Regimul juridic al diurnei

DOMENIU Raporturi de munca.
Regimul juridic al diurnei. Inexistenta unei conventii.
Corect au fost respinse pretentiile recurentului-reclamant constand in plata diurnei prin raportare la Kilometri parcursi, deoarece astfel cum rezulta din actele dosarului intre parti nu s-a probat existenta unei asemenea conventii. De asemenea, nu exista nici o prevedere legala privind calculul diurnei de deplasare raportat la numarul de Kilometri parcursi.
Relativ la solicitarea recurentului din cererea de recurs de a i se acorda cel putin diurna astfel cum a fost stabilita prin raportul de expertiza fata de prevederile art. 316 Cpc raportat la art. 294 alin. 1 Cpc, aceasta este o cerere noua formulata direct in recurs, neputand fi primita ca atare.
Recurentul a beneficiat in fata instantei de fond de asistenta juridica de specialitate din partea unui avocat si ca i s-a incuviintat proba cu inscrisuri neputandu-se retine lipsa de rol activ a instantei atata timp cat aceasta nu se poate transforma intr-un al doilea aparator al reclamantului in detrimentul drepturilor procesuale ale paratei, cu incalcarea principiilor obiectivitatii si impartialitatii instantei.
( Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale - Decizia nr. 4489//04 Septembrie 2012)
- art. 40 alin. 2 din Codul Muncii
Reclamantul CP a chemat in judecata pe parata SC J T SRL solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna obligarea paratei la plata drepturilor salariale, conform contractului individual de munca, aferente perioadei 22.02.2011 - mai 2011, precum si la plata drepturilor banesti cuvenite prin raportare la km parcursi pentru aceeasi perioada.
Prin Sentinta civila nr. 607/05.04.2012 pronuntata de Tribunalul Calarasi Sectia Civila s-a respins cererea formulata de reclamant si s-a admis in parte cererea reconventionala formulata de parata, a fost obligat reclamantul catre parata la plata sumei de 542,81 lei reprezentand contravaloare 103 litri motorina, a fost admisa in parte cererea doamnei expert SL si obligat reclamantul catre aceasta la plata sumei de 500 lei onorariu expertiza.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Prin contractul individual de munca nr.XX/18.02.2011, inregistrat in registrul general de evidenta a salariatilor, reclamantul, in calitate de angajat in functia de sofer autocamion/masina de mare tonaj si societatea parata, in calitate de angajator, au convenit ca salariul de baza brut lunar pe care trebuia sa il incaseze reclamantul pe durata angajarii de la 21.02.2011 la data de 21.05.2011 sa fie de 800 lei brut lunar, fiind inclus un spor de 5%.
Prin decizia nr. xxx/20.05.2011 (necontestata de catre salariat), societatea angajatoare a dispus desfacerea contractului individual de munca al reclamantului Constantin Petre, in temeiul art. 61 lit. a Codul muncii, incepand cu data de 20.05.2011.
Parata - reclamanta a depus la dosar inscrisuri - borderouri cu salariile achitate pe card in luna aprilie 2011, conform caruia reclamantului i-a fost achitata suma de 482 lei cu titlu de salariu si suma de 127 lei cu titlu de prima concediu; regulamentul de ordine interioara a societatii, fisa postului reclamantului, fisa activitatilor zilnice din 14.04.2011 ale autovehiculului cu nr. de inmatriculare IF-2..-_., condus de reclamant, potrivit careia a rezultat o lipsa de combustibil de 103 litri, nota de lichidare intocmita pentru reclamant la data de 20.05.2011, cu evidentierea debitului de 542,81 lei reprezentand contravaloarea a 103 litri motorina lipsa.
La interogatoriul propus de parata pentru a fi luat reclamantului, acesta a negat ca i s-ar fi adus la cunostinta despre lipsa de motorina de la vehiculul condus de el si a precizat ca suma de 100 lei ce i-a fost avansata inaintea cursei Bucuresti - Tulcea era pentru taxa de pod de la Vadu Oii si nu pentru rovinieta, pe care nu a achitat-o el.
La interogatoriu propus de reclamant pentru a fi luat paratei, aceasta a precizat ca reclamantul si-a primit toate drepturile salariale prevazute in contractul individual. Cu privire la lipsa de motorina a aratat ca provine de la cursele efectuate de reclamant in perioada 13.04.2011 - 23.04.2011, pe autocamionul IF-2..-_, ce a fost incredintat acestuia pe data de 13.04.2011.
