Promovarea actiunii in petitie de ereditate consta in constatarea calitatii sale de mostenitor si predarea unui bun imobil succesoral; or, atat actiunea in constatare cat si actiunea in revendicare sunt imprescriptibile din punct de vedere extinctiv; astfel ca daca s-ar accepta prescriptibilitatea actiunii in nulitatea certificatului de mostenitor, s-ar ajunge la situatia paradoxala ca cele doua capete de cerere care sunt imprescriptibile extinctiv sa poata fi paralizate prin constatarea prescriptiei dreptului la actiune in nulitatea certificatului de mostenitor.
Domeniu - succesiuni
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 4 C.pr.civ. nu este incident in cauza.
In sustinerea acestui motiv de recurs, recurenta-reclamanta sustine ca instanta de apel a depasit atributiile puterii judecatoresti, prin faptul ca a lamurit dispozitivul deciziei de casare pronuntata de o instanta superioara in grad, cu consecinta aplicarii dispozitiilor art. 315 alin. 2 C.pr.civ., si nu a dispozitiilor art. 315 alin. 3 C.pr.civ.
Curtea arata ca textul art. 304 pct. 4 C.pr.civ. are in vedere savarsirea de catre instanta a unui exces de putere, in sensul ca indeplineste un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative il putea face, depasind astfel atributiile puterii judecatoresti.
Faptul ca instanta de rejudecare stabileste limitele rejudecarii cauzei conform deciziei de casare, observand ca s-a pronuntat o casare partiala sau totala, stabilind care sunt problemele de drept dezlegate sau indrumarile din punct de vedere probatoriu date de instanta de recurs, nu reprezinta o depasire a atributiilor puterii judecatoresti, ci o corecta aplicare a dispozitiilor de procedura aplicabile in faza de rejudecare, dupa pronuntarea unei decizii de casare.
Analizand criticile invocate la acest punct si din perspectiva motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea constata ca instanta de apel a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 315 alin. 2 C.pr.civ., care se aplica in situatia unei casari partiale, pentru nerespectarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de dispozitiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ. cu referire la art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
Astfel, din examinarea actelor si lucrarilor dosarului se constata ca impotriva sentintei de fond au formulat apeluri ambele parti, reclamanta M.C si paratul M.R.M.
Pe parcursul solutionarii apelului, in primul ciclu procesual, instanta de apel pronunta la data de 01.04.2009 o incheiere interlocutorie prin care admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in anularea certificatului de mostenitor nr. 22/2006.
Hotararea de apel pronuntata in primul ciclu procesual la data de 10.06.2009 a fost casata prin decizia civila nr. 670R/01.06.2011 pentru motivul de nulitate constand in lipsa incheierii de dezbateri din data de 03.06.2009, instanta de recurs retinand incidenta cazului de casare prevazut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ.
Motivul de nulitate retinut de instanta de recurs, al lipsei incheierii de dezbateri din data de 03.06.2009, atrage in conditiile art. 106 alin. 1 C.pr.civ. si nulitatea hotararii judecatoresti pronuntate pe fondul litigiului, act de procedura care este ulterior actului de procedura nul.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 106 alin. 1 C.pr.civ., anularea unui act de procedura (iar lipsa incheierii de dezbateri constituie un motiv de nulitate absoluta fata de incalcarea dispozitiilor imperative si de ordine publica ale art. 147 C.pr.civ.) atrage si nulitatea actelor urmatoare, in masura in care acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare. Or, in speta, prin decizia civila nr. 670R/01.06.2011 instanta de recurs a constatat nulitatea derivata a hotararii judecatoresti ca urmare a constatarii nulitatii actului de procedura anterior.
