In raport de dispozitiile art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, de intelesul juridic dat notiunii de "lucru cerut", in sensul de cerere prin care reclamantul a fixat cadrul procesual al litigiului, a determinat limitele acestuia si a stabilit obiectul pricinii supuse judecatii, Curtea considera ca principiul disponibilitatii nu a fost incalcat atunci cand instanta de apel a acordat despagubiri intr-un cuantum mai mic decat cel solicitat, astfel cum acesta a rezultat din raportul de expertiza contabila efectuat in cauza si nici atunci cand a hotarat ca suma de 150.520 lei la plata careia a fost obligata revizuenta cu titlu de beneficiu neincasat in perioada 10.08.2008 - 12.03.2009, in loc de 184.800 lei solicitat de intimata pentru aceeasi perioada, dar, cu titlu de profit neincasat.
- Art.322 pct. 2 Cod procedura civila din 1865
Cum termenul de profit este sinonim cu cel de beneficiu din punct de vedere lingvistic si economic (desemnand folosul material pe care il obtine cineva), Curtea apreciaza ca, nu poate fi vorba de o plus petita in situatia acordarii de catre instanta de apel a sumei de 150.520 lei in loc de 184.800 lei (care rezulta din raportul de expertiza contabila, omologat), cu titlu de beneficiu in loc de profit neincasat, instanta respectand principiul disponibilitatii prin pronuntarea unei solutii in limitele actiunii, astfel cum acestea au fost determinate de intimata.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 27 din 28.01. 2013) Prin decizia civila nr. 403 din 18.10.2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V - a Civila, Curtea a decis cu majoritate de voturi, in complet de divergenta, admiterea apelului formulat de apelanta reclamanta SC B. O. SRL impotriva sentintei comerciale nr. 16250 din 16.09.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Civila, in contradictoriu cu intimata - parata P. L. R. IFN SA si a schimbat in parte sentinta apelata, in sensul obligarii paratei si la plata sumei de 150.520 lei, reprezentand beneficiu neincasat in perioada 10.08.2008 - 12.03.2009; a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei apelate si a obligat intimata - parata la plata cheltuielilor de judecata catre apelanta - reclamanta in suma totala de 10.937,10 lei.
Opinia separata a fost in sensul respingerii apelului ca nefondat si de obligarea apelantei la plata catre intimata a cheltuielilor de judecata in suma de 2169,79 lei.
Impotriva acestei decizii, intimata - parata in temeiul dispozitiilor art. 322 pct. 2 (plus petita) Cod procedura civila a formulat cerere de revizuire, solicitand admiterea acesteia, modificarea in tot a deciziei civile nr. 403/2012 in sensul respingerii apelului ca nefondat si obligarea intimatei la cheltuieli de judecata de 21.609,79 lei.
Revizuenta sustine ca:
-instanta de apel a dat mai mult decat s-a cerut, in sensul ca suma de 150.520 lei acordata cu titlu de beneficiu nerealizat nu a fost ceruta de reclamanta.
Reclamanta, prin cererea de chemare in judecata a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 184.800 lei reprezentand profit neincasat in perioada 10.08.2008-12.03.2009 si nu beneficiu nerealizat.
-Raportul de expertiza contabila omologat de instanta, analizand fiecare dintre obiectivele incuviintate, nu a raspuns in mod distinct obiectivului principal, expertul neputand calcula beneficiul neincasat in perioada 10.08.2008-12.03.2009.
-Intre cele doua notiuni incasare nerealizata si beneficiul nerealizat nu se poate pune semnul egalitatii, intrucat beneficiul nerealizat se stabileste pe baza calcularii diferentei intre incasari si cheltuieli.
-Referitor la obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecata de 10.937,10 lei, facute in fond si apel, este nejustificata, in raport de faptul ca revizuenta fusese obligata deja la fond prin sentinta civila nr. 16250 din 16.09.2011 la plata cheltuielilor de judecata in suma de 852,03 lei.
Intimata legal citata a depus prin serviciul registratura, intampinare, prin care argumentat in fapt si in drept a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neintemeiata.
Curtea, analizand legalitatea deciziei civile revizuite prin prisma dispozitiilor art. 322 alin. 2 teza finala Cod procedura civila, constata ca cererea de revizuire este nefondata pentru urmatoarele motive:
Potrivit dispozitiilor art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel este admisibila si in cazul in care instanta "s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut".
Este cunoscut faptul ca revizuirea, constituie o cale extraordinara de atac de retractare a unei hotarari judecatoresti definitive care se vadeste a fi gresita in raport cu unele imprejurari de fapt survenite dupa pronuntarea acesteia.
