Recurs. Inselaciunea (art. 215 C.p.) - falsificare monede sau alte valori
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA,Decizia penala nr. 609/26.03.2012) Prin Sentinta penala nr. 751/F din data de 18 iunie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 11093/236/2009, Judecatoria Giurgiu a hotarat astfel:
In temeiul art. 215 alin. 1-4 cu aplic. art. 74-76 din Codul penal, a condamnat pe inculpata P. I. (fiica lui O. si M., nascuta la data de 02 septembrie 1949 in comuna S. G., judetul I., CNP 2...) la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune.
In temeiul art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. Art. 74-76 din Codul penal, a condamnat pe aceeasi inculpata la pedeapsa de 4 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de emitere a unui CEC cu data falsa sau necompletat conform prevederilor legale.
In temeiul art. 282 alin. 1 si 2 cu aplic. 74-76 din Codul penal, a condamnat pe aceeasi inculpata la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de falsificare a unui titlu de credit public si de punere in circulatie a acestuia.
In temeiul art. 33 lit. a si art. 34 lit. b din Codul penal, a dispus ca inculpata sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani inchisoare.
In temeiul art. 81-82 din Codul penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii acestei pedepse.
A atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 83 din Codul penal.
A obligat pe inculpata sa plateasca parti civile SC F. SA suma de 13.183,20 lei, reprezentand contravaloarea prejudiciului cauzat acesteia, suma de 3.129 lei, reprezentand dobanda legala aferenta perioadei 06 mai 2007 - 13 ianuarie 2010, dobanda legala aferenta primei sume, in continuare, pana la achitarea efectiva a debitului si suma de 2.380 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
A obligat pe inculpata sa plateasca statului suma de 400 lei, reprezentand cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a constatat ca inculpata a fost trimisa in judecata la data de 17 noiembrie 2009, sub acuzatia savarsirii urmatoarelor fapte:
In cadrul relatiilor comerciale dintre SC F. SA G. si SC E. N. SRL S., reprezentata de inculpata, in calitate de administrator, stabilite prin Contractul nr.36/2007, prima societate a livrat celei de-a doua cantitatea de 20 tone faina, la data de 16 martie 2007, conform facturii fiscale seria GR FAR nr.0000261, in valoare de 18.207,00 lei. Pentru garantarea platii, inculpata a lasat reprezentantilor societatii furnizoare o fila CEC in alb, cu seria BD 327 nr.00023849, semnata personal de aceasta si emisa la data de 31 mai 2007. La data de 06 iunie 2007, cu ocazia introducerii la banca in vederea decontarii, fila CEC respectiva, in valoare de 15.513,2 lei, a fost refuzata la plata, pe motivul lipsei totale de disponibil in contul societatii emitente si cu mentiunea "CEC emis de un tragator aflat in interdictie bancara. CEC-ul apartine unui set de instrumente ce a fost retras din circulatie". In urma demersurilor efectuate de societatea creditoare, ulterior refuzului la plata a filei CEC, SC E. N.SRL a achitat o parte din suma datorata, iar, pentru diferenta neachitata, in valoare de 13.183,20 lei, societatea respectiva, administrata de inculpata, a emis, in doua randuri, la datele de 15 si 29 iunie 2007, doua bilete la ordin, care, de asemenea, au fost refuzate la plata, din cauza lipsei totale de disponibil in cont.
Potrivit adresei nr.25582/04.09.2007, emisa de CEC - Sucursala S., SC E. N. SRL a intrat in C.I.P. din data de 29 decembrie 2006, iar fila CEC mentionata anterior facea parte dintr-un set de instrumente de plata retrase din circulatie inca de la data de 11 ianuarie 2007.
Cu ocazia audierii sale in cursul urmaririi penale, inculpata a recunoscut ca are de achitat catre SC F.SA suma de 13.183,2 lei, pe care, inca din luna decembrie 2007, s-a angajat sa o plateasca, nefacand insa acest lucru, dar a negat ca societatea pe care o administra se afla in interdictie bancara la data emiterii instrumentelor de plata anterior mentionate si ca fila CEC fusese retrasa din circulatie, invocand, in aparare, aparitia unor probleme in activitatea societatii si a unor probleme personale, de sanatate.
In declaratia data in fata instantei, inculpata a precizat ca a emis fila CEC si biletele la ordin in alb, urmand sa efectueze plata facturilor pe parcursul incasarilor. De asemenea, a aratat ca nu a efectuat platile, pentru ca nu a avut bani, fiind de acord cu achitarea sumelor pretinse de societatea parte civila.
Analizand intregul probatoriu al cauzei, Judecatoria a retinut, in fapt, ca inculpata, in calitate de administrator al SC E. N. SRL S., a lasat, drept garantie pentru plata, societatii SC F. SA G., la data de 31 mai 2007, o fila CEC in alb, desi se afla in Centrala Incidentelor de Plati si a emis, la datele de 15 si 29 iunie 2007, in favoarea aceleiasi societati, doua bilete la ordin, toate aceste instrumente fiind refuzate la plata, din cauza lipsei de disponibil in cont, astfel ca societatea respectiva a suferit un prejudiciu in valoare de 13.183,20 lei, inca nerecuperat.
