Liberare provizorie sub control judiciar. Temeinicie. Criterii de apreciere.
In absenta unor criterii legale care ar trebui sa stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanta trebuie sa se raporteze atat la elemente care tin de circumstantele concrete ale cauzei dar, mai ales, la datele care circumstantiaza persoanele inculpatilor.
Natura si gravitatea faptelor nu pot constitui criterii care sa excluda de plano pe inculpati de la beneficiul constitutional si legal al liberarii provizorii.
Avand in vedere si practica indelungata a Curtii de la Strasbourg, simpla invocare a motivelor generale pentru ca o persoana sa fie privata de libertate (cum sunt: necesitatea conservarii probelor, impiedicarea exercitarii de presiuni asupra martorilor sau victimei, o posibila intelegere frauduloasa intre inculpati, protejarea ordinii publice in cazul infractiunilor cu puternic ecou in randul comunitatii, necesitatea de a preveni savarsirea de noi infractiuni sau de a impiedica fuga inculpatului) nu au caracterul unor motive pertinente si suficiente.
- art.1602 C. pr. pen.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II-A PENALA,
DECIZIA NR. 891/R din 04.05.2012)
Asupra recursului penal de fata, retine urmatoarele:
Prin incheierea de sedinta din data de 27 aprilie 2012, pronuntata in dosarul nr.1388/87/2012, Tribunalul Teleorman - Sectia penala a admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatii D.D.M., Z.I.L., C.M., B.M. si T.M.A. si a dispus punerea in libertate provizorie sub control judiciar a inculpatilor de sub puterea mandatelor de arestare preventiva, emise in baza incheierii nr.11 din 18 martie 2012 pronuntata de Tribunalul Teleorman, daca nu sunt arestati in alta cauza.
Totodata, instanta a dispus ca pe perioada liberarii provizorii inculpatii trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa nu depaseasca limita teritoriala a Curtii de Apel Bucuresti (cele 5 judete: Teleorman, Giurgiu, Calarasi, Ialomita, Ilfov si municipiul Bucuresti), decat cu incuviintarea instantei;
- sa se prezinte la instanta de judecata ori de cate ori sunt chemati ;
- sa se prezinte la Politia Municipiului Rosiorii de Vede ori de cate ori sunt chemati;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei care a dispus masura (Tribunalul Teleorman);
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;
- sa nu intre in legatura directa sau telefonica cu ceilalti inculpati din cauza, precum si cu martorii.
In baza art.1602 alin.32 Cod procedura penala li s-a atras atentia inculpatilor sa respecte obligatiile stabilite de instanta si ca in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor ce le revin se va lua fata de acestia masura arestarii preventive.
In baza art.192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
S-a mai dispus ca dupa ramanerea definitiva a prezentei incheieri, o copie a acesteia sa se trimita administratiei locului de detinere, Politiei Municipiului Rosiorii de Vede, Jandarmeriei, Politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul si organelor de frontiera.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin rezolutia nr.42/D/P/2011 din data de 07 martie 2012 a Biroului Teritorial Teleorman din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de inculpatii M.E.G., T.M.A., Z.I.L., toti pentru savarsirea infractiunilor de initiere, constituire, aderare, sprijinire sub orice forma a unui grup infractional in vederea savarsirii de infractiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 alin. 1 si 2 Cod penal, trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., detinere de droguri de risc pentru consumul propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., B.M., C.M., D.D.M., toti pentru savarsirea infractiunilor de initiere, constituire, aderare, sprijinire sub orice forma a unui grup infractional in vederea savarsirii de infractiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 alin. 1 si 2 Cod penal, cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c C.pen., trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 14 alin. 1 lit. c din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 14 alin. 1 lit. c din Legea nr. 143/2000, detinere de droguri de risc pentru consumul propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., C.D.A.P., pentru savarsirea infractiunilor de initiere, constituire, aderare, sprijinire sub orice forma a unui grup infractional in vederea savarsirii de infractiuni, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 alin.1 si 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 si urm. C.pen., trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 99 si urm. C.pen., detinere de droguri de risc pentru consumul propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 99 si urm. C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. si I.A.F., pentru savarsirea infractiunilor de initiere, constituire, aderare, sprijinire sub orice forma a unui grup infractional in vederea savarsirii de infractiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 alin. 1 si 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 si urm. C.pen., introducere in tara de droguri de risc, fara drept, prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 99 si urm. C.pen., trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 99 si urm. C.pen., detinere de droguri de risc pentru consumul propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 99 si urm. C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
In fapt, s-a retinut ca, in perioada august 2011 - martie 2012, inculpatii D.D.M., C.D.A.P., M.E.G., T.M.A., I.A.F., Z.I.L., B.M., C.M. si D.I.C., constituiti intr-un grup infractional, in mod repetat, au oferit, au pus in vanzare, au vandut, au trimis, au transportat, procurat si cumparat, fara drept, droguri de risc si au detinut, in vederea consumului propriu, aceleasi substante. In aceeasi perioada, inculpatii D.D.M., B.M. si C.M., au oferit droguri, in scop de consum, ori de punere in vanzare catre alte persoane, inculpatilor minori C.D.A.P. si I.A.F.
