Lamurirea cauzei prin probe
Probele si aprecierea lor. Mijloacele de proba
Faptul ca inregistrarea imaginilor stocate pe CD nu a fost vizionata in sedinta publica nu incalca si nici nu limiteaza dreptul la aparare al inculpatului, cat timp acesta din urma, dar si ceilalti participanti in proces, au cunoscut continutul inregistrarii si au avut posibilitati similare de a-si expune punctul de vedere asupra acestei probe in aceeasi sedinta publica.
Pe de alta parte, nimic nu impiedica instanta sa vizioneze ea insasi, cu ocazia deliberarii, inregistrarea in discutie, in conditiile in care aceasta nu face parte din categoria inregistrarilor efectuate de catre organele de urmarire penala in conditiile prevazute de art. 911 si urm. din Codul de procedura penala, supuse unor exigente restrictive de autorizare si, ulterior, de pastrare, in plic sigilat, conform art. 913 alin. 3 din Codul de procedura penala.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, art. 6 paragraful 3 lit. d
Art.62,63,64 Cod procedura penala
Din perspectiva exigentelor art. 6 paragraful 3 lit. d din Conventie, principiul contradictorialitatii presupune ca orice acuzat sa aiba oportunitatea nu numai de a-si face cunoscute elementele necesare in aparare, ci trebuie, de asemenea, sa aiba posibilitatea de a lua cunostinta si de a face observatii pe marginea tuturor dovezilor aduse sau a sustinerilor partii adverse, facute in vederea influentarii deciziei instantei. In considerarea aceluiasi principiu, hotararea instantei trebuie sa fie fundamentata pe mijloace de proba administrate, in principiu, in cursul judecatii si care au facut obiectul unei dezbateri contradictorii.
Esentiala pentru asigurarea egalitatii armelor este crearea unei posibilitati rezonabile inculpatului de a cunoaste continutul probelor pe care se sprijina acuzatia formulata impotriva sa, de a testa fiabilitatea marturiilor in acuzare si de a obtine interogarea, in aceleasi conditii, a martorilor in aparare, in conditii care sa nu il plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu adversarul sau.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a recunoscut in situatii exceptionale, limitari ale principiului contradictorialitatii, admitand, cu referire la dreptul de interogare al martorilor, ca acest drept nu are un caracter absolut. Instanta de contencios european a considerat ca admiterea de catre instanta a unei marturii administrate in faza de urmarire penala nu incalca dreptul acuzatului la un proces echitabil, in situatia in care apararea a avut o oportunitate adecvata de a testa fiabilitatea marturiei, cu ocazia administrarii acesteia sau intr-o faza ulterioara a procesului (a se vedea mutatis mutandis cauza Kostovski v. Olanda, 20.11.1989). (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A AII-A PENALA
DECIZIA PENALA NR. 17 din 20.01.2012)
Prin sentinta penala nr. 815/F din 17.10.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala, in baza art. 174-175 lit. i C.p. a fost condamnat inculpatul I.A.F. la o pedeapsa de 20 de ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, lit. b C.p. pe o perioada de 10 ani dupa executarea pedepsei principale, pentru savarsirea infractiunii de omor calificat.
In baza art. 71 C.p. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, lit. b C.p.
In baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicata durata arestarii preventive de la 18.02.2011 la zi.
In baza art. 350 C.p.p. s-a mentinut starea de arest a inculpatului.
In baza art. 14, 346 C.p.p. rap. la art. 998, 999 din fostul C.civ. si art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, a fost admisa in parte actiunea civila si obligat inculpatul la plata sumei de 396 cu titlu de despagubiri materiale catre partile civile C.M. si C.C., la plata sumei de 14.000 lei cu titlu de despagubiri morale catre partea civila C.C. si la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despagubiri morale catre partea civila C.M.
In baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat in vederea introducerii profilului genetic in S.N.D.G.J., la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, la data de 17.02.2011, dupa terminarea programului de lucru la societatea unde isi desfasura activitatea fara forme legale, ca instalator, inculpatul I.A. s-a deplasat la o adresa situata in sectorul 3, pentru a ajuta un coleg de serviciu la efectuarea unei lucrari de reparatii. Pana la momentul terminarii lucrarii si plecarii spre domiciliu, inculpatul si alti 3 prieteni au consumat 4 litri de bere, martora E.A.R. (prietena inculpatului) precizand ca, din aceasta cantitate, I.A. a consumat 1 sau 2 pahare de bere.
Dupa miezul noptii, inculpatul a plecat cu prietena sa, in autoturismul condus de cea din urma, catre domiciliul lor comun, situat pe str. L.R. Ajungand in zona unde locuiau, martora E.A.R a patruns pe o strada laterala strazii L.R., cu scopul de a parca masina. In timp ce martora efectua manevrele de parcare, in spate s-a oprit un alt autoturism, condus de o persoana ramasa neidentificata, care a inceput sa adreseze injurii si sa-si manifeste nemultumirea legat de faptul ca martora blocase strada, imprejurari ce au fost retinute din coroborarea declaratiilor inculpatului cu cele ale martorei E.A.R.
In aceste context faptic, inculpatul I.A.F. a coborat din autoturism si a avut o discutie cu soferul autoturismului, care il injura de mama, inculpatul spunandu-i acestuia ca "nu este frumos sa injure".