In drept, Judecatoria a apreciat ca faptele retinute in sarcina inculpatei intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor concurente prevazute de art. 215 alin. 1-4 din Codul penal, art. 84 pct.3 din Legea nr.59/1934 si art.282 alin.1 si 2 din Codul penal, pronuntand, in consecinta, condamnarea acesteia.
La individualizarea pedepselor, Judecatoria a avut in vedere, in aplicarea dispozitiilor art. 72 din Codul penal, limitele speciale de pedeapsa prevazute in normele de incriminare incidente, gradul concret de pericol social al faptelor savarsite, valoarea prejudiciului cauzat si datele personale ale inculpatei, retinute in favoarea sa drept circumstante atenuante, conform art. 74-76 din Codul penal si apreciate a justifica suspendarea conditionata a executarii pedepsei rezultante.
Impotriva acestei sentinte, a declarat apel in termenul legal (la data de 28 iunie 2010, data postei) inculpata P.I., care a solicitat, in principal, achitarea sa, cu privire la toate cele trei infractiuni, in temeiul art. 10 alin. 1 lit. d din Codul de procedura penala, in cazul infractiunii de inselaciune, pe motivul lipsei intentiei si respectiv, in temeiul art. 10 alin. 1 lit. a din Codul de procedura penala, in cazul infractiunilor de emitere a unui cec cu data falsa sau necompletat si falsificare si punere in circulatie a unui titlu de credit public, pe motiv ca faptele nu exista, iar, in subsidiar, schimbarea incadrarii juridice din cele trei infractiuni pentru care a fost condamnata in prima instanta in infractiunea prevazuta de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr.59/1934. Inculpata a invocat, de asemenea, neregularitati procedurale si a criticat modalitatea de administrare a probatoriului in cursul cercetarii judecatoresti in prima instanta, critica in raport cu care instanta de apel a procedat, in mod nemijlocit, la ascultarea acesteia si a martorilor R. C. G. si S. V. (angajati ai societatii parte civila).
Prin Decizia penala nr.86/A din data de 20 septembrie 2011, pronuntata in Dosarul nr.11093/236/2009, Tribunalul G., in temeiul art. 379 pct. 2 lit. a din Codul de procedura penala, a admis apelul declarat de inculpata, a desfiintat, in parte, sentinta penala atacata, numai pe latura penala si, rejudecand cauza in fond, a hotarat astfel:
A descontopit pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare, aplicata inculpatei prin sentinta penala apelata, in pedepsele componente.
In temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d din Codul de procedura penala, a achitat pe inculpata pentru infractiunea prevazuta de art. 84 pct. 3 din Legea nr.59/1934, intrucat lipseste unul din elementele constitutive ale acestei infractiuni.
In temeiul art. 34 lit. b rap. la art. 33 lit. a din Codul penal, a aplicat inculpatei pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare, stabilita prin contopirea pedepselor aplicate de prima instanta pentru celelalte doua infractiuni.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
In temeiul art. 193 din Codul de procedura penala, a respins cererea partii civile privind obligarea inculpatei la plata cheltuielilor de judecata efectuate de aceasta.
In temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului au ramas in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a apreciat neintemeiata cererea inculpatei de schimbare a incadrarii juridice, in sensul solicitat de aceasta, pe motiv ca, astfel cum a statuat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr.IX/2005, pronuntata intr-un recurs in interesul legii, pentru retinerea infractiunii prevazute de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr.59/1934 este necesar ca beneficiarul CEC-ului sa aiba cunostinta, in momentul emiterii acestuia, de lipsa disponibilului necesar acoperirii lui la tras. Or, in speta, SC F. SA nu a avut cunostinta, la momentul cand i-a fost pusa la dispozitie de catre inculpata fila CEC, ca nu exista disponibilul necesar acoperirii acesteia, astfel cum a rezultat din declaratiei martorei S. V., director economic al societatii respective, care a precizat ca inculpata nu i-a comunicat, nici macar la data de 31 mai 2007 (data completarii filei CEC si introducerii acesteia in banca), ca SC E. N. SRL se afla in interdictie bancara si ca acea fila CEC facea parte dintr-un set de instrumente de plata retrase din circulatie. In schimb, inculpata cunostea ca, in contul SC E. N. SRL, nu exista disponibilul necesar acoperirii filei CEC, dovada fiind adresa inregistrata la SC F. SA sub nr.90/22.05.2007, prin care a solicitat amanarea achitarii facturii restante pana la data de 30 mai 2007, cand nu a realizat insa nicio plata, astfel ca, a doua zi, fila CEC a fost introdusa la banca, care a returnat-o pentru lipsa de disponibil.
Tribunalul a apreciat insa intemeiata critica inculpatei cu privire la infractiunea prevazuta de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr.59/1934, considerand ca fapta savarsita de aceasta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii respective.
