DOMENIU Raporturi de munca.
Incetarea contractul individual de munca. Restituirea garantiei constituite de salariat. Conditii. Actualizarea cu indicele de inflatie.
- Codul muncii, art. 65
- Legea nr. 22/1969, art. 10 si urm.
Intrucat salariata nu a produs nicio paguba in gestiune, potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.22/1969, la data incetarii raporturilor de munca, angajatorul trebuia sa-i restituie garantia retinuta si dobanda aferenta.
Avand in vedere dispozitiile art.15 si art. 16 din Legea nr. 22/1969, angajatorul obligatia de restituire a garantiei in termen de cel mult 10 zile prin predarea carnetului de consemnare a garantiei impreuna cu comunicarea catre unitatea bancara unde este consemnata garantia, restituirea garantiei nefiind conditionata de depunerea vreunei cereri din partea salariatului.
Cum garantia nu a fost consemnata la o unitate bancara pentru a fi acordata dobanda bancara, conform legii, recurenta trebuia sa o restituie actualizata cu indicele de inflatie, cum corect a statuat tribunalul.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 5216
din 04.10.2012)
Prin sentinta civila nr.722 din data de 03.04.2012, Tribunalul Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale si Contencios Administrativ Fiscal - Completul specializat pentru litigii de munca si asigurari sociale a admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.E. in contradictoriu cu parata S.C. A.I.R. S.A.; a fost obligata parata la plata catre reclamanta a sumei rezultate din actualizarea cu indicele de inflatie a garantiei de 2.415 lei pentru perioada 26.07.2011 - 30.03.2012 si a unei compensatii egale cu un salariu lunar, actualizata cu indicele de inflatie la data platii; a fost obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca, potrivit carnetului de munca, reclamanta a fost angajata paratei incepand cu data de 02.11.2004, initial in functia de impiegat miscare, iar ulterior casier bilete, pana la data de 26.07.2011 cand contractul individual de munca al reclamantei a incetat din initiativa paratei, pentru motive care nu tin de persoana salariatului, in temeiul art.65-67 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii.
Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.22/1969, gestionarul are obligatia de a constitui o garantie in numerar, iar art.16 alin.1 prevede ca garantia in numerar si dobanda aferenta pot fi ridicate de catre gestionar la incetarea contractului sau de munca.
La data incetarii raportului de munca, parata nu a restituit reclamantei suma reprezentand garantia, aceasta notificand-o la data de 16.02.2012, prin intermediul executorului judecatoresc.
Asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei de catre parata, respectiv adresa nr.1541/21.03.2012 si dispozitia de plata anexata la filele 18-19-dosar fond, aceasta a restituit reclamantei garantia abia la data de 24.03.2012.
Conform art.16 alin.1 din Legea nr.22/1969, la data incetarii raporturilor de munca, societatea parata trebuia sa-i restituie reclamantei garantia retinuta si dobanda aferenta.
Intrucat la data de 24.03.2012 parata a restituit reclamantei doar garantia, nu si dobanda aferenta, Tribunalul a constatat ca reclamanta este indreptatita la plata sumei rezultate din actualizarea cu indicele de inflatie a garantiei de 2.415 lei pentru perioada 26.07.2011 - 30.03.2012.
In ceea ce priveste al doilea capat de cerere, tribunalul a retinut ca, potrivit art.78 alin.1 din Contract colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2011, inregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei cu nr.2895/29.12.2006, la incetarea contractului individual de munca din motive ce nu tin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensatie de cel putin un salariu lunar, in afara drepturilor cuvenite la zi.
Conform alin.2 al aceluiasi articol, prevederile alin.1 sunt aplicabile atunci cand incetarea contractului individual de munca a intervenit ca urmare a unor motive ce nu tin de persoana salariatului.
Intrucat reclamanta a fost concediata la data de 26.07.2011 in temeiul art.65-67 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, pentru motive care nu tin de persoana salariatului, era indreptatita, potrivit art.78 din Contract colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2011, sa primeasca, pe langa drepturile cuvenite la zi, si compensatia in cuantum de cel putin un salariu lunar, compensatie pe care parata nu i-a acordat-o.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal parata, criticand-o pentru nelegalitate.
S-a aratat ca garantia constituita de reclamanta i-a fost restituita in data de 30.03.2012, conform dispozitiei de plata.
In ceea ce priveste compensatia egala cu un salariu lunar, aceasta nu i-a fost achitata datorita faptului ca societatea nu si-a asumat aceasta obligatie in contractul colectiv de munca la nivel de unitate, in cazul concedierilor individuale sau colective, dupa caz, si nici nu este de acord sa o achite pentru motivele care au stat la baza concedierii pe motive ce nu au tinut de persoana intimatei, respectiv blocajul financiar, raportul economic al societatii din care rezulta scaderea veniturilor, limitarea posibilitatilor dezvoltarii proiectelor care sa permita incasarea de noi venituri si evaluarea situatiei previziunilor pentru anul 2011, comparativ cu planificarile estimate pentru anul in curs, din care rezulta un numar necesar mai mic de comenzi decat cel bugetat.
Nu s-au solicitat probe noi in calea de atac a recursului.
Examinand sentinta atacata, sub aspectul criticilor aduse, incadrate potrivit art. 306 alin.3 in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, dar si din perspectiva art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a apreciat nefondat recursul.