In acest sens, doctrina a considerat ca o particularitate importanta a revizuirii consta in faptul ca, retractarea unei hotarari se poate obtine, numai pentru greseli involuntare savarsite de instanta in raport cu starea de fapt retinuta in hotarare, fie in raport cu materialul probator existent la data pronuntarii, fie in raport cu unele imprejurari ulterioare.
Ipoteza reglementata de art. 322 pct. 2 teza finala Cod procedura civila, se refera la admisibilitatea cererii de revizuire atunci cand principiul disponibilitatii procesuale, potrivit caruia instanta este tinuta sa statueze numai in limitele in care a fost sesizata, nu a fost respectat intocmai.
Ultima ipoteza consacrata de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, vizeaza un caz de plus petita, in sensul ca nesocotirea principiului disponibilitatii s-a realizat prin acordarea de catre instanta mai mult decat s-a cerut.
In cauza de fata, revizuenta considera ca de vreme ce reclamanta prin cererea de chemare in judecata a solicitat acordarea sumei de 184.800 lei cu titlu de profit neincasat iar instanta a obligat parata la plata sumei de 150.520 lei cu titlu de beneficiu nerealizat pentru aceeasi perioada 10.08.2008 - 12.03.2009, principiul disponibilitatii a fost incalcat, instanta de apel acordand mai mult decat s-a cerut.
In acest context se pune urmatoarea intrebare: poate fi considerata o "plus petita" solutia instantei de acordare a unei sume mai mici decat cea solicitata, cu titlu de beneficiu nerealizat in loc de profit neincasat?
In raport de dispozitiile art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, de intelesul juridic dat notiunii de "lucru cerut", in sensul de cerere prin care reclamantul a fixat cadrul procesual al litigiului, a determinat limitele acestuia si a stabilit obiectul pricinii supuse judecatii, Curtea considera ca principiul disponibilitatii nu a fost incalcat atunci cand instanta de apel a acordat despagubiri intr-un cuantum mai mic decat cel solicitat, astfel cum acesta a rezultat din raportul de expertiza contabila efectuat in cauza si nici atunci cand a hotarat ca suma de 150.520 lei la plata careia a fost obligata revizuenta cu titlu de beneficiu neincasat in perioada 10.08.2008 - 12.03.2009, in loc de 184.800 lei solicitat de intimata pentru aceeasi perioada, dar, cu titlu de profit neincasat.
Cum termenul de profit este sinonim cu cel de beneficiu din punct de vedere lingvistic si economic (desemnand folosul material pe care il obtine cineva), Curtea apreciaza ca, nu poate fi vorba de o plus petita in situatia acordarii de catre instanta de apel a sumei de 150.520 lei in loc de 184.800 lei (care rezulta din raportul de expertiza contabila, omologat), cu titlu de beneficiu in loc de profit neincasat, instanta respectand principiul disponibilitatii prin pronuntarea unei solutii in limitele actiunii, astfel cum acestea au fost determinate de intimata.
Referitor la cel de-al doilea motiv de revizuire privind calcularea eronata a cheltuielilor de judecata, prin retinerea de 2 ori a cheltuielilor de la fond, Curtea considera ca indreptarea unei astfel de erori se putea face pe calea promovarii caii de atac a recursului si nu pe calea revizuirii in temeiul dispozitiile art. 322 pct. 2 teza finala Cod procedura civila, care se refera in mod expres prin termenul "cerut" la cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia si au stabilit obiectul pricinii suspuse judecatii.
Cum cererea intimatei de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecata este o cerere accesorie care se bazeaza pe culpa procesuala a partii care a pierdut litigiul, iar instanta de apel potrivit dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila atunci cand a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecata, in respectarea principiului unicitatii procesului civil, prin admiterea apelului si schimbarea in parte a sentintei de fond, a fost obligata sa aiba in vedere toate cheltuielile facute cu procesul in toate fazele sale.
In acest context, calcularea eronata a cheltuielilor de judecata acordate, sar ignorarea sumelor de bani la plata carora revizuenta fusese deja obligata de catre instanta de fond, sunt aspecte care nu pot fi rezolvate pe calea revizuirii pentru considerentul ca ar reprezenta o plus petita, deoarece, prin aplicarea gresita a dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, nu s-a adus atingere principiului disponibilitatii care este protejat de dispozitiile art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, respectivele erori putand fi indreptate fie pe calea deschisa in acest sens pe dispozitiile art. 281 alin. 1 teza 1 Cod procedura civila fie prin exercitarea caii de atac a apelului sau recursului.
In consecinta pentru toate aspectele mentionate, Curtea, constatand ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, a respins cererea de revizuire ca nefondata.