In acest timp, victima C.O. a iesit din sala de jocuri "A", s-a indreptat catre inculpat, l-a injurat (potrivit declaratiei martorei E.A.R. si a inculpatului) si l-a intrebat de ce tipa noaptea pe strada.
Desfasurarea evenimentelor dupa acest moment reiese din inregistrarea video efectuata de una dintre camerele de supraveghere instalate pe sala de jocuri, inregistrare depusa la dosar de aparatorul inculpatului (intrucat cea depusa la dosarul de urmarire penala este extrem de neclara).
In urma vizionarii acestei inregistrari, Tribunalul a retinut ca victima (imbracata intr-o geaca de culoare deschisa), dupa ce a iesit din sala de jocuri, s-a indreptat catre strada L.R., iar inculpatul a venit dintre masinile parcate pe o straduta perpendiculara, ajungand in spatele victimei. Tribunalul a constatat ca victima s-a intors si a impins inculpatul care, la randul sau, a impins victima, cei doi cazand la pamant; din inregistrare a rezultat ca, imediat, inculpatul s-a ridicat si a inceput sa loveasca victima de nenumarate ori, cu picioarele, desi aceasta era cazuta la pamant. La un moment dat, victima a incercat sa se ridice, fiind insa din nou lovita de catre inculpat, care a determinat astfel caderea sa pe asfalt si i-a aplicat alte lovituri cu picioarele.
Din declaratia martorului D.E. a reiesit ca acesta a observat cum victima, cazuta la pamant, era lovita cu picioarele de catre inculpat, martorul intervenind si spunandu-i inculpatului sa inceteze.
Desi inculpatul a sustinut ca victima l-a lovit in zona fetei cu pumnul, declaratia sa este infirmata chiar de martora E.A.R. prietena inculpatului, care a afirmat ca "victima il impingea cu bratele" pe inculpat.
Din cuprinsul constatarii medico-legale necroptice nr. A3/251/2011 asupra cadavrului victimei C.O si a raportului medical de necropsie nr. A3/251/2011 a reiesit ca moartea acestuia a fost violenta si s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii, consecinta unui traumatism cranio-facial soldat cu fractura cominutiva de oase proprii piramida nazala, fractura oase maxilar bilateral, os etmoid, disjunctie cranio-faciala, fractura liniara craniana occipital si aspirat sanguin traheo-bronsic. Leziunile traumatice care au dus la deces s-au produs prin lovire cu si de plan dur si loviri repetate pentru leziuni faciale cu legatura directa de cauzalitate in tanatogeneza. In urma analizei sangelui recoltat de la victima s-a concluzionat ca victima avea o alcoolemie de 1,20g ‰.
Tribunalul nu a retinut incidenta legitimei aparari, conform art. 44 C.p., intrucat a constatat ca actiunea victimei (atacul) a constat in insultarea si impingerea inculpatului. Or, atacul verbal din partea victimei nu poate fi considerat un atac material, iar impingerea inculpatului de catre victima nu a fost de natura a pune in pericol grav persoana sau drepturile inculpatului, cu atat mai mult cu cat acesta din urma avea oricand posibilitatea de a parasi locul incidentului. In schimb, reactia inculpatului la actiunea victimei a fost aceea de a sari asupra sa si de a-i aplica numeroase lovituri cu picioarele in zona capului, desi victima era cazuta la pamant.
De asemenea, tribunalul a apreciat ca nu pot fi retinute nici disp. art. 44 alin. 3 C.p., referitoare la excesul justificat, deoarece, pentru incidenta acestora, este necesar a fi indeplinite toate conditiile atacului si apararii, cu deosebirea ca fapta in aparare depaseste limitele unei aparari proportionale cu intensitatea si gravitatea atacului, depasire intemeiata pe tulburarea sau temerea in care se gasea faptuitorul. Or, actiunile victimei nu indeplinesc conditiile cerute pentru atac, pentru a justifica o aparare din partea inculpatului in stare de exces justificat.
In ceea ce priveste circumstanta atenuanta prev. de art. 73 lit. a C.p., referitoare la excesul scuzabil, s-a retinut ca ea presupune, de asemenea, indeplinirea tuturor conditiile atacului si apararii, cu deosebirea ca fapta in aparare a depasit limitele unei aparari proportionale cu intensitatea si gravitatea atacului, depasire care nu se intemeiaza insa pe tulburarea sau temerea in care se gasea faptuitorul. Or, cum actiunile victimei nu indeplinesc conditiile cerute pentru atac, nu se justifica o aparare din partea inculpatului in stare de exces scuzabil.
Referitor la incidenta disp. art. 73 lit. b C.p., privind circumstanta atenuanta legala a provocarii, s-a retinut ca este necesar ca actele de violenta din partea victimei sa fie de natura a determina faptuitorului o stare de puternica tulburare ori emotie, iar agresiunea din partea inculpatului sa constituie o riposta la fapta victimei, astfel incat faptele celor doi sa aiba o apropiata semnificatie. Or, Tribunalul a constatat ca injuriile adresate de victima si actiunea acesteia de a impinge inculpatul nu erau de natura a crea acestuia o stare de puternica tulburare ori emotie, cel mai probabil, tulburarea invocata de inculpat datorandu-se consumului de bauturi alcoolice din acea seara si altercatiilor avute in trafic cu alti conducatori auto. Nu se poate insa explica reactia extrem de violenta a inculpatului, care, dupa ce a fost impins de catre victima, a sarit peste acesta, l-a lovit incat sa determine caderea acestuia la pamant, dupa care l-a lovit cu putere cu picioarele, provocandu-i decesul ca urmare a unui traumatism cranio-facial extrem de grav, a fracturii oaselor piramidei nazale si a fracturii bilaterale a oaselor maxilarului.