La cererea reclamantului a fost audiat si martorul MG, care a confirmat ca a lucrat impreuna cu acesta la societatea parata in luna martie 2011, efectuand cu aceeasi masina 2 curse, una in Olanda si una in Polonia.
A precizat martorul ca din discutiile cu ceilalti soferi stie ca modalitatea de plata a acestora era la numarul de km parcursi, insa el nu a avut vreun contract cu societatea in acest sens.
In cauza, la solicitarea reclamantului, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, ce a fost completata cu un supliment la expertiza.
Expertul contabil desemnat, in urma studierii actelor contabile ale societatii parate, a stabilit ca reclamantul a incasat salariile aferente perioadei lucrate (februarie - mai 2011), astfel cum au fost inscrise in contractul individual de munca si cu includerea sporului de 5%, in functie de timpul efectiv lucrat rezultat din foaia colectiva de prezenta.
Expertul a mai aratat ca nu exista nicio prevedere legala privind calcularea diurnei de deplasare raportat la numarul de km parcursi, dar prin HG 1860/2006 si HG 518/1995 se stabileste ca diurna de deplasare se calculeaza prin raportare la numarul de zile, fiind o indemnizatie zilnica.
Apreciind asupra probelor dosarului, instanta de fond a constatat neintemeiata cererea reclamantului, pentru urmatoarele considerente:
Obligatia principala a angajatorului este cea de plata a salariului, a contraprestatiei pentru munca indeplinita de salariat. Sub aspect probatoriu, art. 163 Codul muncii prevede in mod imperativ ca plata de catre angajator a salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit, inscrisuri ce se pastreaza si se arhiveaza de catre angajator in aceleasi conditii si termene ca in cazul actelor contabile, conform legii.
In speta, instanta a retinut ca reclamantul a dovedit calitatea sa de salariat al paratei si aceasta din urma a probat, in conditiile impuse de textul de lege anterior invocat (borderouri de depunere a salariilor pe card bancar, extras de cont), faptul ca a achitat acestuia drepturile salariale stabilite prin contractul individual de munca.
In privinta diurnei raportate la numarul de km parcursi pe care a solicitat-o reclamantul initial pentru 7 curse efectuate in beneficiul paratei si ulterior pentru intreaga perioada lucrata ca angajat al societatii parate, instanta a retinut ca acesta nu a dovedit existenta vreunei intelegeri in acest sens cu societatea angajatoare.
Mai mult, nici regulamentul de ordine interioara si nici contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu contin astfel de clauze, iar martorul audiat in cauza nu a putut preciza care au fost conditiile de munca si de salarizare negociate de catre reclamant cu angajatorul sau.
Dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul Muncii rap. la art. 41 alin. 5 din Constitutie statueaza obligatia angajatorului de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca.
Cum reclamantul nu a reusit sa dovedeasca obligatia paratei angajatoare de a-i achita si alte drepturi banesti decat cele pentru care s-a dovedit ca au fost achitate, respectiv diurna calculata la numarul de km parcursi, instanta a respins cererea de chemare in judecata formulata de acesta.
Cu privire la pretentiile formulate de parata angajatoare pe cale de cerere reconventionala, instanta a retinut ca acestea sunt intemeiate doar in limita sumei de 542,81 lei reprezentand contravaloare lipsa motorina.
Astfel, potrivit art. 254 alin. 1 Codul muncii, "Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor."
Pentru a fi angajata raspunderea materiala, prejudiciul trebuie sa fie efectiv (salariatul parat nu va raspunde pentru foloase nerealizate), real si cert.
Fata de inscrisurile depuse la dosar (fisa postului reclamantului, fisa activitatilor zilnice din 14.04.2011 ale autovehiculului cu nr. de inmatriculare IF-2..-_, condus de reclamant, potrivit careia a rezultat o lipsa de combustibil de 103 litri, nota de lichidare intocmita pentru reclamant la data de 20.05.2011), instanta a considerat ca prejudiciul in suma de 542,81 lei este efectiv, real si cert, astfel ca reclamantul va fi obligat la acoperirea acestuia.
Cu privire la sumele reprezentand amenzi pentru neachitarea rovinietei si despagubiri stabilite prin procesele verbale de contraventie nr. 0___../17.10.2011 si nr. 0__../17.10.2011 emise de CNADR SA, instanta a retinut ca situatia de fapt si imprejurarea ca paratul a condus in data de 20.04.2011 si in data de 21.04.2011 vehiculul cu nr. IF-2..-_. pe drumurile publice fara a detine rovinieta valabila nu au fost contestate.
