Suspendare a executarii.
Inadmisibilitatea cererii de suspendare a executarii actului administrativ fiscal pe calea ordonantei presedintiale.
- art.581 Cod procedura civila
- art.14, 15 din Legea nr.554/2004
(CURTEA DE APEL BUCURESTI- SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1698/12.09.2011)
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei sectii sub nr.36982/3/CA/2011, reclamanta C. I. L., in contradictoriu cu parata AGENTIA MUNICIPALA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA BUCURESTI, a solicitat instantei ca pe calea ordonantei presedintiale sa dispuna suspendarea platii sumei de 14.407 lei pretinsa de ANOFM prin decizia nr.45/04.05.2011, pana la solutionarea cererii de chemare in judecata, inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a, in dosarul nr.35228/3/2011, cu termen de judecata la 27.04.2012.
In motivarea cererii reclamanta arata ca a fost angajata a BCR in temeiul contractului individual de munca nr.157/15.06.2007, in functia de specialist marketing, in cadrul Departamentului de Publicitate, iar prin decizia nr.857/10.09.2009 BCR a dispus concedierea sa pentru desfiintarea postului, decizie care ulterior a fost anulata prin sentinta civila nr.2850/16.03.2011 a Tribunalului Bucuresti si s-a dispus reintegrarea in functia detinuta anterior concedierii.
Intrucat in perioada concedierii reclamanta a beneficiat de indemnizatia de somaj in conditiile prevazute de lege, parata a emis decizia a carei executare se solicita a fi dispusa in prezenta cauza, in scopul de a recupera indemnizatia de somaj platita in perioada mentionata, decizie pe care reclamanta a contestat-o si pe fond aceasta cerere facand obiectul dosarului nr.35228/3/2011 al Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a.
Reclamanta considera ca in speta sunt indeplinite conditiile impuse de art.581 Cod procedura civila, pentru a se putea lua o astfel de masura provizorie de suspendare a executarii acestei decizii avand in vedere ca parata pretinde prin aceasta decizie o suma mare de bani, care trebuie sa fie platita in 15 zile de la data comunicarii actului, masura care este de natura sa-i produca acesteia o paguba iminenta, in conditiile in care reclamanta a fost nevoita sa apeleze la indemnizatia de somaj pe perioada concedierii pentru a-si putea intretine cei doi copii minori, iar prin sentinta de reintegrare, instanta a stabilit ca masura concedierii a fost dispusa in mod nelegal de catre BCR, situatie in care suma pretinsa trebuie recuperata de parata de la BCR si nu de la reclamanta.
In plus, caracterul vremelnic al masurii solicitate este dat de faptul ca se solicita suspendarea executarii acestei decizii pana la solutionarea cauzei de fond, fiind indeplinita, de asemenea si conditia neprejudecarii fondului, intrucat prin acesta cerere nu se solicita instantei sa stabileasca cine se afla in culpa pentru plata acestei sume sau anularea deciziei contestate ca nelegala facandu-se trimitere si la dispozitiile art.78 Codul muncii.
In drept au fost invocate dispozitiile art.581- 582 Cod procedura civila.
La dosar reclamanta a depus inscrisuri.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, intrucat prin sentinta de reintegrarea a reclamantei in functia detinuta anterior instanta a dispus si plata catre aceasta a drepturilor salariale care i s-ar fi cuvenit de la data incetarii contractului de munca si pana la efectiva reintegrare, perioada pentru care insa aceasta a incasat si indemnizatia de somaj, astfel ca decizia nr.45/2011 a fost legal si temeinic emisa intrucat suma pretinsa prin aceasta reprezinta indemnizatia de somaj incasata de reclamanta pentru perioada concedierii, in mod nelegal, iar nerecuperarea sumei respective ar duce la imbogatirea fara just temei a reclamantei.
La dosar au fost depuse actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate si copia actiunii prin care s-a solicitat anularea acesteia.