In drept, s-a apreciat ca fapta inculpatului I.A.F. intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. i C.p., iar la individualizarea pedepsei, au fost avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.p.
In acest sens, tribunalul a retinut ca fapta savarsita a avut un grad extrem de ridicat de pericol social abstract si concret, provocand decesul unei persoane; inculpatul a incercat sa-si minimalizeze fapta, invocand in continuu o stare de tulburare datorata atat injuriilor aduse de soferul implicat in conflictul initial, cat si injuriilor aduse de catre victima si lovitura in fata (astfel cum a sustinut). Pe de alta parte, s-au avut in vedere lipsa antecedentelor penale si caracterizarile favorabile aduse inculpatului de persoanele cunoscute.
Pe latura civila, s-a retinut ca partile vatamate C.C. si C.M. (mostenitorii victimei, conform certificatului de calitate de mostenitor nr. 242/09.09.2011 emis de BNP Mariana Dumitru) s-au constituit parti civile cu suma de 20.000 lei daune materiale si suma de 100.000 lei daune morale (C.M), respectiv cu suma de 10.000 lei daune materiale si suma de 14.000 lei daune morale (C.C.).
In ceea ce priveste daunele materiale, evaluate in mod global de catre partea civila C.M. la suma de 20.000 lei si de partea civila C.C. la suma de 10.000 lei, Tribunalul a retinut ca partile civile au efectuat urmatoarele cheltuieli, conform inscrisurilor depuse la dosar: 146 lei, conform chitantei emise de INML Mina Minovici, 220 lei, conform chitantei nr.1637/21.02.2011 si facturii fiscale aferente si 30 lei reprezentand taxa cimitir, conform chitantei nr. 0092172/18.02.2011, in total 396 lei. Astfel, constatand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, in ceea ce priveste actiunea ilicita a inculpatului, legatura de cauzalitate intre actiunea acestuia si prejudiciul produs, in baza art. 14, 346 C.p.p. rap. la art. 998, 999 din fostul C.civ. si art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, s-a dispus obligarea inculpatului doar la plata acestei sume cu titlu de despagubiri materiale.
In ceea ce priveste suma solicitata cu titlu de daune morale, instanta de fond a retinut ca acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezida mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a pierderii suferite de partile civile. La stabilirea cuantumului acestor daune, s-au avut in vedere consecintele negative suferite de cei in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate si masura in care au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele, masura in care le-au fost afectate situatia profesionala, sociala si familiala.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel inculpatul I.A.F. care a criticat solutia instantei pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a invocat, sub un prim aspect, incalcarea dreptului sau la aparare ca urmare a neadministrarii de catre instanta de fond a unei probe esentiale pentru aflarea adevarului. In acest sens, inculpatul a aratat ca tribunalul a respins cererea sa de vizionare, in sedinta publica, a imaginilor video surprinse in noaptea incidentului de camerele de supraveghere ale "Casino A", desi acele imagini relevau in mod clar imprejurarile concrete in care a savarsit fapta si erau apte sa lamureasca toate aspectele cauzei. Prin urmare, apelantul a apreciat ca solutia instantei de fond nu s-a sprijinit pe intregul probatoriu, limitandu-i-se dreptul la aparare intr-o maniera apreciata incompatibila cu dispozitiile art. 6 paragraful 3 lit. d din Conventie.
O a doua critica formulata de inculpatul I.A.F a vizat netemeinicia solutiei de condamnare, in conditiile in care a apreciat ca erau incidente prevederile art. 44 alin. 1, 2, 3 C.p. Astfel, invocand imaginile video surprinse de camerele de supraveghere ale salii de jocuri "Casino A" si depozitia martorei E.A.R., inculpatul a sustinut ca a fost, practic, fortat de imprejurari si de actiunile victimei C.O. sa savarseasca fapta de omor.
In acest sens, a aratat ca starea de iritare generata de intensitatea claxonului actionat de celalalt conducator auto, dar si injuriile adresate de acesta (ce o vizau pe bunica sa decedata) au fost de natura sa-l enerveze foarte tare si sa-l determine ca, la randul sau, sa il insulte. In acest context, injuriile adresate de victima, sosita intre timp la fata locului, si reactia acesteia la solicitarea inculpatului de "a nu se baga", reactie concretizata in aplicarea unei lovituri cu pumnul in zona fetei, au fost de natura sa il tulbure profund si sa ii creeze o stare de temere pentru viata sa. Pe fondul acestei stari, inculpatul a lovit victima pentru a-si proteja integritatea corporala, avand in vedere si diferenta de statura, varsta si constitutie intre apelant si victima.
Inculpatul a invocat, sub aspect probator, imaginile surprinse de camerele de supraveghere, din vizionarea carora a apreciat ca se poate observa momentul in care victima C.O. il loveste, momentul in care, urmare a loviturii, I.A. cade la pamant, dar si cele doua incercari ale inculpatului de a se ridica de la sol.
