Raspundere civila delictuala. Actiunea unitatii spitalicesti impotriva persoanei vatamate - Sentinta civila nr. 1501/09.10.2008 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta Spitalul Judetean de Urgenta "Sfantul Ioan cel Nou" Suceava a solicitat obligarea paratului R.D. la plata sumei de bani reprezentand contravaloarea zilelor de spitalizare, medicamentelor si materialelor de care a beneficiat ca parte vatamata, ca urmare a accidentului in care a fost implicat, aratandu-se ca, paratul a fost internat ca urmare a unui accident rutier, iar de cele mai multe ori partea vatamata se impaca cu faptuitorul pentru o anumita suma de bani si nu mai face plangere penala impotriva acestuia, actiunea penala stingandu-se, iar actiunea civila ramanand nesolutionata.
Prin sentinta civila nr. 1501/09.10.2008 a Judecatoriei Campulung Moldovenesc a fost respinsa actiunea reclamantei ca neintemeiata.
In ceea ce priveste aplicarea legii in timp, instanta a aratat ca reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor ocazionate prin spitalizarea sa in perioada 30.11.2005-12.12.2005, urmare a unui accident rutier. Astfel, la data spitalizarii paratului erau in vigoare dispozitiile OUG nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, aceste dispozitii fiind aplicabile in cauza, iar nu prevederile Legii nr. 95/2006, privind reforma in domeniul sanatatii, conform principiului neretroactivitatii legii civile (art. 15 alin. 2 din Constitutie).
Potrivit dispozitiilor art. 106 din OUG nr. 150/2002, persoanele care prin faptele lor au adus prejudicii sau daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si sunt obligate sa suporte cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata victimei.
Instanta a retinut ca paratul, nu este persoana care a cauzat prin faptele sale prejudicierea sanatatii altei persoane, ci el insusi a fost victima unui accident de circulatie, el fiind cel care a primit ingrijiri medicale, potrivit foilor de observatie depuse la dosar de catre reclamanta, apreciindu-se ca textul de lege mai sus amintit, reglementeaza o forma speciala de raspundere civila delictuala, dar in cauza de fata nu este aplicabila intrucat calitatea de parat nu o are faptuitorul, ci victima, care a suferit leziunile.
Potrivit OUG nr. 150/2002, in cazul urgentelor medico-chirurgicale, indiferent daca persoana in cauza este asigurat in cadrul asigurarilor sociale de sanatate, beneficiaza de servicii medicale, fara a suporta costul acestora. Acest aspect se desprinde din art. 13 din OUG nr. 150/2002, potrivit caruia persoanele care nu fac dovada calitatii de asigurat beneficiaza de servicii medicale numai in cazul urgentelor medico-chirurgicale si al bolilor cu potential endemo-epidemic. Mai mult, art. 20 din acelasi act normativ stabileste ca serviciile medicale de urgenta sunt suportate din fondul de asigurari sociale de sanatate.
Pe de alta parte, in baza art. 998 C.civ., reclamanta a solicitat angajarea raspunderii civile delictuale a paratului pentru fapta de a nu comunica numele si domiciliul faptuitorului si, de asemenea, invoca faptul ca paratul, in calitate de parte vatamata in dosarul penal al Parchetului de pe langa Judecatoria Campulung Moldovenesc, s-a impacat cu faptuitorul, martorul B.A., acesta din urma remitandu-i si o suma de bani. Acest din urma fapt este confirmat de martor si recunoscut tacit de catre parat, prin aceea ca nu s-a prezentat la interogatoriul solicitat de catre reclamanta, potrivit art. 225 C.proc.civ.
Conform prevederilor art. 998 C.civ., poate fi angajata raspunderea civila delictuala a unei persoane daca sunt intrunite cumulativ patru conditii: existenta unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, o legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, vinovatia celui care a cauzat prejudiciu.
In ceea ce priveste prima conditie, existenta unei fapte ilicite, s-a aratat ca aceasta nu exista. Astfel, fapta paratului de a nu comunica numele faptuitorului nu prezinta un caracter ilicit, cata vreme legea nu instituie in sarcina acestuia o a asemenea obligatie, neprezentand importanta motivele care au determinat aceasta "tacere" a paratului. De asemenea, fapta paratului de a se impaca cu faptuitorul contra unei sume de bani, chiar daca prin aceasta reclamanta a fost privata de posibilitatea de a se constitui parte civila in procesul penal, nu poate fi considerata ca avand caracter ilicit. Astfel, primirea unei sume de bani de catre parat ca urmare a impacarii cu faptuitorul nu transforma impacarea partilor intr-o intelegere frauduloasa, reclamanta neputand fi prejudiciata in dreptul ei de creanta impotriva autorului accidentului, aceasta avand in continuare posibilitatea de a-si valorifica dreptul de creanta.