Totodata, la inceputul anului 2012, inculpatul minor I.A.F. a introdus in tara, fara drept, droguri de risc, procedand la punerea in vanzare si vanzarea ulterioara a acestora.
Prin rechizitoriul nr.42/D/P/2011 al Biroului Teritorial Teleorman din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor iar dupa inregistrarea cauzei la instanta, prin incheierea din 11 aprilie 2012 a Tribunalului Teleorman s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatilor si in baza art. 3001 Cod procedura penala s-a mentinut masura arestarii preventive a acestora.
In ceea ce priveste fondul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul a retinut ca o asemenea masura se poate lua cand inculpatul este judecat pentru savarsirea unor infractiuni intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani (art.1602 alin.1 din Codul de procedura penala).
De asemenea, potrivit art.1602 alin.2 din Codul de procedura penala, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar mai este necesar ca instanta sa aprecieze ca prin impunerea obligatiilor prevazute de art. 1602 alin. 3 si 3 ind. 1 din Codul de procedura penala, se asigura buna desfasurare a procesului penal.
In conditiile in care legea nu limiteaza si nici nu indica criteriile ce urmeaza a sta la baza aprecierii organului judiciar cu privire la temeinicia unei astfel de cereri, acestea trebuie raportate la elementele ce privesc fapta imputata, gradul ei de pericol social concret, imprejurarile comiterii acesteia, urmarile produse si persoana inculpatului, criterii avute in vedere de instanta la aprecierea temeiniciei cererii inculpatului si posibilitatea desfasurarii in conditii optime a procesului penal in cazul dispunerii liberarii provizorii sub control judiciar a inculpatului.
Instanta constata ca in cauza nu exista date din care sa rezulte necesitatea de a-i impiedica pe inculpati sa savarseasca alte infractiuni sau ca acestia vor incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte ; totodata tribunalul a avut in vedere faptul ca inculpatii nu sunt cunoscuti cu antecedente penale, sunt tineri, unii inculpati sunt studenti, au recunoscut si regretat savarsirea faptelor ce li se imputa, au colaborat cu organele de urmarire penala.
De asemenea, tribunalul a mai retinut ca in cauza urmarirea penala a fost finalizata, intocmindu-se rechizitoriul prin care inculpatii au fost trimisi in judecata, fixandu-se termen pentru judecata in fond la data de 22.05.2012.
In atare situatie tribunalul a apreciat ca inculpatii, in stare de libertate sub control judiciar, nu ar putea sa influenteze in vreun mod desfasurarea procesului penal, zadarnicind aflarea adevarului, aceasta cu atat mai mult cu cat au recunoscut savarsirea faptelor de care sunt invinuiti.
Instanta de fond a mai apreciat ca prin stabilirea in sarcina inculpatilor a obligatiilor prevazute de art.1602 alin.3 si 31 din Codul de procedura penala si avand in vedere si pericolul social concret al faptelor de care sunt invinuiti inculpatii, se asigura si buna desfasurare a procesului penal, prezentarea lor in fata organelor de urmarire penala si a instantelor de judecata si impiedicarea de a savarsi alte fapte penale.
Tribunalul a avut in vedere ca inculpatii au fost arestati preventiv pe o perioada de mai mult de o luna, timp in care rezonanta sociala a faptelor s-a atenuat.
Impotriva acestei incheieri au formulat recursuri Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Biroul Teritorial Teleorman, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratandu-se ca nu a fost analizata de catre prima instanta oportunitatea admiterii unor astfel de cereri si consecintele pe care le poate produce asupra modului de desfasurare a cercetarii judecatoresti precum si impactul social negativ indus prin lasarea inculpatilor in libertate.