In concluzie, apelantul-inculpat a apreciat ca a savarsit fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust indreptat impotriva sa de catre victima, atac ce i-a pus in pericol grav viata si integritatea corporala, iar din cauza tulburarii si a temerii, a depasit, spre finalul conflictului, limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului pe care il prezenta victima. Totodata, inculpatul a apreciat neintemeiata retinerea aflarii sale sub influenta alcoolului la momentul incidentului, cu ignorarea alcoolemiei victimei, probata de raportul medico-legal de necropsie.
In subsidiar, inculpatul I.A.F. a criticat modalitatea de individualizare a pedepsei, solicitand sa se constate ca fapta a fost savarsita sub imperiul unei puternice tulburari si emotii determinate de provocarea victimei, produsa prin violenta si printr-o atingere grava a demnitatii sale. Totodata, apelantul-inculpat a aratat ca se justifica retinerea in beneficiul sau a circumstantelor atenuante prevazute de art. 74 lit. a, c C.p., avand in vedere lipsa antecedentelor penale si conduita buna avuta inainte de savarsirea faptei.
Curtea a respins ca neutila solicitarea apelantului-inculpat de vizionare in sedinta publica a inregistrarii video efectuata de camera de supraveghere, inregistrare aflata la dosarul de fond, precum si de reascultare a martorei E.A.R., considerentele avute in vedere fiind expuse in cuprinsul incheierii din data de 16.01.2012.
Examinand actele dosarului si sentinta apelata atat prin prisma criticilor formulate, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu disp. art. 371 C.p.p., Curtea apreciaza nefondat apelul declarat, pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a realizat o evaluare judicioasa si completa a tuturor probelor existente in cauza si a retinut o situatie de fapt concordanta sub toate aspectele imprejurarilor ce rezulta din probatoriul existent.
Reevaluand probatoriul in virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, Curtea constata, la randul sau, ca exercitarea de catre inculpatul I.A.F. a unor acte repetate de lovire a victimei C.O. in zona fetei, cu picioarele, in mod repetat, sunt dovedite dincolo de orice indoiala rezonabila.
Din examinarea declaratiilor martorului ocular D.E.M. ale martorului indirect E.A.R si ale apelantului I.A.F, coroborate cu imprejurarile ce rezulta din imaginile surprinse de camerele de supraveghere amplasate in apropierea locului incidentului, rezulta ca modalitatea in care s-a derulat agresiunea asupra victimei este cea retinuta prin sentinta apelata.
Astfel, in noaptea de 18.02.2011, in jurul orelor 00.50, la intersectia A.B.S. cu str. L.R., intre inculpatul I.A.F. si o persoana de sex barbatesc, ramasa neidentificata, a avut loc o disputa verbala generata de o presupusa dificultate a martorei E.A.R. (prietena inculpatului) de a efectua manevra de parcare a autoturismului pe care il conducea. Cuvintele injurioase adresate de persoana necunoscuta si actionarea insistenta a claxonului l-au determinat pe inculpatul I.A.F. sa coboare din autoturism si sa se indrepte catre acea persoana, adresandu-i, la randul sau, injurii.
Desi barbatul necunoscut a plecat de la fata locului in autoturismul pe care-l conducea, injuriile adresate de catre apelantul-inculpat au fost auzite de victima C.O., care se deplasa pe trotuarul opus, aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice. In acest context, victima l-a intrebat pe inculpat "de ce injura", adresandu-i la randul sau injurii si si-a continuat deplasarea spre str. Liviu Rebreanu.
Pe fondul starii de tensiune nervoasa acumulate, inculpatul I.A.F. a adresat si el numitului C.O. cuvinte injurioase, a urmat victima cu o intentie neprecizata, acesta din urma s-a intors si l-a impins pe inculpat cu bratul, moment in care I.A.F. a impins, la randul sau, victima, ambii cazand la pamant. Apelantul-inculpat s-a ridicat, insa, imediat si a inceput sa-l loveasca pe C.O. cu picioarele, exclusiv in zona fetei si a capului, in mod repetat si cu o intensitate foarte ridicata. Desi victima a incercat, la un moment dat, sa se ridice de la pamant, inculpatul a continuat sa o loveasca cu picioarele in zona fetei, de nenumarate ori, doar interventia martorului D.E.M. determinand incetarea agresiunii.
Loviturile aplicate au avut ca rezultat decesul imediat al victimei, acesta datorandu-se insuficientei cardio-respiratorii, consecinta unui traumatism cranio-facial soldat cu fractura cominutiva de oase proprii piramida nazala, fractura oase maxilar bilateral, os etmoid, disjunctie cranio-faciala, fractura liniara craniana occipital si aspirat sanguin traheo-bronsic.
Declaratiile succesive ale martorei E.A.R. au fost relativ concordante in privinta modalitatii de derulare a incidentului verbal dintre inculpat si barbatul necunoscut, dar si in privinta conduitei manifestate de catre victima imediat anterior agresarii sale. Martora a aratat ca injuriile adresate de barbatul necunoscut si care evocau imaginea unei rude apropiate au fost de natura a-i crea inculpatului o stare de enervare si l-au determinat sa coboare din masina si sa se indrepte spre autoturismul acestuia.
Martora a mai aratat ca victima, aflata pe trotuar in apropiere, l-a intrebat pe inculpat "de ce tipa noaptea pe strada", l-a injurat in aceeasi maniera si "l-a impins cu bratele", moment ulterior caruia martora s-a deplasat la domiciliu, fara a observa desfasurarea ulterioara a incidentului dintre parti.