Prin sentinta civila nr.2361/8.06.2011 a Tribunalului Bucuresti - Sectia de contencios administrativ si fiscal instanta a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins ca inadmisibila actiunea formulata de reclamanta C. I. L., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la SCPA C. G. ca si R. I. V. - cu sediul in Bucuresti, sector 3, in contradictoriu cu parata AGENTIA MUNICIPALA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA BUCURESTI, cu sediul in Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:
La termenul de judecata din data de 08.06.2011, instanta a pus in discutie exceptia inadmisibilitatii ordonantei presedintiale in raport de dispozitiile Legii nr.554/2004.
In vederea solutionarii acestei exceptii tribunalul a retinut ca actiunea formulata de reclamanta este intemeiata in drept si motivata in fapt prin raportare la dispozitiile art.581 alin.1 Cod procedura civila, care reprezinta dreptul comun aplicabil in cazul in care se impune luarea unor masuri urgente si vremelnice pentru pastrarea unui drept si prevenirea producerii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
Totodata, art.14 din Legea nr.554/2004, reglementeaza o procedura speciala prin care instanta de contencios administrativ poate dispune luare unor astfel de masuri, in cazul contestarii unui act administrativ, procedura care reprezentand norma speciala, are prioritate de aplicare in aceasta materie.
Desi reclamanta prin aparator a mentionat la termenul din 25.05.2011 ca temei de drept si dispozitiile art.14 din Legea nr.554/2004, la termenul din 08.06.2011 a precizat ca temeiul de drept este reprezentat doar de art. 581 Cod procedura civila, fapt care de altfel reiese si din motivarea actiunii dar si din concluziile pe fond care au avut in vedere doar indeplinirea conditiilor de admisibilitate prevazute dispozitiile art.581 alin.1 Cod procedura civila.
In aceste conditii tribunalul constata ca pe de o parte reclamanta nu a facut dovada ca a contestat, in conformitate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, un act administrativ, in sensul art.2 alin.1 lit.c din acelasi act normativ, intrucat face vorbire decat de cererea de chemare in judecata vizand anularea deciziei nr. 5/2011 emisa de parata. Astfel, nu se poate retine ca actiunea sa ar fi admisibila pe calea contenciosului administrativ, nefiind indeplinite conditiile impuse de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 din aceasta perspectiva.
Pe de alta parte, invocand dispozitiile art.581 alin.1 Cod procedura civila, reclamanta a exclus practic admisibilitatea actiunii sale pe calea contenciosului administrativ, intrucat conform principiul disponibilitatii instanta nu poate schimba temeiul juridic al unei actiuni, iar in situatia in care legea speciala, cum este in speta legea nr.554/2004 reglementeaza o procedura speciala de solutionare a unei astfel de cereri, nu se poate invoca aplicarea dreptului comun, in speta a dispozitiilor Codului de Procedura Civila, in detrimentul normelor speciale, in fata unei instante specializate in solutionarea litigiilor de contencios administrativ. O astfel de completare cu norme de drept comun se poate face decat in masura in care legea speciala nu contine prevederi in acest sens, ori cele din dreptul comun nu sunt incompatibile cu cele din legea special, astfel cum impune art. 28 din Legea nr.554/2004, situatie care nu se regaseste insa in speta, avand in vedere conditiile diferite impuse de cele doua articole.
Fata de aceste considerente, tribunalul a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii si a respins actiunea ca fiind inadmisibila.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta - reclamanta solicitand pentru motivele de recurs atasate la dosarul cauzei admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei civile recurate si, in consecinta, admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.
In motivarea cererii de recurs reclamanta a invederat a fost angajata a BCR in temeiul contractului individual de munca 157/15.06.2007 in functia de specialist marketing, in cadrul Departamentului de Publicitate.
Prin decizia nr.857/10.09.2009, BCR a dispus concedierea subsemnatei pentru desfiintarea postului.
Ulterior subsemnata am constatat decizia nr.857/10.09.2009 la Tribunalul Bucuresti, Sectia a Vlll - a conflicte de munca si asigurari sociale.
Prin sentinta nr. 850 din 16.03.2011 a Tribunalului Bucuresti in dosarul nr.40419/3/2009, instanta de fond a admis contestatia subsemnatei si a dispus anularea deciziei de concedieri si reintegrarea subsemnatei in functia detinuta anterior concedierii.