In dezvoltarea motivelor de recurs depuse in scris la dosar se arata ca buna desfasurare a procesului penal nu poate fi asigurata in conditiile punerii in libertate a celor cinci inculpati, in conditiile in care acestia au fost trimisi in judecata pentru constituirea unui grup infractional organizat, trafic si consum ilicit de droguri, existand puternica prezumtie de pericol de denaturare a probelor, in conditiile in care cercetarea judecatoreasca nu a demarat nefiind audiate nici partile cauzei. In plus, se apreciaza ca in raport cu datele concrete al cauzei punerea inculpatilor in libertate ar provoca o reala tulburare a ordinii publice, ceea ce contravine naturii si scopului masurilor preventive, periclitand totodata, desfasurarea in conditii optime a procesului penal.
Examinand incheierea atacata sub aspectul criticilor invocate cat si din oficiu, Curtea constata ca recursul de fata este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Potrivit art.1601Cod pr.penala in tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. Liberarea provizorie sub control judiciar poate fi dispusa, conform art.1602 Cod pr.penala in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani si nu exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba ori prin alte asemenea fapte.
In baza propriului examen al actelor si lucrarilor cauzei, precum si a probatoriului administrat, Curtea constata ca cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpati indeplinesc conditiile de admisibilitate in principiu prevazute de lege, atat conditia pozitiva prevazuta de art.1602 alin.1 cod penal (faptele pentru care sunt judecati fiind infractiuni intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani) cat si cerintele negative prevazute de art. 1602 alin.2 Cod pr.penala.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca nu exista niciun fel de date care sa justifice temerea ca inculpatii ar savarsi alte infractiuni daca s-ar afla in libertate, dupa cum nu exista niciun fel de date care sa indreptateasca temerea ca, lasati in libertate, acestia ar putea comite alt gen de infractiuni (inculpatii nu au antecedente penale, sunt tineri, in curs de definitivare a cursurilor liceale/universitare, au recunoscut faptele retinute in sarcina lor).
De asemenea, Curtea constata ca in dosarul cauzei nu exista niciun indiciu pe care sa se intemeieze, in mod rezonabil, aprecierea ca in situatia in care ar fi pusi in libertate inculpatii ar intreprinde acte de natura sa influenteze probatoriul cauzei. De altfel, legea prevede ca masura de precautie posibilitatea ca instanta, in situatia in care admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, sa impuna inculpatilor obligatia de a nu comunica direct sau indirect cu anumite persoane, in mod corect prima instanta dispunand in acest sens.
In ceea ce priveste temerea ca inculpatii, lasati in libertate, ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de proba, se constata ca nici sub acest aspect actele si lucrarile dosarului nu releva nici cel mai mic indiciu, in conditiile in care aceste mijloace de proba se afla in custodia organelor judiciare, astfel ca nu exista posibilitatea deteriorarii sau alterarii lor iar, pe de alta parte, nu exista date care sa releve, in mod obiectiv, ca inculpatii ar putea avea asemenea incercari.
Asa fiind, din perspectiva conditiilor prevazute de art.1602 alin.2 Cod pr.penala nu exista argumente care sa sustina o solutie de respingere a cererilor inculpatilor.
Potrivit art. 136 alin.2 Cod pr.penala "scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar". Rezulta din interpretarea acestor dispozitii legale ca scopul oricarei masuri preventive, deci si al arestarii, asa cum este definit in art.136 alin.1 Cod pr.penala (asigurarea bunei desfasurari a procesului penal si impiedicarea sustragerii de la urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei) se poate realiza si prin lasarea in libertate a inculpatilor, cu impunerea unor restrictii pentru acestia, in speta a controlului judiciar care, prin continutul concret al obligatiilor ce il compun, constituie o alternativa legala la insasi masura arestarii preventive.
In absenta unor criterii legale care ar trebui sa stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea considera ca aceasta trebuie sa se raporteze atat la elemente care tin de circumstantele concrete ale cauzei cat, mai ales, la datele care circumstantiaza persoanele inculpatilor.
Curtea constata ca recurentul Ministerul Public a solicitat respingerea cererii de liberare provizorie pe argumente legate de natura, gravitatea si modalitatea concreta de comitere a faptelor pentru care inculpati sunt trimisi in judecata.
