Drepturile tertelor persoane pagubite se exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei.
(2)Asiguratorul poate fi chemat in judecata de persoanele pagubite, in limitele obligatiilor ce ii revin acestuia din contractul de asigurare."
De asemenea, art. 2225 NCC prevede ca: "Daca nu se prevede altfel prin lege, despagubirea se stabileste prin conventie incheiata intre asigurat, terta persoana prejudiciata si asigurator sau, in caz de neintelegere, prin hotarare judecatoreasca", iar art. 2226 NCC stabileste ca: "(1)Asiguratorul plateste despagubirea direct tertei persoane prejudiciate, in masura in care aceasta nu a fost despagubita de catre asigurat. (2)Creditorii asiguratului nu pot urmari despagubirea prevazuta la alin. (1). (3)Despagubirea se plateste asiguratului numai in cazul in care acesta dovedeste ca a despagubit-o pe terta persoana prejudiciata."
Instanta isi va insusi concluziile expertului auto desemnat in cauza, in ce priveste valoarea prejudiciului produs reclamantului prin avarierea autovehiculului acestuia, estimat de catre expert la suma de 21506,55 lei.
Prin urmare, instanta va admite in parte actiunea si va obliga parata la plata sumei de 10753,275 lei, reprezentand 1/2 din cuantumul total al prejudiciului cuantificat de catre expertul judiciar.
In privinta cheltuielilor de judecata, potrivit art.453 alin.2 teza finala, instanta va dispune compensarea cheltuielilor de judecata.
Se constata ca reclamantul a achitat taxa judiciara de timbru de 1534,55 lei (filele 4 si 25 din dosar), in timp ce parata a achitat onorariul de expert in cuantum de 1000 lei (fila 93), cheltuielile de judecata totale efectuate fiind de 2534,55 lei.
Cum instanta a stabilit culpa comuna a ambelor parti, va stabili obligatia de achitate a cheltuielilor de judecata in acelasi cuantum pentru parti, fiecarei parti revenindu-i obligatia de a suporta suma de 1267,275 lei. Cum reclamantul a achitat taxa judiciara de timbru de 1534,55 lei, instanta va dispune obligarea paratei la plata catre reclamant a sumei de 267,275 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.