Nulitate absoluta contract de imprumut

Prin sentinta civila nr. 507 din 5 februarie 2008 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosar nr. 519.3/207/2007 s-a respins actiunea formulata de reclamanta T.L. impotriva paratei D.V. privind nulitatea absoluta a contractului de imprumut autentic nr. 1097/2.03.2005(BNP Lapadatu Ilie & Tobescu Ecaterina Caracal).
A fost obligata reclamanta la 900 RON cheltuieli de judecata catre parata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca reclamanta a solicitat instantei sa se constate nulitatea absoluta a contractului de imprumut incheiat in forma autentica prin care se mentioneaza ca la data de 2.03.2005 , parata ar fi imprumutat-o cu suma de 300.000.000 lei, lucru neadevarat , situatia reala fiind aceea ca parata i-ar fi propus incheierea unui contract prin care aceasta sa-si asume obligatia intretinerii insa, in lipsa reclamantei, parata a discutat cu notarul si s-a incheiat un contract de imprumut .
S-a mai aratat ca ea nu a dorit niciodata sa faca un imprumut de bani si nici nu avea ce sa faca cu asemenea suma , ca la semnarea actului avea ochelarii sparti si nu a putut citi , iar parata cu viclenie a convins-o sa semneze, reclamanta fiind incredintata ca semneaza un contract de intretinere.
Pentru a pronunta solutia de respingere a actiunii, instanta de fond a retinut ca temeiurile nulitatii absolute a contractului invocate de reclamanta , respectiv eroarea obstacol constand in falsa reprezentare asupra naturii actului incheiat cu parata , respectiv credinta sa ca incheie cu parata un contract de intretinere si nu un contract de imprumut si lipsa cauzei acestui contract , respectiv imprejurarea ca parata nici nu i-a predat suma mentionata in contract de 300.000.000 lei ROL, nu pot fi retinute, deoarece nu au fost dovedite.
Cu privire la primul temei s-a retinut ca, intr-adevar, eroarea obstacol atrage nulitatea absoluta a actului juridic pentru ca impiedica formarea acordului de vointa insa, intre parti s-a incheiat un act autentic care face dovada pana la inscrierea in fals, in ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator facute in limitele atributiilor sale ori, in cauza notarul a constatat personal ca partile incheie un contract de imprumut si nu de intretinere si a dispus autentificarea lui dupa citarea actului si consimtamantul partilor la autentificarea contractului.
In aceste conditii, proba necunoasterii continutului contractului se putea face doar urmand procedura inscrierii in fals, depozitiile celor doi martori audiati in cauza care au declarat ca stiau de la reclamanta ca aceasta ar fi dorit sa incheie un contract de intretinere , nu sunt relevante, fiind probe indirecte care nu pot inlatura constatarile personale ale notarului cu privire la natura actului incheiat.
In ce priveste cel de-al doilea temei, lipsa cauzei, s-a retinut de asemenea , ca nu s-au facut dovezi , deoarece martorii audiati in cauza nu au fost prezenti la incheierea contractului de imprumut si, in consecinta nu poate fi inlaturata clauza din contractul de imprumut in care se mentioneaza expres ca reclamanta in calitate de imprumutata, primeste de la parata suma de 300.000.000 lei ROL pe care se obliga sa o restituie integral pana la 1.04.2009.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamanta care a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, aratandu-se ca inscrisul autentic face dovada pana la inscrierea in fals in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator , iar aceste constatari privesc prezenta partilor , modul de identificare , semnatura partilor , a agentului instrumentator , locul si data incheierii actului , fapte materiale petrecute in fata notarului si necontestate .
Celelalte mentiuni sunt inscrise pe baza declaratiilor partilor si nu pot fi verificate sub aspectul realitatii lor de catre agentul instrumentator , astfel incat fac dovada doar pana la proba contrarie.
Privitor la valabilitatea consimtamantului, de asemenea se poate face proba contrarie, deoarece notarul ia act de vointa partilor, fara a avea posibilitatea sa controleze in ce masura vointa a fost sau nu afectata de vreo cauza de nulitate absoluta sau relativa care pot fi dovedite cu martori.
S-a mai sustinut ca instanta a gresit inlaturand probele testimoniale administrate in cauza , netinand astfel cont de indrumarile instantei superioare - Tribunalul Olt, care prin decizia 1474/2007 a casat sentinta 2588/2007 si a trimis cauza pentru rejudecare , dispunand ca instanta de rejudecare sa administreze si probe referitoare la falsa reprezentare a naturii juridice a contractului.
S-a criticat sentinta si pentru faptul ca a fost inlaturata si cealalta cauza de nulitate absoluta invocata, respectiv absenta cauzei ca element al actului juridic civil deoarece , din probele testimoniale administrate, rezulta ca nu a primit suma de bani si nici parata nu avea de unde sa-i dea atatia bani.
Prin intampinarea depusa la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinand actele dosarului, se constata ca recursul este nefondat.
Intr-adevar, constatarile personale ale agentului instrumentator facute prin propriile simturi, in limitele atributiilor sale, fac dovada pana la inscrierea in fals,iar celelalte mentiuni fac dovada pana la proba contrara.
Luarea consimtamantului la incheierea actului este insa o constatare personala si prin urmare face dovada pana la inscrierea in fals, la fel si mentiunea notarului in sensul ca partile au semnat dupa ce li s-a citat continutul actului, face parte din categoria constatarilor personale ale agentului instrumentator si in consecinta poate fi combatuta doar prin procedura inscrierii in fals.
De altfel, nici probele testimoniale administrate in cauza nu au fost in masura sa combata , constatarile personale ale agentului instrumentator cata vreme nici unul dintre martori nu a fost prezent in momentul incheierii contractului, iar relatarile lor au la baza discutiile cu reclamanta.
Instanta de rejudecare a administrat probei inclusiv testimoniale, conformandu-se deciziei de casare, insa nu s-a dovedit lipsa cauzei contractului , respectiv nepredarea sumei imprumutate.
S-a dovedit ca la nivelul anului 2005, recurenta avea nevoie de bani pentru a cumpara locuinta pe care mama sa avea posibilitatea sa o achizitioneze din fondul de locuinte CFR si pe care ulterior a si mostenit-o - depozitia martorei D.S. - fila 23 dosar fond, si a incercat sa obtina bani cu imprumut de la martora, si pe de alta parte, ca parata a facut rost de bani , amanetand o cantitate de aur, prin imprumut de la fratele care lucreaza in Spania si prin luarea de catre sotul ei in avans a salariului pe un an.
In raport de aceste considerente, se apreciaza ca motivele de recurs invocate nu se incadreaza in cele prevazute de art. 304 cod procedura civila, care atrag modificarea sau casarea sentintei, asa incat in temeiul art. 312 cod procedura civila, recursul va fi respins ca nefondat.
Postat 27.10.2008