In nici un caz, nulitatea pe care instanta de recurs a constatat-o ca a operat in cauza nu atrage nulitatea actelor anterioare actului nul, deoarece nu exista nici un temei juridic pentru un asemenea efect al nulitatii. Prin urmare, nulitatea incheierii de dezbateri (incheierea lipsa din data de 03.06.2009) si nulitatea derivata a hotararii pronuntate in data de 10.06.2009 nu puteau atrage, in conditiile art. 304 pct. 5 rap. la art. 105 alin. 1 si art. 106 alin. 1 C.pr.civ., nulitatea unei incheieri anterioare (respectiv a incheierii din data de 01.04.2009).
Avand in vedere limitele casarii dispuse prin decizia civila nr. 670R/01.06.2011, in mod corect a constatat instanta de apel ca este o casare partiala, pentru nerespectarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de dispozitiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ. cu referire la art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
In ceea ce priveste organul competent sa indrepte neregularitatea procedurala potrivit dispozitiilor art. 106 alin. 2 C.pr.civ., avand in vedere ca s-a dispus casarea cu trimitere, indreptarea se face de instanta de trimitere, astfel incat Curtea constata ca in mod corect instanta de apel a procedat la refacerea actului anulat, pronuntand o noua hotarare judecatoreasca cu respectarea dispozitiilor art. 147 C.pr.civ. si reluand judecata de la actul anulat.
Un alt efect al casarii este cel prevazut de art. 315 alin. 3 C.pr.civ. potrivit caruia instanta de rejudecare va tine seama de toate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarare a fost casata - deci nu de motivele de recurs invocate in fata instantei de recurs.
Aplicand in mod corect aceste dispozitii legale, instanta de rejudecare a apelurilor a tinut seama de motivele invocate de parti cu ocazia dezbaterilor ce au precedat pronuntarea hotararii judecatoresti din data de 10.06.2009, moment procesual in care nu se putea repune in discutie problema prescriptiei dreptului material la actiune in anularea certificatului de mostenitor, deoarece se opunea caracterul interlocutoriu al incheierii din data de 01.04.2009, prevazut de art. 268 alin. 3 C.pr.civ.
La pronuntarea hotararii de apel nr. 1002A/24.11.2011, ce face obiectul recursului de fata, tribunalul a facut aplicarea dispozitiilor art. 268 alin. 3 C.pr.civ. potrivit carora judecatorii sunt tinuti de incheierile interlocutorii, care rezolva partial un aspect al procesului.
Astfel, tribunalul a aratat ca este tinut de incheierea din data de 01.04.2009 prin care a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in anularea certificatului de mostenitor, solutie care produce consecinte asupra apelului declarat de reclamanta, astfel ca, in opinia Curtii, considerentele instantei de apel conform carora respingerea capatului de cerere privind anularea certificatului de mostenitor ca prescris atrage lipsa de interes a reclamantei in a solicita anularea vanzarii, nu reprezinta o motivare contradictorie, cazul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. nefiind intemeiat.
In schimb, Curtea constata ca este intemeiat cazul de recurs privind aplicarea gresita a legii in ceea ce priveste solutia data de instanta de apel cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in anularea certificatului de mostenitor si, fata de incidenta cazului de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va modifica incheierea din data de 01.04.2009 in sensul ca va respinge exceptia prescriptiei dreptului material la actiunea in constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. 22/1996; iar in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 3 si 5 C.pr.civ., constatand ca instanta de apel a solutionat procesul pe exceptie (prin gresita admitere a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune) fara a intra in cercetarea fondului, va trimite cauza la T.B spre rejudecarea ambelor apeluri.
Pentru a admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste capatul de cerere privind anularea certificatului de mostenitor nr. 22/1996, tribunalul a retinut ca instanta de fond a calificat, in cuprinsul considerentelor sentintei civile nr. 2763/2008, sanctiunea care opereaza in situatia emiterii certificatului de mostenitor pe numele altei persoane decat adevaratul mostenitor, ca fiind nulitatea relativa, iar nu absoluta a actului. De asemenea, instanta care a pronuntat incheierea din data de 01.04.2009 a mai retinut ca aceasta calificare data de instanta de fond nu a fost contestata prin motivele de apel.