Din fisa postului ocupat de catre reclamant (pct. IV), reiese insa ca acesta avea obligatia de a verifica impreuna cu dispecerul existenta si valabilitatea documentelor autovehiculelor cu care se executa transportul, documente printre care se numara si taxa de utilizare a retelei de drumuri din Romania (rovinieta).
Asadar, reclamantul avea obligatia de a verifica existenta acesteia la bordul vehiculului, si nu de a procura rovinieta, asa cum a avansat ideea societatea angajatoare si cum a incercat sa dovedeasca cu dispozitia de plata nr. 04/20.04.2011, prin care a platit reclamantului suma de 100 lei cu titlu de "taxa rovinieta".
Desi se retine ca reclamantul avea obligatia de a asigura existenta rovinietei la bord pe parcursul transportului, ceea ce presupune ca trebuia sa intre in posesia acesteia si sa nu efectueze transportul in lipsa ei, parata angajatoare avea obligatia de a dovedi daca exista o procedura aplicabila in societate pentru achizitionarea rovinietei, care era persoana care trebuia sa achizitioneze rovinieta pentru autovehiculul condus de reclamant pentru transporturile din 20 si 21 aprilie 2011, precum si daca persoana care a dispus si permis plecarea reclamantului in cursa a verificat existenta rovinietei pentru autovehicul si daca acesta a incunostintat superiorii ierarhici cu privire la lipsa rovinietei.
Aceste aspecte sunt esentiale pentru dovedirea culpei exclusive a reclamantului ori a culpei concurente a altor angajati, pentru care parata raspunde in calitate de angajator (comitent), avand in vedere dreptul sau prevazut de art. 40 alin. 1 lit. a din Codul Muncii de organizare a functionarii unitatii; in cazul culpei concurente, reclamantul nu poate fi obligat la plata despagubirilor decat in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei, iar daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea trebuie sa se stabileasca proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei, astfel cum prevede art. 255 Codul muncii.
Asadar, cu privire la suma reprezentand amenzi contraventionale si despagubiri stabilite prin procesele verbale de contraventie nr. 0_../17.10.2011 si nr. 0_../17.10.2011 emise de CNADR SA instanta a retinut ca nu indeplineste caracterul de certitudine pentru a fi angajata raspunderea materiala a reclamantului, astfel ca aceasta pretentie a fost respinsa.
Cu privire la cererea expertului desemnat in cauza de majorare a cuantumului onorariului de la 400 lei cum a stabilit instanta in mod provizoriu la 1.400 lei pentru efectuarea expertizei contabile solicitate de catre reclamant, s-a retinut ca acesta a achitat suma de 400 lei si, fata de decontul cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei si in stransa legatura cu aceasta anexat la dosar, precum si in raport de complexitatea cauzei si criteriile stabilite de art. 23 din OG 2/2000, instanta va admite in parte cererea de majorare a onorariului formulata de expert si a majorat onorariul cu suma de 500 lei, urmand ca reclamantul sa fie obligat la plata acesteia catre expert.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a formulat recurs CP solicitand in temeiul art. 304 pct. 9 Cpc admiterea recursului si modificarea sentintei atacate.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a aratat ca:
• Instanta de fond, Tribunalul Calarasi, a pronuntat o hotarare nelegala si a respins pe nedrept actiunea sa si l-a obligat sa plateasca 500 lei cu titlul de onorariu de expert, expert care nici nu si-a facut datoria fata de continutul foilor de parcurs, aflate la dosarul cauzei.
• Nu a solicitat paratei sa-i prezinte si alte documente legate de efectuarea mai multor curse cu autocamionul din dotare si care ar fi justificat obligarea paratei sa-i plateasca diurna de deplasare.
• Este nedreapta hotararea instantei de fond deoarece la fiecare cursa in parte am depasit cu mult 12 ore de munca. Asa informa cum este expertiza a stabilit contravaloarea diurnei de deplasare care cel putin aceasta trebuia sa-i fie admisa.
Analizand actele dosarului prin prisma criticilor de recurs intemeiate pe dispozitiile art.304 pct.9 Cpc, precum si din oficiu conform art. 304 ind. 1 Cpc, Curtea apreciaza recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la critica referitoare la stabilirea diurnei de deplasare conform raportului de expertiza, Curtea retine ca potrivit precizarii obiectului actiunii de la termenul din 15.09.2011 acesta consta in obligarea paratei la plata drepturilor salariale conform contractului individual de munca aferente perioadei in care a desfasurat activitate in cadrul societatii, respectiv 22.02.2011-mai 2011, precum si la plata drepturilor banesti cuvenite prin raportare la Km parcursi pentru aceasta perioada.