Descrierea gestului victimei de a impinge cu bratele inculpatul se regaseste in mod concordant in toate declaratiile succesive ale martorei, date atat in faza de urmarire penala, cat si in cursul judecatii. Aceste depozitii infirma sustinerile contradictorii ale inculpatului I.A.F. care a incercat sa acrediteze ideea exercitarii unor acte de agresiune mai grave de catre victima, constand fie in lovirea sa cu piciorul in zona genunchiului drept (asa cum a precizat in faza de urmarire penala - filele 113, 118), fie in lovirea cu pumnul in zona fetei (asa cum a declarat in cursul judecatii).
Declaratia data de inculpat in cursul judecatii reflecta, de altfel, incercarea de a exagera intensitatea actelor de agresiune desfasurate de catre victima, I.A. declarand ca victima i-a taiat calea, l-a lovit cu pumnul in zona fetei, provocand caderea sa la pamant, dupa care l-a lovit in continuare. Aceasta versiune a factorului declansator al incidentului, desi explicabila intr-o anumita masura prin prisma calitatii inculpatului, este insa total si neechivoc infirmata de depozitiile martorei E.A.R., coroborate cu imaginile surprinse de una dintre camerele de supraveghere amplasate la "Casino A".
Aceste imagini au fost transpuse in fotografii judiciare ce surprind momentele esentiale ale incidentului si redate in cuprinsul procesului verbal aflat in dosarul de urmarire penala (filele 75 si urm.). Totodata, ele au fost copiate pe CD de pe un site de stiri si depuse la dosar de catre aparatorul inculpatului, asa cum rezulta din incheierea de dezbateri din data de 10.10.2011.
Din vizionarea acestor imagini, Curtea constata ca gesturile victimei C.O., imediat anterior declansarii agresiunii, au fost intocmai cele retinute de catre prima instanta, respectiv: dupa disputa verbala cu inculpatul, victima s-a deplasat normal spre strada L.R., fiind insa urmata de catre inculpatul I.A. In momentul in care inculpatul a ajuns in spatele sau, C.O. s-a intors si a impins inculpatul cu bratele, iar acesta din urma a facut tot un gest de impingere, dupa care ambele parti au cazut la pamant.
Inculpatul-apelant s-a ridicat insa si a inceput sa loveasca victima cu picioarele, in mod repetat si insistent, chiar in conditiile in care, la un moment dat, inca in stare de constiinta, victima a incercat sa se ridice de la sol. Desi durata in timp a actelor de agresiune nu a fost una indelungata, intensitatea loviturilor a fost insa extrema, din declaratiile martorului ocular D.E.M. rezultand ca inculpatul "sarea efectiv cu ambele picioare pe capul" victimei (file 86 verso d.u.p.).
Aceasta intensitate a actelor de agresiune explica traumatismele extrem de severe cauzate victimei exclusiv in zona fetei si a capului, sangerarea masiva produsa si decesul survenit aproape imediat dupa interventia martorului ocular sus-mentionat, asa cum rezulta din aceeasi declaratie data de acesta in faza de urmarire penala.
Sustinerea apelantului-inculpat referitoare la incalcarea dreptului sau la aparare ca urmare a respingerii cererii de vizionare, in sedinta publica, a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere este lipsita de suport si tinde la o abordare pur formala a principiului contradictorialitatii, consacrat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Din perspectiva exigentelor art. 6 paragraful 3 lit. d din Conventie, principiul contradictorialitatii presupune ca orice acuzat sa aiba oportunitatea nu numai de a-si face cunoscute elementele necesare in aparare, ci trebuie, de asemenea, sa aiba posibilitatea de a lua cunostinta si de a face observatii pe marginea tuturor dovezilor aduse sau a sustinerilor partii adverse, facute in vederea influentarii deciziei instantei. In considerarea aceluiasi principiu, hotararea instantei trebuie sa fie fundamentata pe mijloace de proba administrate, in principiu, in cursul judecatii si care au facut obiectul unei dezbateri contradictorii.
Esentiala pentru asigurarea egalitatii armelor este crearea unei posibilitati rezonabile inculpatului de a cunoaste continutul probelor pe care se sprijina acuzatia formulata impotriva sa, de a testa fiabilitatea marturiilor in acuzare si de a obtine interogarea, in aceleasi conditii, a martorilor in aparare, in conditii care sa nu il plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu adversarul sau.
Toate aceste exigente au fost pe deplin respectate in speta, continutul imaginilor surprinse de camerele de supraveghere in noaptea de 18.02.2011 fiind cunoscute de catre inculpatul I.A.F., inca din faza de urmarire penala. Fotografiile ce surprind, in stop-cadru, momentele cheie ale incidentului, se afla depuse la dosarul de urmarire penala, la fel ca si CD-ul pe care imaginile au fost copiate, fiind cunoscute de catre inculpat cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala. In plus, aceeasi inregistrare a incidentului, de o calitate superioara, a fost pusa la dispozitia instantei chiar de catre aparatorul inculpatului, care a realizat transpunerea pe CD de pe un site de stiri.