In acest sens, Tribunalul a constatat, in fapt, ca, prin contractul de vanzare cumparare incheiat la data de 14 februarie 2007 si inregistrat la SC F.SA sub nr.36 din data de 09 martie 2007, SC E. N. SRL, reprezentata la data incheierii contractului de inculpata, in calitate de manager general, a cumparat de la prima societate cantitatea de 5.000 kilograme de faina tip 650 nevitaminizata si cantitatea de 15.000 kilograme de faina tip 650, in valoare totala de 18.207,00 lei, conform facturii fiscale seria GR FAR nr.0000261/16.03.2007. Anterior, SC F. SA mai livrase catre SC E. N. SRL cantitatile de 15.000 kilograme de faina tip 650, 5.000 kilograme de faina tip 650 nevitaminizata si 200 kilograme de faina tip 480, emitand factura seria GR VEN nr. 9983282/16.02.2007, in valoare de 18.421,20 lei, care a fost achitata integral, astfel cum a recunoscut martora S. V., potrivit careia, pentru aceasta prima operatiune, nu a fost incheiat un contract, uzanta fiind ca, in cazul in care clientul cumpara o singura data produse sa nu se incheie un contract de vanzare cumparare, un astfel de contract urmand a fi incheiat doar in situatia in care clientul doreste sa repete comanda, ca in cauza de fata.
Dupa incheierea contractului de vanzare cumparare si inainte de achizitionarea cantitatii de faina pentru livrarea careia se incheiase acel contract, inculpata a lasat societatii furnizoare, drept garantie, fila CEC seria BD 327 nr.0023849, necompletata, ci doar semnata si stampilata de aceasta, astfel cum a rezultat din chiar declaratiile inculpatei, care au fost confirmate si de martora S. V., care, in faza de urmarire penala, a precizat ca fila CEC a fost lasata la sediul societatii dupa emiterea primei facturi (seria GR VEN nr.9983282/16.02.2007) si dupa livrarea marfii la care se referea aceasta. Desi, in declaratia din apel, martora a aratat ca nu-si mai aminteste momentul cand a fost lasata fila CEC la sediul SC F. SA (fapt explicabil avand in vedere intervalul de timp scurs intre cele doua declaratii, datand din 30 august 2007 si respectiv 12 septembrie 2011), aceasta imprejurare a fost apreciata de Tribunal ca lipsita de relevanta, cata vreme martora a precizat ca isi mentine declaratia din cursul urmaririi penale.
Fila CEC, lasata drept garantie de inculpata la sediul SC F. SA, a fost completata, la data de 31 mai 2007, conform declaratiilor martorei S.V., aceasta data fiind trecuta si in cuprinsul sau, la rubrica privind data emiterii si a fost depusa, in data de 01 iunie 2007, la B. P. SA, in vederea incasarii, insa a fost refuzata la plata, in data de 06 iunie 2007, consemnandu-se pe verso, ca motiv al refuzului, "lipsa totala de disponibil, CEC emis de un tragator aflat in interdictie bancara, CEC-ul apartine unui set de instrumente ce a fost retras din circulatie".
Din adresa nr. 126/06.09.2007, emisa de CEC - Sucursala S., a rezultat ca data intrarii in C.I.P. pentru SC E. N. SRL, al carei manager general era inculpata, a fost 29 decembrie 2006 si ca data retragerii din circulatie a filelor CEC nerecuperate, inclusiv fila CEC in discutie, a fost 11 ianuarie 2007. In cursul cercetarii judecatoresti in prima instanta, inculpata, revenind asupra declaratiilor din faza de urmarire penala, a sustinut ca fila CEC a fost lasata drept garantie in cursul lunii decembrie 2006, cand nu avea cunostinta ca societatea se afla in C.I.P., insa aceasta noua pozitie procesuala a fost inlaturata de Tribunal, deoarece, conform probelor administrate in cauza, relatiile comerciale dintre cele doua societati au debutat la inceputul anului 2007, prima livrare si prima factura emisa datand din luna februarie 2007, astfel ca inculpata nu avea niciun motiv sa lase fila CEC la sediul SC F.SA anterior debutarii relatiilor comerciale si, mai mult, fila CEC nu a fost lasata drept garantie pentru prima factura, ci pentru cea de-a doua factura, neachitata in totalitate. In acelasi timp, inculpata nu a indicat niciun motiv temeinic care sa fi determinat revenirea sa asupra declaratiilor initiale, iar aceasta revenire nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza.
Anterior introducerii filei CEC in banca, spre decontare, SC F. SA a adus la cunostinta SC E. N. SRL, la data de 22 mai 2007, ca urmeaza sa procedeze astfel, in cazul neachitarii sumei restante de 13.183,20 lei, reprezentand contravaloarea facturii fiscale nr.261/16.03.2007. In aceeasi zi, dupa primirea notificarii, SC E. N. SRL a inaintat SC F. SA adresa inregistrata la aceasta din urma sub nr.90/22.05.2007, prin care a solicitat amanarea platii facturii restante pana la data de 30 mai 2007, cand SC F. SA, constatand ca nu s-a achitat suma restanta, a completat fila CEC.