Astfel, este de necontestat ca infractiunile pentru care inculpatii au fost arestati - in masura in care se va dovedi ca exista si au fost savarsite cu vinovatie de catre persoanele cercetate - sunt grave, dar natura si gravitatea faptelor nu pot constitui criterii care sa o excluda de plano pe inculpati de la beneficiul legal si constitutional al liberarii provizorii. A considera ca o persoana acuzata de o fapta de o anumita gravitate trebuie arestata preventiv si mentinuta in aceasta stare pana la solutionarea fondului cauzei, fara posibilitatea de a fi pusa in libertate in cursul procedurii este nepermis, fiind contrar legii cata vreme liberarea provizorie este o masura procesuala de individualizare a arestului preventiv.
In opinia Curtii, pondere in aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar trebuie sa o aiba si datele care tin de circumstantierea persoanei inculpate. In acest sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului care a statuat ca la mentinerea unei persoane in detentie instantele de judecata trebuie sa se raporteze nu numai la gravitatea faptelor ci si la alte circumstante, in special cu privire la caracterul persoanei in cauza, la moralitatea sa, domiciliul sau, profesia, resursele materiale, legaturile cu familia, autoritatile fiind obligate sa ia in considerare posibilitatea luarii unor masuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei respective la proces.
In speta, cu privire la persoana inculpatilor, Curtea retine ca acesti nu sunt cunoscuti cu antecedente penale, au un domiciliu stabil si familii organizate, urmeaza cursurile scolare liceale/universitare, au recunoscut comiterea faptelor.
Art. 5 paragraful 3 din Conventia europeana a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului garanteaza dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil sau de a fi pus in liberate in cursul judecatii sub rezerva unor garantii care sa asigure ca persoana se va prezenta la audiere. S-a statuat in mai multe decizii (a se vedea Letelier contra Frantei, Toth contra Austriei) ca autoritatile judiciare nationale sunt competente sa cerceteze toate circumstantele de natura sa se admita sau sa se inlature existenta unei veritabile exigente de interes public care sa justifice o derogare de la regula respectarii libertatii individuale, insa pericolul ca inculpatul s-ar sustrage de la judecata nu poate fi dedus numai pe baza gravitatii sanctiunilor penale aplicabile acestuia pentru fapta ce face obiectul cauzei. Jurisdictiile nationale nu trebuie sa examineze de o maniera pur abstracta necesitatea de a prelungi privarea de libertate, limitandu-se sa se ia in considerare doar gravitatea infractiunilor.
Practica Curtii de la Strasbourg a statuat ca simpla invocare de catre instante a motivelor generale pentru ca o persoana poate fi lipsita de libertate (cum sunt: necesitatea conservarii probelor, impiedicarea exercitarii de presiuni asupra martorilor sau victimei, sau o posibila intelegere frauduloasa intre inculpati sau complici, sau pentru a proteja ordinea publica in cazul infractiunilor cu puternic ecou in randul comunitatii, necesitatea de a preveni savarsirea de noi infractiuni sau de a impiedica fuga inculpatului), nu are caracterul unor motive pertinente si suficiente (cauza Jablonski contra Poloniei, hotararea din 21.12.2000).
Cu atat mai mult CEDO a statuat ca detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala a desfasurarii procesului penal, si nici continuarea detentiei nu poate sa serveasca pentru a anticipa o pedeapsa privativa de libertate (cauza Letellier contra Frantei).
In concluzie, Curtea constata nu numai indeplinirea formala a conditiilor prevazute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie dar apreciaza ca, raportat la datele concrete ale cauzei (cu trimitere, in mod special, la gradul de implicare a inculpatilor in activitatea infractionala astfel cum rezulta din probele administrate pana la acest moment) si la persoanele inculpatilor, aceasta este si intemeiata, scopul masurii arestarii preventive (asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, impiedicarea sustragerii de la urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei) putand fi realizat si prin lasarea in libertate a inculpatilor D.D.M., Z.I.L., C.M., B.M. si T.M.A., cu restrangerea drepturilor si libertatilor instituite de prima instanta.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, apreciind oportuna lasarea inculpatilor in libertate si luand in considerare si faptul ca masura privarii de libertate este o masura exceptionala ce poate fi luata pe un termen rezonabil, Curtea va respinge recursul formulat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Biroul Teritorial Teleorman.
Conform art. 192 alin.3 Cod pr.penala, cheltuielile judiciare in recurs vor ramane in sarcina statului.