Or, in acest context, este dincolo de orice indoiala ca apelantul-inculpat a cunoscut continutul exact al imaginilor stocate pe CD si a avut o oportunitate adecvata de a face o analiza critica a acestora, in contradictoriu cu acuzarea ori cu succesorii victimei. Faptul ca inregistrarea imaginilor nu a fost vizionata in sedinta publica nu incalca si nici nu limiteaza dreptul la aparare al inculpatului, cat timp acesta din urma, dar si ceilalti participanti in proces, au cunoscut continutul inregistrarii si au avut posibilitati similare de a-si expune punctul de vedere asupra acestei probe in aceeasi sedinta publica.
Pe de alta parte, nimic nu impiedica instanta sa vizioneze ea insasi, cu ocazia deliberarii, inregistrarea in discutie, in conditiile in care ea nu face parte din categoria inregistrarilor efectuate de catre organele de urmarire penala in conditiile prevazute de art. 911 si urm. C.p.p., supuse unor exigente restrictive de autorizare si, ulterior, de pastrare, in plic sigilat, conform art. 913 alin. 3 C.p.p. Aceste exigente de pastrare sunt cele care justifica vizionarea, tot in conditii restrictive, a inregistrarilor efectuate de catre organele de urmarire penala, exigente ce nu se aplica insa in cazul de fata, in care imaginile au fost surprinse de o camera de supraveghere amplasata in loc public, inregistrarea a fost postata pe un site de stiri si, ulterior, transpusa pe CD chiar de catre aparatorul inculpatului.
Or, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a recunoscut in situatii exceptionale, limitari ale principiului contradictorialitatii, admitand, cu referire la dreptul de interogare al martorilor, ca acest drept nu are un caracter absolut. Instanta de contencios european a considerat ca admiterea de catre instanta a unei marturii administrate in faza de urmarire penala nu incalca dreptul acuzatului la un proces echitabil, in situatia in care apararea a avut o oportunitate adecvata de a testa fiabilitatea marturiei, cu ocazia administrarii acesteia sau intr-o faza ulterioara a procesului (a se vedea mutatis mutandis cauza Kostovski v. Olanda, 20.11.1989).
Particularizand aceste exigente la speta de fata, Curtea concluzioneaza ca era vadit neutila vizionarea in sedinta publica a imaginilor deja cunoscute de catre inculpat si celelalte parti anterior datei la care au avut loc dezbaterile, si care puteau fi cunoscute de catre instanta in procesul deliberarii, imagini ce nu erau supuse exigentelor de pastrare prevazute de art. 911 C.p.p. Prin urmare, critica adusa sub acest aspect sentintei apelata este lipsita de suport, urmand a fi examinate sustinerile de fond privitoare la modalitate de apreciere a tuturor mijloacelor de proba, prin raportare la conditiile prevazute de art. 44 C.p. ori art. 73 lit. a, b C.p.
Instanta de fond a apreciat in mod judicios ca actiunea victimei C.O: anterior agresarii sale nu s-a obiectivat intr-un atac material, susceptibil de a pune in pericol grav persoana inculpatului.
In acest sens, este neindoielnic faptul ca injuriile adresate inculpatului reprezinta o forma de agresiune esentialmente verbala, ce nu legitimeaza o riposta fizica si nu justifica retinerea incidentei dispozitiilor art. 44 alin. 2 C.p. referitoare la legitima aparare. Totodata, gestul victimei de a impinge cu bratul inculpatul nu are, in circumstantele particulare in care s-a produs incidentul, valentele unui atac material de natura a pune in pericol grav persoana inculpatului, acest gest nefiind susceptibil de a produce, in cazul concret, vatamari ale integritatii corporale a inculpatului.
Sub acest aspect, imaginile surprinse de camerele de supraveghere evidentiaza faptul ca inculpatul a fost cel care, imediat dupa disputa verbala, a urmat victima C.O. care se deplasa normal spre strada. Este, de asemenea, evident ca victima l-a auzit pe inculpat facand afirmatii ce l-au determinat sa se intoarca si sa il impinga cu bratul, gest la care inculpatul a reactionat impingandu-l si el, ambii cazand la sol, dupa care, imediat, inculpatul s-a ridicat si a inceput sa ii aplice numeroase lovituri cu picioarele.
Prin urmare, este neindoielnic ca reactia victimei era lipsita de aptitudinea de a pune in pericol grav persoana inculpatului, in cazul caruia varsta si agilitatea fizica i-au permis, de altfel, sa se ridice imediat si sa poata opta pentru alternativa parasirii locului incidentului.
Sustinerea apelantului I.A.F in sensul ca victima i-ar fi aplicat o lovitura in zona fetei are un evident caracter pro causa, fiind in totalitate infirmata de celelalte probe administrate in cauza, respectiv declaratiile martorei E.A.R. (care a descris constant doar un gest de "impingere" facut de victima), imaginile surprinse de camerele de supraveghere (care releva acest unic gest facut de victima in contextul descris), dar si declaratiile initiale ale inculpatului (care a invocat doar o presupusa lovitura in zona genunchiului, nicidecum in zona fetei). De altfel, fotografiile judiciare efectuate inculpatului imediat dupa comiterea faptei si prinderea sa infirma prezenta unor eventuale leziuni la nivelul fetei sau intr-o alta zona a corpului, leziuni firesti in ipoteza in care apelantului i-ar fi fost aplicate lovituri cu putin timp inainte, asa cum a sustinut.