La cererea reclamantului, instanta de fond a incuviintat proba cu expertiza contabila avand ca obiect calculul drepturilor salariale prin raportare la contractul individual de munca incheiat, contractul colectiv de munca aplicabil si actele de la dosarul cauzei, precum si alte acte pe care expertul le considera utile.
In cuprinsul raportului de expertiza intocmit de doamna expert s-a retinut ca din documentele existente la dosarul cauzei si cele prezentate de societatea angajatoare nu a existat o negociere directa pentru plata unei diurne in functie de Kilometri parcursi, in evidenta contabila a societatii parate neexistand plati pentru deplasare reprezentand avans sau diurna pe numele recurentului. Desi nu constituia un obiectiv al expertizei, s-a procedat totusi la un calcul ipotetic al cuantumului diurnei prin raportare la HG nr. 953/2005 cu mentiunea ca diurna pentru cursele externe si interne nu se poate stabili deoarece nu exista documentul " Ordinul de deplasare" ( delegatie) semnat si stampilat pentru justificarea certa si corecta a zilelor si orelor efectuate.
In mod corect instanta de fond a respins pretentiile recurentului-reclamant constand in plata diurnei prin raportare la Kilometri parcursi, deoarece astfel cum rezulta din actele dosarului intre parti nu s-a probat existenta unei asemenea conventii. De asemenea, nu exista nici o prevedere legala privind calculul diurnei de deplasare raportat la numarul de Kilometri parcursi.
Relativ la solicitarea recurentului din cererea de recurs de a i se acorda cel putin diurna astfel cum a fost stabilita prin raportul de expertiza, Curtea constata ca, fata de prevederile art. 316 Cpc raportat la art. 294 alin. 1 Cpc, aceasta este o cerere noua formulata direct in recurs, neputand fi primita ca atare. Astfel, in mod corect instanta de fond nu a avut in vedere referirea din expertiza la o ipotetica diurna stabilita prin raportare la HG nr. 953/2005, HG nr. 1860/2006 si HG nr. 518/1995 atata timp cat nu a fost investita cu o asemenea cerere, recurentul-reclamant insistand pe tot parcursul procesului, cu ocazia obiectiunilor formulate, ca diurna sa a fost stabilita prin raportare la Kilometri parcursi. Mai mult, astfel cum chiar doamna expert confirma, nu exista documentele necesare, respectiv ordinul de deplasare semnat si stampilat, pentru a putea proceda la un asemenea calcul.
Relativ la sustinerea recurentului conform careia instanta de fond nu a solicitat paratei sa-i prezinte si alte documente legate de efectuarea mai multor curse cu autocamionul din dotare si care ar fi justificat obligarea paratei sa-i plateasca diurna de deplasare, Curtea a avut in vedere faptul ca recurentul a beneficiat in fata instantei de fond de asistenta juridica de specialitate din partea unui avocat si ca i s-a incuviintat proba cu inscrisuri neputandu-se retine lipsa de rol activ a instantei atata timp cat aceasta nu se poate transforma intr-un al doilea aparator al reclamantului in detrimentul drepturilor procesuale ale paratei, cu incalcarea principiilor obiectivitatii si impartialitatii instantei.
Potrivit art. 213 alin. 2 Cpc " La cererea expertilor, tinandu-se seama de lucrare, instanta le va putea mari plata cuvenita prin incheiere executorie data cu citarea partilor".
Curtea constata ca onorariul provizoriu in cuantum de 400 lei a fost stabilit in sarcina recurentului-reclamant prin incheierea din 08.11.2011, ulterior doamna expert formuland cerere de suplimentare a onorariului insotita de acte justificative . De asemenea, trebuie retinut faptul ca dupa depunerea in instanta a raportului de expertiza, instanta a incuviintat, in doua randuri, recurentului-reclamant obiectiunile formulate, doamna expert raspunzand la obiectiunile incuviintate.
Astfel, in mod corect, instanta de fond, avand in vedere complexitatea lucrarii efectuate de catre doamna expert Saros Luminita, inclusiv raspunsul la cele doua obiectiuni formulate de catre recurentul reclamant, a incuviintat majorarea onorariului de expert cu suma de 500 lei.
Pentru toate aceste considerente, potrivit art. 312 alin. 1 Cpc, gasind neintemeiat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cpc, Curtea a respins recursul ca nefondat.