In perioada concedierii am beneficiat de indemnizatie de somaj in conditiile prevazute de lege.
Prin decizia nr.45/04.05.2011, Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca mi-a adus la cunostinta ca subsemnata, aflata in evidenta Agentiei Locale pentru Ocuparea Fortei de Munca Sector 3, cu dosarul nr.1000427, am incasat suma de 14.407 lei fara temei legal, cu titlu de indemnizatie de somaj de 75% conform Legii nr.76/2002, incasata in perioada 05.02.2010-31.03.2011
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Bucuresti, Sectia de contencios administrativ si fiscal, subsemnata am cerut suspendarea platii sumei de 14.407 lei pretinse de ANOFM prin decizia nr.45/04.05.2011 pana la solutionarea cererii de chemare in judecata a subsemnatei, inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a IX-a Contencios administrativ si fiscal, dosar nr.35228/3/2011, termen 27.04.2012.
Prin sentinta pronuntata, Tribunalul Bucuresti a decis respingerea cererii de ordonanta presedintiala, ca fiind inadmisibila.
Pentru pronuntarea acestei solutii, instanta de fond a retinut ca, desi initial subsemnata am mentionat ca temei de drept si dispozitiile art. 14 din Legea nr. 54/2004, ulterior am precizat ca temeiul de drept este reprezentat doar de art. 581 Cod procedura civila.
Criticam sentinta civila nr 2361/08.06.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, raportat la dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, respectiv "cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii".
In sentinta pronuntata, instanta de fond arata ca, invocand dispozitiile art.581 alin.1 Cod procedura civila, subsemnata am exclus admisibilitatea actiunii pe calea contenciosului administrativ, intrucat conform principiului disponibilitatii instanta nu poate schimba temeiul juridic al unei actiuni.
Articolul 129 alin.4 Cod procedura civila, care statueaza rolul activ al judecatorului, permite acestuia sa puna in dezbaterea partilor orice imprejurari de fapt sau de drept ale spetei.
De asemenea, doctrina a stabilit ca "art. 84 Cod procedura civila nu stabileste decat dreptul si, totodata obligatia instantei de a da o calificare corecta cererii".
In virtutea rolului sau activ, judecatorul nu este tinut de textul de lege indicat de parte, ci el trebuie sa aplice acel text de lege care corespunde situatiei de fapt calificata juridic de catre parte, in masura in care situatia de fapt respectiva este confirmata de probele administrate in cauza.
Asadar, calificarea juridica a situatiei de fapt si aplicarea textului de lege sunt doua operatiuni distincte, ce nu trebuie confundate, cea din urma presupunand-o pe cea dintai.
Or, in speta dedusa judecatii instantei de fond, subsemnata am facut dovada faptului ca cererea trebuie solutionata cu celeritate, deoarece prin notificarile de la ANOFM, mi s-a adus la cunostinta ca sumele de bani pretinse trebuie sa fie achitate in termen de 15 zile de la comunicarea deciziei nr.45/04.05.2011, prin care se constata ca subsemnata, aflata in evidenta Agentiei Locale pentru Ocuparea Fortei de Munca Sector 3, cu dosarul nr.1000427, am incasat suma de 14.407 lei fara temei legal, cu titlu de indemnizatie de somaj de 75% conform Legii nr.76/2002, incasata in perioada 05.02.2010-31.03.2011, datorita incadrarii in munca, conform prevederilor art.44 lit. a) din Legea nr.76/2002, dispunandu-se totodata si recuperarea debitului creat.
Prin urmare, consider ca, independent de temeiul de drept invocat, cata vreme din probatoriul administrat rezulta indeplinirea conditiilor prevazute de lege, judecatorul, manifestand un rol activ, trebuie sa aplice textul de lege corespunzator situatiei de fapt.
In drept, recurenta reclamanta, si-a intemeiat motivele de recurs pe dispozitiile Codului Muncii, art.84, 129, 304 pct.9 din Cod procedura civila.
Analizand recursul declarat in cauza prin prisma motivelor de recurs invocate si tinand cont de prevederile art.304 indice 1 din Cod procedura civila curtea retine ca recursul este nefondat, urmand a fi respins ca atare.