In consecinta, intrucat din toate probele administrate in cauza a rezultat fara niciun dubiu ca nu inculpata a completat fila CEC, ci doar a semnat-o, dupa care a aplicat stampila SC E. N. SRL, aceasta, lasata drept garantie SC F. SA, fiind completata, la data de 31 mai 2007, de un angajat al ultimei societati, Tribunalul a apreciat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr.59/1934. Astfel, nu s-a dovedit ca fila CEC ar cuprinde o data falsa, data emiterii acesteia fiind 31 mai 2007, conform mentiunii de la rubrica corespunzatoare, care nu a fost completata de inculpata. In acelasi timp, lipsa celorlalte mentiuni pe care o fila CEC trebuie sa le cuprinda, prevazute in art. 1 pct. 1, 2, 3 si 5 si in art. 11 din Legea nr.59/1934, chiar daca ar fi fost constatata, nu dovedeste vinovatia inculpatei, cata vreme cat fila CEC a fost lasata in alb, drept garantie, fiind completata de societatea beneficiara.
Referitor la apararile inculpatei, in sensul ca nu ar fi intrunita latura subiectiva a infractiunii de inselaciune, lipsind intentia de inducere in eroare si respectiv latura obiectiva a infractiunii de falsificare si punere in circulatie a unui titlu de credit public, Tribunalul a apreciat ca sunt nefondate.
Astfel, potrivit art. 215 alin. 4 din Codul penal, constituie infractiunea de inselaciune fapta de emitere a unui CEC asupra unei institutii de credit sau asupra unei persoane, stiind ca, pentru valorificarea lui, nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in tot sau in parte ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul de a obtine, pentru sine sau pentru altul, un folos material injust, daca s-a produs o paguba posesorului cecului.
In speta, din inscrisurile depuse la dosar, respectiv adresa nr.7512/17.05.2011 transmisa de C. B. catre SC F. SA si somatia nr.26/29.12.2006 emisa de CEC - Sucursala S. catre SC E. N. SRL, precum si din declaratiile martorei S. V. si inculpatei insesi, rezulta fara niciun dubiu vinovatia acesteia. Astfel, din cuprinsul adresei nr.7512/17.05.2011, rezulta ca data intrarii in C.I.P. pentru SC E. N. SRL a fost 29 decembrie 2006 si ca instiintarea prin care i s-a comunicat acest fapt, precum si obligatia de retragere a filelor CEC nefolosite s-a realizat prin somatie, conform Regulamentului B.N.R. nr.1/2001. De altfel, la dosarul cauzei, a fost depusa somatia nr.26/29.12.2006, emisa de CEC - Sucursala S. catre SC E. N. SRL, prin care aceasta era instiintata de faptul ca, in perioada 29 decembrie 2006 - 29 decembrie 2007, se afla in interdictie bancara si ca nu numai ca nu avea voie sa emita cecuri, dar avea obligatia sa restituie fara intarziere tuturor bancilor formularele de cecuri ridicate de la acestea. Or, inculpata a lasat drept garantie fila CEC in discutie dupa data de 29 decembrie 2006, cand i se adusese la cunostinta, prin somatia anterior mentionata, ca nu mai avea dreptul sa emita file CEC, iar, pe cele aflate la dispozitia sa, avea obligatia sa le restituie bancilor de la care fusesera ridicate. In aceste conditii, inculpata a savarsit infractiunea prevazuta de art. 215 alin. 1-4 din Codul penal, intrucat a emis fila CEC desi avea cunostinta ca aceasta era retrasa din circulatie si ca, pentru acoperirea ei, nu exista provizia necesara.
In acelasi timp, inculpata, semnand, stampiland si apoi punand in circulatie fila CEC seria BD 327 nr. 00023849, retrasa din circulatie inca din data de 29 decembrie 2006, conform somatiei la care deja s-a facut referire (fapte necontestate de aceasta), a savarsit si infractiunea prevazuta de art. 282 alin. 1 si 2 din Codul penal.
Sustinerea inculpatei, in sensul ca organul de cercetare penala nu a respectat obligatia de a-i aduce la cunostinta invinuirea si posibilitatea de a fi asistata de un avocat, a fost apreciata de Tribunal neintemeiata.
In acest sens, examinand actele procedurale intocmite de acel organ, Tribunalul a constatat ca, la fila 14 din dosarul de urmarire penala, se afla procesul verbal incheiat la data de 17 decembrie 2007, semnat de inculpata, prin care acesteia i se aduceau la cunostinta infractiunile retinute in sarcina sa, cu incadrarea lor in drept, faptul ca avea dreptul sa-si angajeze un aparator sau sa fie asistata de un aparator desemnat din oficiu, dar si faptul ca avea dreptul sa nu faca nicio declaratie, intrucat ceea ce declara putea fi folosit impotriva sa, fiind respectate astfel prevederile art. 6 din Codul de procedura penala, afirmatia inculpatei ca organul de cercetare penala ar fi incalcat aceste prevederi fiind, astfel, nefondata.
De asemenea, Tribunalul a apreciat neintemeiata si sustinerea inculpatei potrivit careia, la judecata in prima instanta, s-ar fi incalcat principiul contradictorialitatii.