Invocarea de catre apelant a mentiunilor existente in cuprinsul procesului verbal aflat la fila 76 d.u.p (in care, descriind imaginile surprinse de camerele de supraveghere, organul de politie retine ca victima s-ar fi apropiat de inculpat "in mod provocator", "lovindu-l") tinde la valorificarea probatorie a unei aprecieri subiective a organului de politie, in detrimentul celorlalte probe certe existente in cauza. Natura gestului facut de victima a fost retinuta de catre Curte, similar instantei de fond, prin vizionarea imaginilor si coroborarea lor cu celelalte probe existente in cauza, dupa cum constatarea aptitudinii "provocatorii" a acestui gest implica un proces de apreciere globala a particularitatilor cauzei, neputandu-se retine doar pe baza imaginii invocate.
In acest context, tribunalul a apreciat corect ca nu sunt incidente nici disp. art. 44 alin. 3 C.p., referitoare la excesul justificat, intrucat actiunea victimei nu indeplineste conditiile atacului pentru a justifica o riposta legitima din partea inculpatului, riposta disproportionata in raport cu gravitatea atacului, dar grefata pe tulburarea sau temerea in care s-ar fi gasit autorul sau. Curtea retine, totodata, ca, pentru a justifica excesul in aparare, tulburarea sau temerea pe fondul careia survine reactia de aparare trebuie sa se datoreze tot atacului victimei, conditie neindeplinita in speta. Aceasta deoarece starea de tulburare in care s-a aflat Ilie Alexandru la data incidentului era preexistenta conflictului verbal cu victima, fiind generata de incidentul avut anterior cu persoana ramasa neidentificata.
Neindeplinirea conditiilor referitoare la atac legitimeaza si aprecierea primei instante referitoare la neindeplinirea exigentelor circumstantei atenuante prevazute de art. 73 lit. a C.p., Curtea insusindu-si consideratiile expuse in cuprinsul sentintei si apreciind neutila reiterarea lor.
In plus, retinerea circumstantei atenuante a provocarii, prevazute de art. 73 lit. b C.p., implica intrunirea cumulativa a mai multor conditii, printre care stapanirea inculpatului de o puternica tulburare sau emotie la momentul savarsirii faptei si stabilirea drept cauza a acestei tulburari a conduitei victimei, concretizata in violenta, o atingere grava a demnitatii sau o alta actiune ilicita grava.
In evaluarea acestor conditii, instanta trebuie sa aiba in vedere toate imprejurarile exterioare ce ar fi putut influenta starea psihica a faptuitorului, dar si semnificatia acestora asupra comportamentului autorului faptei, in procesul de evaluare neputand face abstractie de criterii obiective, cum ar fi: compararea reactiei faptuitorului cu reactia "omului mediu" supus unei provocari similare, cerinta unei anumite proportii intre actul provocator si reactia faptuitorului, inclusiv prin observarea consecintelor faptei savarsite ca urmare a actului provocator.
In speta, din probatoriul administrat rezulta ca rolul determinat in declansarea conflictului i-a apartinut inculpatului I.A.F., iar nu victimei. Conflictul verbal anterior avut cu barbatul ramas neidentificat i-a provocat inculpatului o stare de nervozitate accentuata, pe fondul careia s-a derulat si disputa verbala cu victima. Este incontestabil ca aceasta din urma a abordat inculpatul, tocmai pentru ca l-a auzit folosind expresii injurioase si i-a reprosat ca "injura noaptea pe strada", aspect confirmat de catre inculpat si prietena sa.
Prin urmare, cauza starii de tulburare si nervozitate in care se afla apelantul-inculpat s-a datorat nu conduitei victimei, ci unei actiuni exterioare si preexistente acesteia, interventia victimei avand doar rolul de a favoriza descatusarea tensiunii nervoase sub imperiul careia se afla, deja, inculpatul.
In plus, conduita de ansamblu a victimei in noaptea incidentului nu a avut valentele unei actiuni ilicite grave, susceptibile de a produce apelantului starea de tulburare necesara pentru aplicarea art. 73 lit. b C.p. Imaginile surprinse de camerele de supraveghere releva imprejurarea ca dialogul dintre parti a durat foarte putin, fiind evident ca victima nu s-a oprit pentru a-i adresa injurii inculpatului ori pentru a-l aborda intr-o maniera care sa sugereze intentia de a-l agresa. Dimpotriva, dincolo de cuvintele adresate, este cert ca victima s-a deplasat pe strada normal, inculpatul fiind cel care a urmat-o si care, prin afirmatii ce nu au putut fi reconstituie ideologic, a determinat-o sa se intoarca si sa il impinga cu bratul.
Gestul de impingere trebuie, asadar, evaluat in acest context faptic, fiind justificat a se conchide ca, pe fondul preexistentei unei incarcari nervoase, acest gest nu a avut rolul de a accentua starea de tulburare a inculpatului intr-o maniera semnificativa, ci, mai degraba, a favorizat eliberarea starii de tensiune deja acumulate de inculpat in incidentul anterior. La aceasta concluzie conduc toate circumstantele in care apelantul a reactionat, riposta sa de o violenta extrema, vadit disproportionata fata de gestul victimei si insistenta in a aplica lovituri cu picioarele in zona fetei, in pofida leziunilor cauzate victimei si imposibilitatii acesteia de a mai opune eficient rezistenta.