Cu privire la cererea intemeiata pe dispozitiile art. 581 Cod procedura civila curtea retine ca in mod corect instanta de fond a retinut ca exceptia inadmisibilitatii cererii este intemeiata avandu-se in vedere imprejurarea ca cererea cu care reclamanta a inteles sa investeasca instanta de judecata cu o cerere care are ca obiect suspendarea pe cale de ordonanta presedintiala a efectelor unui act administrativ.
Asadar, curtea retine ca cererea avand ca obiect suspendarea efectelor unui act administrativ pe cale de ordonanta presedintiala nu poate fi primita in conditiile art.581 din Codul de procedura civila, fiind inadmisibila.
Astfel, hotararea anterior amintita reprezinta un act administrativ unilateral, astfel cum aceasta notiune este definita de art.2 alin.(1) lit.c din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificarile ulterioare, a carui anulare, respectiv suspendare, pot fi solicitate numai in conditiile acestui act normativ.
Curtea retine ca cererea de ordonanta presedintiala, formulata in conditiile art. 581 din Codul de procedura civila, este inadmisibila in materia contenciosului administrativ, in conditiile in care art.14 si art.15 din Legea nr.554/2004 reglementeaza o procedura speciala si derogatorie de la dreptul comun, pentru suspendarea executarii actului administrativ, in aceasta materie practica judiciara fiind unitara si constanta astfel cum Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal s-a pronuntat in nenumarate randuri cu privire la inadmisibilitatea suspendarii actului administrativ in conditiile art.581 din Codul de procedura civil.
In ce priveste criticile aduse de catre recurenta - reclamanta prin intermediul motivelor de recurs instanta potrivit carora instanta de fond nu a dat calificare juridica corecta a cererii de chemare in judecata potrivit art.84 din Codul de procedura civila, acestea sunt nefondate, urmand a fi respinse ca atare.
Astfel, potrivit art.129 alin.6 Cod procedura civila, in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii, iar in raport de prevederile legale mentionate anterior curtea retine ca instanta de fond s-a pronuntat asupra cererii de chemare in judecata cu care reclamanta a inteles sa investeasca instanta de judecata, si anume suspendarea executarii unui act administrativ pe calea procedurii ordonantei presedintiale reglementata de art.581 Cod procedura civila.
In prezenta unei calificari exprese a cererii de chemare in judecata si a obiectului acesteia, suspendarea executarii unui act administrativ pe calea procedurii ordonantei presedintiale reglementata de art.581 Cod procedura civila, curtea retine ca instanta de fond a respectat intocmai principiul disponibilitatii procesului civil reglementat de art.129 alin.6 Cod procedura civila .
O alta interpretare a calificarii cererii de chemare in judecata in privinta obiectului acestuia ar fi insemnat o nesocotire a prevederilor art.129 alin.6 Cod procedura civila, iar in aceasta situatie instanta de judecata s-ar fi transformat intr-un al doilea aparator al reclamantei in detrimentul paratei.
Pe de alta parte, invocand dispozitiile art.581 alin.1 Cod procedura civila, reclamanta a exclus practic admisibilitatea actiunii sale pe calea contenciosului administrativ, intrucat conform principiul disponibilitatii instanta nu poate schimba temeiul juridic al unei actiuni, iar in situatia in care legea speciala, cum este in speta Legea nr.554/2004 reglementeaza o procedura speciala de solutionare a unei astfel de cereri, nu se poate invoca aplicarea dreptului comun, in speta a dispozitiilor Codului de Procedura Civila, in detrimentul normelor speciale, in fata unei instante specializate in solutionarea litigiilor de contencios administrativ.
O astfel de completare cu norme de drept comun se poate face decat in masura in care legea speciala nu contine prevederi in acest sens, ori cele din dreptul comun nu sunt incompatibile cu cele din legea special, astfel cum impune art.28 din Legea nr.554/2004, situatie care nu se regaseste insa in speta, avand in vedere conditiile diferite impuse de cele doua articole.
Pentru aceste motive curtea va respinge recursul ca nefondat.