In acest sens, Tribunalul a constatat ca, la termenul din data de 07 aprilie 2010, cand prima instanta a acordat partilor si reprezentantului Parchetului cuvantul pe probe, acesta din urma a solicitat emiterea unei adrese catre Oficiul Registrului Comertului I., pentru a se comunica situatia juridica a SC E. N. SRL, precum si emiterea unei adrese catre B.N.R. - Centrala Incidentelor de Plati, pentru a se comunica care sunt consecintele inregistrarii unei societati comerciale in evidenta acelei centrale, ambele solicitari fiind incuviintate de acea instanta. Ulterior, printr-o cerere scrisa depusa la dosar, Parchetul a precizat ca insista doar in emiterea primei adrese, renuntand la solicitarea de emitere a celei de-a doua adrese, pe motiv ca legea nu poate face obiectul probatiunii, fiind prezumata a fi cunoscuta de persoanele interesate. La urmatorul termen, din data de 05 mai 2010, ca de altfel si la termenul din data de 02 iunie 2010, cand cauza a ramas in pronuntare, nici inculpata, nici aparatorul acesteia, desi aveau posibilitatea sa-si insuseasca proba solicitata initial de Parchet, nu au facut acest lucru si, mai mult, la ultimul termen, au invederat ca nu mai au probe de solicitat, astfel ca nu se poate retine incalcarea de catre prima instanta a dispozitiilor art. 289 din Codul de procedura penala.
Referitor la o alta critica a inculpatei, Tribunalul a constatat ca, potrivit art. 291 alin. 3 din Codul de procedura penala, partea prezenta personal la un termen de judecata nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, cu exceptia situatiilor in care prezenta ei este obligatorie, conform legii. In speta, la judecata in prima instanta, inculpata a fost prezenta personal la termenul din data de 07 aprilie 2010, cand a si fost audiata, situatie in care nu se mai impunea citarea sa. Potrivit art. 183 alin. 2 din Codul de procedura penala, inculpatul poate fi citat cu mandat de aducere, daca instanta constata ca este in interesul solutionarii cauzei. In speta, prima instanta, avand in vedere pozitia procesuala a inculpatei, de nerecunoastere a savarsirii faptelor si imprejurarea ca, la termenul din data de 02 iunie 2010, urma sa procedeze la audierea martorei M. M., propusa chiar de inculpata, a apreciat, in mod corect, ca se impunea citarea acesteia din urma cu mandat de aducere, mai ales ca, la acelasi termen, cauza a ramas in pronuntare, astfel ca prezenta inculpatei era necesara, intrucat aceasta avea posibilitatea sa solicite probe noi sau sa ridice exceptii.
Referitor la imprejurarea ca prima instanta nu a dispus citarea numitei S. V. si audierea acesteia in calitate de martor, desi inculpata solicitase acest lucru la termenul din data de 07 aprilie 2010, cand i s-a acordat cuvantul pe probe, Tribunalul a constatat, pe de o parte, ca instanta respectiva si-a motivat decizia, pe considerentul ca persoana respectiva era reprezentantul partii civile, iar, pe de alta parte, ca aceasta cerere a fost reiterata in apel si admisa de catre instanta de control judiciar, care a procedat la ascultarea sus-numitei, in calitate de martor, astfel ca orice vatamare ce i s-ar fi adus inculpatei in prima instanta a fost acoperita in calea de atac. In cazul martorului R. G. C., Tribunalul a constatat ca acesta nu a fost audiat in faza de urmarire penala, iar inculpata nu a solicitat ascultarea lui in fata primei instante, martorul respectiv fiind audiat, la cererea acesteia, de catre instanta de apel, astfel ca, nici sub acest aspect, nu a existat vreo vatamare.
In ceea ce priveste necitarea mandatarului inculpatei in faza de urmarire penala, Tribunalul a constatat ca, printr-o cerere formulata in acea etapa procesuala, inculpata a solicitat citarea mandatarului sau, Liga Democratica pentru Dreptate din Romania, care nu a fost dispusa de catre organul de cercetare penala, in conditiile in care nu a fost depusa dovada mandatului invocat, astfel cum prevede art. 174 alin. 5 din Codul de procedura penala.
Referitor la imprejurarea ca, in cuprinsul actului de sesizare (rechizitoriul intocmit la data de 16 noiembrie 2009), se face referire la contractul nr.36/09.03.2007, incheiat intre SC E. N. SRL S. si SC F. SA G., ceea ce ar dovedi, in opinia inculpatei, eroarea in care s-a aflat organul de urmarire penala cu privire la acel contract, Tribunalul a constatat ca acel contract, in baza caruia s-a emis factura seria GR FAR nr.0000261, a fost incheiat la data de 14 februarie 2007, insa data inregistrarii lui la partea civila SC F. SA a fost 09 martie 2007, iar prima instanta s-a referit, in considerentele sentintei pronuntate, la acest contract, iar nu la altul.
Sustinerea inculpatei ca sentinta atacata nu ar fi motivata a fost si ea apreciata neintemeiata de Tribunal, care a constatat, din examinarea cuprinsului acesteia, expunerea de catre prima instanta a situatiei de fapt, a probelor administrate in cauza, a incadrarii juridice a faptelor pentru care a pronuntat condamnarea inculpatei si a aspectelor retinute cu privire la individualizarea pedepselor aplicate, fiind respectate astfel prevederile art. 354-357 din Codul de procedura penala.