Or, in raport de criteriul reactiei "omului mediu", supus unei provocari similare, rezulta ca reactia inculpatului a fost vadit exagerata, depasind cu mult limitele unei riposte firesti in contextul disputei verbale avute initial cu victima. Chiar in conditiile particulare ale spetei, admitand efectul negativ pe care injuriile adresate de soferul necunoscut l-au produs in psihicul sau, Curtea retine ca inculpatul avea posibilitatea concreta de a stopa conflictul, daca nu ar fi urmarit victima ori daca, cel putin, ar fi incetat actele de agresiune in momentele in care aceasta se afla inca in stare de constiinta.
Pentru toate aceste considerente, concluzioneaza ca, in cauza, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 73 lit. b C.p., iar fapta inculpatului I.A.F. de a aplica victimei C.O. numeroase lovituri cu picioarele, cu o intensitate mare, exclusiv in zona fetei si a capului, provocandu-i fracturi multiple si severe ce i-au cauzat decesul, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor calificat, prevazuta de art. 174 - 175 lit. i C.p.
Evaluarea actelor de agresiune, in materialitatea lor, si dinamica intregului incident releva faptul ca atitudinea subiectiva a inculpatului I.A.F.s-a caracterizat prin intentie directa, acesta prevazand posibilitatea de a suprima viata victimei si urmarind producerea acestui rezultat. Pozitia subiectiva a inculpatului este pusa in evidenta, cu precadere, de declaratia martorului ocular D.E.M, care a aratat ca, agresand victima, inculpatul "sarea efectiv cu ambele picioare pe capul" victimei (fila 86 d.u.p).
In considerarea acestei pozitii subiective si a violentei extreme, iesite din comun, prin care inculpatul a suprimat viata victimei, Curtea apreciaza ca pedeapsa de 20 de ani inchisoare reflecta just periculozitatea faptei savarsite, dar si potentialul extrem de agresivitate al autorului sau.
Este cert ca savarsirea faptei s-a realizat sub imperiul unei stari de nervozitate accentuata, insa aceasta imprejurare nu are semnificatia unei circumstante care sa atenueze gravitatea faptei, ci dimpotriva, in contextul particular in care s-a produs, ii amplifica gradul de pericol social. Curtea nu poate face abstractie de cauza primara a acestei acumulari nervoase, respectiv o disputa esentialmente verbala, pornita de la efectuarea unei manevre de parcare si de disproportia dintre aceasta disputa si reactia violenta a inculpatului.
Totodata, trebuie avut in vedere ca incidentul verbal cu victima nu a avut un rol semnificativ in nasterea sau amplificarea acestei stari de nervozitate, oferindu-i inculpatului doar pretextul de a se elibera de tensiunea nervoasa acumulata, prin savarsirea unei fapte de o violenta extrema, in loc public, ce a avut ca rezultat moartea aproape imediata a unei persoane.
Toate circumstantele favorabile inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale ori prestarea unor activitati profesionale licite anterior arestarii, trebuie analizate in raport de fapta savarsita, a carei gravitate extrema le lipseste de orice semnificatie atenuanta. Aceasta deoarece lipsa antecedentelor penale nu are nicio relevanta asupra periculozitatii infractorului in situatia in care, asa cum s-a intamplat in speta, primul conflict cu legea se concretizeaza in uciderea violenta a unei persoane, in loc public, in circumstante de natura celor retinute in speta.
Totodata, Curtea are in vedere ca intreaga conduita a inculpatului pe parcursul procesului reflecta recunoasterea doar formala a faptei comise si incapacitatea sa de a-si asuma, in mod real, responsabilitatea comiterii acesteia. Incercarea permanenta de a transfera intreaga raspundere a declansarii incidentului in sarcina victimei, cu ignorarea propriului rol major in degenerarea conflictului, formeaza Curtii convingerea ca o pedeapsa mai redusa ar fi insuficienta pentru a asigura in mod efectiv, nu doar iluzoriu, initierea unui proces de constientizare a gravitatii si a consecintelor faptei comise.
Pentru aceste considerente, apreciaza neintemeiate criticile apelantului-inculpat, constatand ca tratamentul sanctionator aplicat, atat sub aspectul pedepsei principale, cat si al celor complementare sau accesorii, corespunde tuturor particularitatilor cauzei si datelor referitoare la persoana sa.
In final, Curtea retine ca apelantul-inculpat nu a criticat solutia dispusa pe latura civila, iar din examinarea actelor dosarului nu rezulta elemente de nelegalitate sau netemeinicie care sa justifice reformarea sentintei sub acest aspect. Sumele acordate cu titlu de daune materiale au fost justificate de catre partile civile prin probele administrate, iar acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral se impune ca urmare a afectarii profunde si iremediabile a echilibrului emotional al membrilor familiei ca urmare a mortii violente a sotului, respectiv tatalui.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.A.F. impotriva sentintei penale nr.815 din 17.10.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala.
Constatand ca temeiurile ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive se mentin, justificandu-se in continuare privarea de libertate a inculpatului fata de care s-a aplicat o pedeapsa privativa de libertate, chiar nedefinitiva, va mentine arestarea preventiva si, in baza art. 381 C.p.p., va deduce preventia de la 18.02.2011 la zi.
In baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga inculpatul la 300 lei, cheltuieli judiciare catre stat, din care, 100 lei, onorariu partial avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.