Curtea constata ca sunt intemeiate sustinerile recurentei-reclamantei potrivit carora nu avea interesul de a apela hotararea de fond sub aspectul calificarii nulitatii incidente in cauza, deoarece judecatoria admisese acest capat de cerere, iar efectul devolutiv al apelului permitea partilor sa repuna in discutie felul nulitatii care ar fi incidenta in situatia de fapt din speta.
Intr-adevar, apelul are caracter devolutiv, in sensul ca partile au posibilitatea de a supune judecarii in apel problemele de fapt sau de drept care au fost solutionate de prima instanta. Prin promovarea apelului, partile declanseaza o noua judecata in fond, iar problema corectei calificari a nulitatii care opereaza in situatia in care certificatul de mostenitor este emis pe numele altei persoane decat adevaratul mostenitor este o problema de drept care urma sa fie supusa devolutiunii instantei de apel, deoarece nici un text de lege nu interzicea acest lucru.
Efectul devolutiv al apelului este limitat prin doua reguli: tantum devolutum quantum apellatum si tantum devolutum quantum judicatum.
Prima regula dispune ca instanta de apel va proceda la o noua judecata numai in limitele criticilor formulate prin motivele de apel. Insa, aplicand in mod corect dispozitiile art. 294 alin. 1 C.pr.civ., instanta de apel a luat in discutie si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, desi nu fusese invocata de parat prin motivele de apel, deoarece exceptiile de fond pot fi invocate oricand, in orice etapa a procesului.
Cea de-a doua regula limiteaza judecata instantei de apel la cadrul procesual stabilit de prima instanta, in sensul ca instanta de apel nu poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata.
Nici aceasta limita a efectului devolutiv al apelului nu-i interzicea instantei de apel sa se pronunte, anterior solutionarii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, asupra felului nulitatii care opera in cauza.
Cauza cererii de chemare in judecata reprezinta temeiul juridic al actiunii, fundamentul raportului juridic litigios. Cauza cererii de chemare in judecata promovata de reclamanta consta in recunoasterea calitatii sale de unic mostenitor al defunctului T.M.C si obligarea paratei T.S, decedata, continuata de paratul M.Z.M in calitate de legatar universal al paratei T.S la restituirea unui bun imobil succesoral. Prin calificarea felului nulitatii care intervine in situatia de fapt expusa in speta nu se schimba cauza cererii de chemare in judecata, deoarece scopul urmarit de reclamanta prin promovarea cererii de chemare in judecata ramane neschimbat - restituirea unui bun succesoral catre reclamanta, in calitate de adevarat mostenitor, de catre cel ce se pretinde de asemenea mostenitor - indiferent daca se anuleaza certificatul de mostenitor pe care paratul isi intemeiaza calitatea de mostenitor, sau se constata nulitatea acestuia.
Pentru aceste considerente, Curtea constata ca sunt intemeiate sustinerile recurentei-reclamantei, potrivit carora in mod gresit instanta de apel a constatat ca nu poate repune in discutie felul nulitatii incidente in cauza, deoarece astfel a fost incalcat efectul devolutiv al apelului.
In ceea ce priveste criticile formulate prin recurs referitoare la felul nulitatii incidente in cauza si la problema prescriptibilitatii sau a imprescriptibilitatii actiunii in nulitatea certificatului de mostenitor nr. 22/1996, recurenta-reclamanta sustine ca in cauza opereaza nulitatea absoluta deoarece prin savarsirea unor acte care se circumscriu cauzei ilicite si fraudei la lege a fost incalcat interesul public, siguranta circuitului civil, deoarece prin fals in declaratii si prin falsificarea unor inscrisuri oficiale au fost afectate valori sociale care nu se rezuma doar la interesele catorva persoane; in timp ce intimatul-parat sustine teza potrivit careia nulitatea certificatului de mostenitor sub regimul instituit de art. 88 din Legea nr. 36/1995 este relativa.