Referitor la sustinerea inculpatei ca nu ar avea calitatea de reprezentant al SC E. N. SRL, Tribunalul a constatat ca este contrazisa de probele administrate in cauza. Astfel, la filele 34-35 din dosarul de urmarire penala, se afla depus contractul de vanzare cumparare incheiat la data de 14 februarie 2007 si inregistrat la partea civila SC F. SA sub nr.36 din data de 09 martie 2007, din cuprinsul caruia rezulta ca SC E. N. SRL a fost reprezentata, la incheierea acestuia, chiar de inculpata, in calitate de manager general, care l-a si semnat. De asemenea, inculpata a semnat si stampilat atat fila CEC seria BD 327 nr.00023849, cat si biletele la ordin din datele de 15 si 29 iunie 2007. Mai mult, inculpata insasi a aratat, in declaratiile din faza de urmarire penala, ca avea calitatea de administrator al SC E.N. SRL, iar, la fila 68 din dosarul de urmarire penala, se afla depusa Procura autentificata sub nr.1683/20.04.2006, prin care inculpata era imputernicita sa reprezinte, cu puteri depline, in calitate de administrator al SC E. N. SRL, pe numitul P.T., atat in activitatea interna a societatii, cat si in relatiile cu orice persoana fizica si juridica, urmand sa exercite, in numele acesteia, toate drepturile si obligatiile care ii reveneau in baza actului constitutiv. De altfel, inculpata s-a implicat si in alte activitati comerciale ale SC E. N. SRL, aceasta fiind aceea care a intermediat toate afacerile intre societatea respectiva si SC F. SA G., conform chiar declaratiilor sale, dar si ale martorei S. V..
In privinta criticii aduse modului de solutionare a laturii civile a cauzei, Tribunalul a constatat, de asemenea, ca este neintemeiata, retinand ca prima instanta a obligat-o sa plateasca partii civile suma de 13.183,20 lei, recunoscuta chiar de inculpata ca fiind datorata acesteia, ca restanta din suma de 18.207,00 lei, mentionata in factura seria GR FAR nr. 0000261/16.03.2007, plus dobanda legala aferenta sumei datorate, stipulata in contractul de vanzare cumparare, conform calculului detaliat pe perioada de intarziere, prezentat de partea civila.
Raportat la toate aceste considerente, Tribunalul a apreciat ca apelul inculpatei este fondat numai in ceea ce priveste neintrunirea elementelor constitutive ale infractiunii prevazute de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr.59/1934, pentru care a pronuntat achitarea acesteia.
Referitor la cererea partii civile intimate de acordare a cheltuielilor de judecata efectuate in apel, Tribunalul a constatat ca, la dosarul cauzei, s-a depus factura fiscala nr.11/12.09.2011, pentru suma de 2.000 lei, reprezentand contravaloarea asistentei juridice in fata instantelor judecatoresti, insa, din cuprinsul acelei facturi, nu rezulta ca asistenta juridica invocata a fost acordata in acest dosar, astfel ca, in lipsa prezentarii contractului de asistenta juridica si a chitantei de incasare a sumei respective, cererea sa este nefondata.
Impotriva ambelor hotarari, a declarat recurs in termenul legal (la data de 22 septembrie 2011, data postei) inculpata P. I..
Recursul inculpatei (nemotivat in scris, conform art. 38510 alin. 2 teza I din Codul de procedura penala) a fost inaintat de Tribunal si inregistrat pe rolul acestei Curti la data de 13 februarie 2012.
Inculpata recurenta, legal citata, in data de 08 martie 2012 (fila 8, d.r.), la adresa de domiciliu mentionata de aceasta, inclusiv pe plicul in care a fost expediata cererea sa de recurs (fila 3, d.r.) si avand cunostinta de termenul fixat pentru judecata, dovada fiind continutul mesajului e-mail inaintat instantei, la care, contrar celor afirmate in cuprinsul sau, nu s-a aflat atasata nicio cerere (fila 15, d.r.), nu si-a motivat in scris recursul declarat, nici potrivit art. 38510 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedura penala, cu 5 zile inaintea primului termen, stabilit pentru data de astazi, 26 martie 2012 si nu s-a prezentat in fata Curtii pentru a-l sustine, in vederea asigurarii apararii sale, obligatorie, conform art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, fiind desemnat un avocat din oficiu, care a formulat concluzii pe fondul cauzei.
In dezbateri (consemnate in practicaua acestei decizii), avocatul din oficiu, invocand incidenta cazului de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedura penala, a solicitat achitarea inculpatei, cu privire la ambele infractiuni pentru care a fost condamnata, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d din Codul de procedura penala, pe motivul lipsei intentiei, iar, Curtea, din oficiu, in raport cu cazurile de casare prevazute de art. 3859 alin. 1 pct. 17 si respectiv pct. 15 teza a II-a din Codul de procedura penala, a invocat si a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prevazuta de art. 282 alin. 1 si 2 din Codul penal in infractiunea prevazuta de art. 84 alin. 1 pct. 1 din Legea nr.59/1934, cu care atat aparatorul respectiv, cat si reprezentantul Ministerului Public au fost de acord, precum si eventuala prescriere a raspunderii penale, cu privire la aceasta ultima infractiune.