Prin motivul de recurs formulat incadrat in dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, recurenta critica sentinta atacata, sustinand ca este nelegala pe considerentul ca prima instanta a aplicat gresit legea.
In limitele motivului de recurs incadrat in dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea noteaza ca o hotarare este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, fie atunci cand nesocoteste o norma de drept substantial, fie atunci cand interpreteaza gresit norma juridica aplicabila.
Prin urmare, instanta ar fi culpabila cand ignora o lege in vigoare la data judecatii sau cand recurge la texte de lege aplicabile litigiului le da o gresita interpretare.
Acest motiv de recurs nu subzista in cauza, prima instanta pronuntand sentinta atacata cu interpretarea corecta a dispozitiilor legale incidente in cauza, respectiv art.16 alin.1 din Legea nr.22/1969, art.241 litera d din Codul Muncii, art. 274 alin. 1 Cod procedura civila.
Curtea a avut in vedere ca intimata a fost angajata recurentei in functia de casier pana la data de 26.07.2011, cand a operat incetarea contractului sau individual de munca, in baza art.65 Codul Muncii pentru motive neimputabile salariatului. Fiind angajata pe postul de casier, reclamanta a avut si calitatea de gestionar, motiv pentru care potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.22/1969 i s-a constituit o garantie in numerar, echivalentul a 10% din salariul brut de incadrare, garantia materiala constituita fiind in cuantum de 2415 lei,la data incetarii raporturilor de munca.
Reclamanta nu a produs nicio paguba in gestiune, sens in care, potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.22/1969, la data incetarii raporturilor de munca, societatea parata trebuia sa-i restituie garantia retinuta si dobanda aferenta.
Asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei de catre parata, aceasta a restituit reclamantei garantia la data de 24.03.2012, doar ulterior sesizarii instantei.
Intrucat la data de 24.03.2012 parata a restituit reclamantei doar garantia, Tribunalul legal a constatat ca reclamanta este indreptatita la plata sumei rezultate din actualizarea cu indicele de inflatie a garantiei de 2.415 lei pentru perioada 26.07.2011 - 30.03.2012.
Au fost avute in vedere in acest sens si dispozitiile art.15 si art. 16 din Legea nr. 22/1969.
Apararea recurentei in sensul ca restituirea garantiei urma sa se realizeze in termen de 6 luni, pe baza de cerere scrisa, nu a fost primita, intrucat contravine dispozitiilor legale aplicabile cauzei anterior precizate, ce impun obligatia de restituire a garantiei in termen de cel mult 10 zile prin predarea carnetului de consemnare a garantiei impreuna cu comunicarea catre unitatea bancara unde este consemnata garantia, restituirea garantiei nefiind conditionata de depunerea vreunei cereri din partea salariatului.
Cum garantia nu a fost consemnata la o unitate bancara pentru a fi acordata dobanda bancara, conform legii, recurenta trebuia sa o restituie actualizata cu indicele de inflatie, cum corect a statuat tribunalul.
S-a constatat ca, in cauza, parata este in culpa pentru neacordarea garantiei. Totodata, potrivit art.1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit-o in genere acesta si beneficiul de care a fost lipsit, ori in speta este de notorietate faptul ca sumele de bani datorate se devalorizeaza continuu. Astfel, in mod justificat s-a solicitat si s-a acordat actualizarea creantei conform indicelui de inflatie.
Neintemeiata este si a doua critica de recurs. Potrivit art.78 alin.1 din Contract colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2011, inregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei cu nr.2895/29.12.2006, la incetarea contractului individual de munca din motive ce nu tin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensatie de cel putin un salariu lunar, in afara drepturilor cuvenite la zi.
Conform alin.2 al aceluiasi articol, prevederile alin.1 sunt aplicabile atunci cand incetarea contractului individual de munca a intervenit ca urmare a unor motive ce nu tin de persoana salariatului, situatie in care se incadra intimata reclamanta.
Conform art.241 litera d din Codul Muncii, clauzele contractului colectiv de munca la nivel national produc efecte pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din tara. Plata compensatiei de cel putin un salariu lunar nu este, de asemenea, conditionata de depunerea vreunei cereri din partea salariatului.
Fata de considerentele expuse, prima instanta a realizat o corecta interpretare a dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, privitor la plata cheltuielilor de judecata.
Or, asa cum prevad dispozitiile art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata. Textul citat, fara a mentiona in terminis, induce o prezumtie de culpa procesuala in sarcina celui care, prin atitudinea sa, a determinat cheltuielile de judecata facute de partea adversa in timpul si cu ocazia purtarii procesului.
Cum recurenta parata a avut calitatea de parte cazuta in pretentii, corect a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta.
Dovezile cu privire la plata cheltuielilor de judecata au fost depuse de reclamanta, care le-a solicitat prin cererea de chemare in judecata, concluziile la dezbaterea in fond a pricinii, anexand documente justificative.
Fata de aspectele de fapt si de drept mai sus redate, Curtea, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila prin raportare la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat, mentinand ca legala sentinta atacata, fiind pronuntata cu interpretarea corecta a normelor de drept incidente in cauza.
Fiind in culpa procesuala, in baza art.274 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea a obligat recurenta la plata catre intimata a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.