Curtea retine ca, potrivit dispozitiilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, "cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii". Actiunea in anularea certificatului de mostenitor intemeiata pe prevederile art. 88 din Legea nr. 36/1995 a fost calificata in doctrina de specialitate drept o actiune in petitie de ereditate.
Actiunea in petitie de ereditate este mijlocul juridic cu ajutorul caruia o persoana, care pretinde ca este adevaratul mostenitor, cere instantei judecatoresti recunoasterea titlului sau de mostenitor si obligarea paratului care se pretinde de asemenea a fi mostenitor, legal sau testamentar, si care detine bunurile succesorale in aceasta calitate, la predarea lor catre reclamant.
In cauza de fata, pe langa capetele de cerere privind constatarea calitatii sale de unic mostenitor al defunctului T.M.C, constatarea faptului ca in componenta masei succesorale intra imobilul situat in com. Snagov compus din teren si constructie Vila 33 Snagov si predarea bunului imobil succesoral catre reclamanta in calitate de adevarat mostenitor - reclamanta a promovat si un petit prin care a atacat titlul de mostenitor al paratei, solicitand sa se constate nulitatea certificatului de mostenitor nr. 22/1996 emis de BNP B. V solicitand totodata sa se dispuna si nulitatea actului juridic subsecvent (contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1472/03.09.2003).
In solutionarea problemei prescriptibilitatii sau a imprescriptibilitatii actiunii in nulitatea certificatului de mostenitor, Curtea va pleca de la constatarea faptului ca aceste capete de cerere, pe care este grefat capatul de cerere privind constatarea nulitatii certificatului de mostenitor (respectiv: constatarea calitatii de unic mostenitor, constatarea componentei masei succesorale si predarea bunului imobil succesoral) sunt imprescriptibile din punct de vedere extinctiv.
Scopul avut in vedere de reclamanta la promovarea actiunii in petitie de ereditate consta in constatarea calitatii sale de mostenitor si predarea unui bun imobil succesoral; or, atat actiunea in constatare cat si actiunea in revendicare sunt imprescriptibile din punct de vedere extinctiv; astfel ca daca s-ar accepta prescriptibilitatea actiunii in nulitatea certificatului de mostenitor, s-ar ajunge la situatia paradoxala ca cele doua capete de cerere care sunt imprescriptibile extinctiv sa poata fi paralizate prin constatarea prescriptiei dreptului la actiune in nulitatea certificatului de mostenitor.
In al doilea rand, Curtea constata ca sunt intemeiate sustinerile recurentei potrivit carora ea este tert fata de certificatul de mostenitor contestat in cauza, in sensul ca nu a participat la procedura succesorala notariala, astfel ca mentiunile din certificatul de mostenitor ii sunt opozabile numai pana la proba contrara (spre deosebire de situatia in care reclamantul ar fi participat la procedura succesorala notariala si ar fi consimtit la eliberarea lui, cand certificatul de mostenitor este un inscris autentic, constatator al conventiei dintre mostenitori).
Pentru aceste motive, intrucat vizeaza constatarea calitatii de mostenitor, stabilirea masei succesorale si predarea unui bun imobil succesoral, Curtea achieseaza la sustinerile recurentei-reclamante si constata ca actiunea in constatarea nulitatii certificatului de mostenitor nr. 22/1996 este imprescriptibila din punct de vedere extinctiv.
Pentru aceste motive, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., constatand intemeiat cazul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de recurenta-reclamanta M.C impotriva deciziei civile nr. 1002A/24.11.2011 pronuntata de T.B; rejudecand exceptia prescriptiei dreptului material la actiunea in constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. 22/1996, o va respinge; iar in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 3 si 5 C.pr.civ., constatand ca instanta de apel a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, va trimite cauza la T.B rejudecarea ambelor apeluri.
Decizia civila nr. 1616 R/28.09.2012, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a Civila