Cu ocazia judecarii recursului, nu au fost administrate inscrisuri noi, conform art. 38514 alin. 1 din Codul de procedura penala.
Analizand hotararile pronuntate de instantele inferioare, in raport cu toate actele si lucrarile dosarului, cu motivele anterior mentionate, dar si prin prisma celorlalte cazuri de casare ce pot fi luate in considerare din oficiu, potrivit art. 3859 alin. 3 rap. la art. 38510 alin. 21 din Codul de procedura penala (in conditiile nemotivarii in scris de catre inculpata a caii de atac exercitate), Curtea constata ca recursul cu care a fost sesizata este fondat, in limitele si pentru considerentele care se vor arata in cele ce urmeaza:
Astfel cum in mod corect a retinut instanta de apel, in urma unei analize complete si judicioase a intregului probatoriu al cauzei, inculpata, in calitate de reprezentanta a SC E. N. SRL, a emis, in alb, fila CEC seria BD 327 nr.0023849, pe care a semnat-o si a aplicat pe aceasta stampila societatii respective (aspecte necontestate vreodata), in perioada cuprinsa intre data incheierii contractului de vanzare cumparare cu SC F. SA (14 februarie 2007) si data livrarii marfii de catre aceasta din urma societate, in baza contractului respectiv, conform facturii fiscale seria GR FAR nr. 0000261 (16 martie 2007), in conditiile in care prima societate se afla in interdictie bancara de a emite cec-uri, fiind introdusa in C.I.P. la data de 29 decembrie 2006 si instiintata de tras, CEC - Sucursala Slobozia, despre retragerea din circulatie, incepand cu data de 11 ianuarie 2007, a tuturor filelor CEC detinute, inclusiv cea anterior mentionata, dupa cum inculpata insasi a recunoscut in declaratia din cursul cercetarii judecatoresti in prima instanta (fila 56, d.f.).
Raportat la aceasta situatie de fapt, Curtea constata insa ca, in mod gresit, instanta de apel, asemenea primei instante, a considerat ca fapta inculpatei de a semna si stampila fila CEC in discutie si de a o pune in circulatie, prin remiterea ei, drept garantie, societatii furnizoare a marfii, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de falsificare de monede sau de alte valori, prevazuta de art. 282 alin. 1 si 2 din Codul penal, intrucat, in concret, nu a existat, din partea acesteia, nicio actiune de falsificare, in sensul normei de incriminare invocate, a acelui titlu, prin contrafacere (plasmuire) sau alterare (modificare materiala).
In schimb, fapta inculpatei intruneste elementele constitutive ale infractiunii de emitere a unui cec fara a avea autorizarea trasului, prevazuta de art. 84 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 59/1934, intrucat, la momentul semnarii, stampilarii si remiterii filei CEC seria BD 327 nr. 0023849 catre societatea partenera de afaceri, titlul respectiv era retras din circulatie, iar trasul, in concret CEC - Sucursala S., a instiintat despre acest fapt societatea a carei reprezentanta era inculpata, care, in deplina cunostinta de cauza, a procedat in sensul anterior mentionat, actionand astfel, contrar sustinerii apararii, cu vinovatie, in forma intentiei directe.
In consecinta, Curtea va proceda, din oficiu, conform art. 334 din Codul de procedura penala, la schimbarea corespunzatoare a incadrarii juridice si, in raport cu incadrarea juridica legal stabilita, avand in vedere pedeapsa prevazuta de lege in norma de incriminare retinuta a fi incidenta (inchisoare de la 6 luni la 1 an sau amenda) si momentul faptei (savarsita cel mai tarziu la data de 16 martie 2007), va constata, tot din oficiu, ca s-a implinit termenul prescriptiei speciale a raspunderii penale, prevazut de art. 124 rap. la art. 122 alin. 1 lit. e din Codul penal, de 4 ani si 6 luni, astfel ca, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 alin. 1 lit. g teza a II-a din Codul de procedura penala, va pronunta, cu privire la infractiunea anterior mentionata, o solutie de incetare a procesului penal.
In acest context, Curtea constata ca solutia instantei de apel, de achitare a inculpatei pentru infractiunea prevazuta de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr.59/1934, este nelegala, intrucat, contrar celor retinute de instanta respectiva, fapta inculpatei de a emite, prin semnare si stampilare, o fila CEC careia ii lipseau elemente esentiale, prevazute in art. 1 alin. 2 si 5 din aceeasi lege (suma de bani determinata ce urma a fi platita prin acest instrument si respectiv data si locul emiterii lui), care au fost completate ulterior de societatea beneficiara, intruneste elementele constitutive ale acelei infractiuni. Avand in vedere insa ca numai inculpata a atacat cu recurs decizia instantei de apel, Curtea constata insa ca nu poate proceda la reformarea hotararii respective, in sensul incetarii procesului penal (tot ca efect al prescriptiei speciale a raspunderii penale), intrucat solutia de achitare este favorabila acesteia si, potrivit art. 3858 alin. 1 din Codul de procedura penala, nu i se poate agrava situatia in propria cale de atac.
Cu privire la infractiunea de inselaciune, prevazuta de art. 215 alin. 1-4 din Codul penal (pentru care inculpata a fost condamnata in prima instanta, solutie mentinuta de catre instanta de apel), Curtea constata, contrar apararii sustinute in recurs, ca nu este incident cazul de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedura penala, intrucat situatia de fapt retinuta de ambele instante inferioare (necontestata, de altfel, in materialitatea ei) corespunde intru-totul probatoriului administrat in cauza, nefiind rezultatul unei erori.
De asemenea, Curtea constata, din oficiu, ca nu este incident nici cazul de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 12 din Codul de procedura penala, intrucat, contrar sustinerii apararii, fapta inculpatei intruneste elementele constitutive ale infractiunii respective, inclusiv sub aspectul laturii ei subiective (singura contestata), fiind savarsita cu vinovatie, in forma intentiei directe, prevazuta de art. 19 pct. 1 lit. a din Codul penal.
In acest sens, Curtea constata ca, in pofida unui raport comercial anterior care nu a generat litigii intre societatile implicate, inculpata, dupa incheierea unui contract in baza caruia urmau a se derula relatiile comerciale ulterioare, a actionat, de la inceput, cu intentia vadita de a induce in eroare societatea partenera de afaceri, careia, mai inainte de livrarea marfii in baza acelui contract, i-a remis, drept garantie, o fila CEC pe care nu mai avea dreptul de a o emite, fiind retrasa din circulatie si despre care cunostea ca nu are acoperire in contul bancar deschis la tras, imprejurari pe care nu le-a adus la cunostinta societatii respective. Imprejurarea ca acea fila CEC a constituit initial numai o garantie, fiind emisa in alb, doar semnata si stampilata, este nerelevanta sub acest aspect, cata vreme este evident ca, in lipsa ei, societatea furnizoare nu ar fi acceptat executarea contractului, prin livrarea marfii catre societatea reprezentata de inculpata. Mai mult, dupa ce a achitat o mica parte din debit si a obtinut, la cererea sa expresa, acordul societatii furnizoare pentru amanarea platii restante pana la data de 30 mai 2007, inculpata a intreprins noi actiuni frauduloase, de mentinere in eroare a acestei societati, in vederea neexecutarii obligatiei contractuale care ii revenea, sens in care, la datele de 15 si 29 iunie 2007, a emis doua bilete la ordin, care, ca si fila CEC, fiind depuse la banca, au fost refuzate la plata, pe motivul lipsei de disponibil. De asemenea, analiza rulajului creditor si debitor din contul bancar deschis la CEC - Sucursala S., pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 31 iulie 2007 (fila 70, d.f.), releva inexistenta disponibilitatilor banesti care sa fi permis achitarea sumei datorate societatii furnizoare, conform obligatiei contractuale asumate, iar apararea inculpatei, in sensul impiedicarii sale de a face plata din cauza unor dificultati financiare ale societatii pe care o reprezenta si unor probleme personale de sanatate, nu a fost dovedita, nefiind prezentata vreo proba care sa o sustina. In sfarsit, Curtea constata ca, desi a recunoscut suma datorata societatii astfel pagubite, inculpata nu a intreprins, vreme de aproximativ 5 ani, vreun demers pentru plata, fie si partiala, a acesteia, dovedindu-se astfel, in coroborare cu toate aspectele anterior evidentiate, ca, in realitate, intentia sa a fost, inca de la inceput, aceea de a nu plati marfa achizitionata si de a obtine, pentru sine, in detrimentul societatii furnizoare induse in eroare, un folos material injust.
In consecinta, Curtea constata, contrar apararii formulate, ca solutia de condamnare a inculpatei, pentru infractiunea in discutie, este legala si temeinica, urmand a fi mentinuta.
Din oficiu, Curtea constata ca, in mod nelegal, prima instanta a omis sa aplice inculpatei pedepse accesorii, a caror executare urma a fi suspendata pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale, insa, avand in vedere ca sentinta acelei instante a fost atacata, mai intai cu apel, iar apoi cu recurs, numai de inculpata, nu poate proceda la reformarea hotararii respective, sub acest aspect, pentru a nu incalca principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac, astfel cum este reglementat in art. 3858 alin. 1 din Codul de procedura penala.
Fata de toate aceste considerente, Curtea, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedura penala, va admite recursul cu care a fost sesizata, va casa, in parte, atat decizia instantei de apel, cat si sentinta primei instante, in limitele deja precizate si, rejudecand cauza in fond, va hotari in sensul celor anterior mentionate, dispunand, in final, ca inculpata sa execute pedeapsa de 2 ani inchisoare, aplicata pentru infractiunea prevazuta de art. 215 alin. 1-4 cu aplic. art. 74-76 din Codul penal, a carei executare va fi suspendata conditionat, conform art. 81-82 din Codul penal, pe un termen de incercare de 4 ani (pe care prima instanta a omis a-l stabili).
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale deciziei si sentintei, in privinta carora nu se constata, nici din oficiu, motive de casare.
In temeiul art. 192 alin. 3 si art. 189 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului vor ramane in sarcina statului, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata recurenta va fi suportat din fondul Ministerului Justitiei.