Despagubiri.
Obligarea la emitere act administrativ. Penalitati de intarziere stabilite prin dispozitivul sentintei. Admisibilitate.
- art.18 alin.5 si art.24 alin.1 din Legea nr. 554/2004
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.947/05.03.2012)
Asupra cauzei de fata, constata:
Prin sentinta civila nr.1510/12.04.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX a de Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr.47421/3/2010, instanta a dispus: "Admite actiunea formulata de catre reclamanta P. E., in contradictoriu cu parata INSTITUTIA PREFECTULUI MUNICIPIULUI BUCURESTI - COMISIA MUNICIPIULUI BCUURESTI PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998. Obliga parata sa emita o hotarare prin care sa solutioneze cererea reclamantului de acordare de despagubiri inregistrata in dosarul nr.4769/2006, in termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii, sub sanctiunea unor penalitati de 100 lei pe zi de intarziere".
In motivare s-a retinut ca: " Art.7 din Legea nr.9/1998 prevede obligatia comisiilor judetene si a municipiului Bucuresti de a primi, verifica si rezolva cererile de acordare a compensatiilor, legiuitorul prevazand totodata un termen maxim de 6 luni pentru emiterea hotararilor privind acordarea compensatiilor.
In speta, asa cum reiese din inscrisurile depuse la dosar, reclamanta nu a primit pana in prezent hotararea de solutionare a cererii depuse la parata.
Desi cererea reclamantei a fost introdusa inca din anul 2006, reclamanta adresand ulterior in repetate randuri paratei solicitarea de a urgenta solutionarea cererii de acordare a despagubirilor, nici pana in prezent nu s-a procedat la emiterea unei hotarari in acest sens.
Autoritatea nu si-a indeplinit obligatia stabilita prin art.7 din Legea nr.9/1998 in termenul legal, astfel incat instanta va obliga parata la emiterea unei hotarari de solutionare a cererii inregistrate in dosarul cu nr.4769/2006, avand in vedere si art.1 si 8 din Legea nr.554/2004.
Totodata, in raport de prevederile art. 18 alin. 5 si art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004, obligatia de mai sus se va dispune sub sanctiunea platii unei penalitati de intarziere in cuantum de 100 lei pe fiecare zi de intarziere, pana la data indeplinirii obligatiei, termenul de indeplinire fiind de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari".
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, cu motivarea, in esenta, ca:
1. Sub un prim aspect, invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti:
Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti nu are atributii de solutionare a cererilor formulate de cetateni in temeiul Legii nr.290/2003.
Astfel, avand in vedere dispozitiile art.8 alin.2 din Legea nr.290/2003, cu modificarile ulterioare, potrivit carora "Comisiile judetene, respectiv a Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 primesc, verifica si rezolva cererile de atribuire in natura sau pentru acordarea de despagubiri sau compensatii dupa caz", rezulta ca Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti nu are calitate procesuala pasiva, cea obligata in raportul juridic dedus judecatii de reclamanta fiind Comisia Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
In concluzie, actele comisiei sunt supuse procedurii de aprobare prin vot de catre membrii comisiei si ca o consecinta a acestei proceduri, cu privire la angajarea raspunderii, aceasta incumba exclusiv membrilor comisiei, neputand fi angajata individual, nici fata de un singur membru al comisiei, nici chiar fata de presedintele comisiei si cu atat mai putin fata de Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti, care este doar institutia pe langa care functioneaza comisia, institutie ale carei atributii sunt net distincte de cele ale comisiei.
Chiar daca Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti asigura secretariatul comisiei, iar presedintele acesteia este prefectul, aceste aspecte nu sunt de natura sa-i confere calitate procesuala pasiva.
Invedereaza instantei ca activitatea Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti este reglementata strict de dispozitiile Legii nr.340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, republicata, precum si de Hotararea de Guvern nr.460/2006, modificata, pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr.340/2004 privind prefectul si institutia prefectului.
De altfel, calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana obligata in cadrul raportului juridic dedus judecatii si persoana paratului, iar in speta de fata nu este respectat acest raport, intrucat pentru indeplinirea atributiilor ce ii revin, prefectul, in calitate de reprezentant al Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti emite ordine cu caracter individual sau normativ, in conditiile legii, conform art.26 (1) al Legii nr.340/2004, asadar nu solutioneaza cererile depuse in temeiul Legii nr.290/2003.
2.Sub un alt aspect, in ceea ce priveste obligarea Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 la emiterea hotararii de solutionarea a cererii reclamantilor sub sanctiunea platii de penalitati in cuantum de 100 lei/zi de intarziere, de la data ramanerii irevocabile a Sentintei Civile nr.989/09.03.2011 si pana la momentul emiterii.
In ceea ce priveste obligarea la plata catre reclamanti a despagubirilor de 100 lei/zi pentru intarziere, de la data de ramanerii irevocabile a hotararii si pana la data cand autoritatea va face dovada indeplinirii obligatiei de a comunica actul administrativ impus prin hotararea judecatoreasca, solicitam sa constatati ca este neintemeiata.
Solicita instantei sa aiba in vedere faptul ca aceste despagubiri reglementate de dispozitiile art.24 si 25 din Legea nr.554/2004, chiar daca sunt concepute drept mijloc de constrangere pentru obtinerea executarii hotararii judecatoresti pronuntate de instanta de contencios administrativ, au fost prevazute de lege pentru a acoperi prejudiciul cauzat de neexecutarea in termenul legal a unei hotararii, partea reclamanta avand a dovedi si evalua prejudiciul cauzat prin atitudinea autoritatii parate.
Or reclamantul nu detine o hotarare anterioara care sa nu fi fost pusa in aplicare si deci, in consecinta nu a dovedit suportarea unui prejudiciu provocat de intarzierea in executarea dispozitivului vreunei sentinte.
In aceste conditii, reclamantul nu poate face nici o proba din care sa rezulte pagube suportate, acestea neputand fi prezumate-in sustinere atasam practica judiciara in acest sens.
Pentru aceste motive solicita admiterea recursului si respingerea platii catre reclamanti a penalitatilor de 100 lei/zi pentru intarziere, de la data de ramanerii irevocabile a hotararii si pana la data cand autoritatea va face dovada indeplinirii obligatiei de a comunica actul administrativ impus prin hotararea judecatoreasca.
In drept: Dispozitiile art. 3041 si urm. Cod Procedura civila.
Nu s-a depus intampinare.
Analizand recursul formulat, prin prisma dispozitiilor art.304 Cod procedura civila si a motivelor invocate, Curtea retine:
Recursul formulat nu este intemeiat.
In ceea ce priveste lipsa calitatii procesuale pasive a Institutiei Prefectului invocata ca motiv de recurs, aceasta este neintemeiata avand in vedere faptul ca parata COMISIA MUNICIPIULUI BUCURESTI PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003 este constituita in subordinea Institutiei Prefectului, conform Normei de aplicare a Legii nr.290/2003 (art.14 alin.1) care prevede ca aplicarea dispozitiilor Legii nr.290/2003 si a Normei metodologice se face de catre comisiile prevazute de legea in cauza, precum si faptul ca respectivele comisii sunt constituite la institutia prefectului judetului respectiv sau a municipiului Bucuresti.
Pe fondul cererii de recurs, Curtea retine: critica recurentei vizeaza obligarea la plata catre reclamanti a despagubirilor de 100 lei/zi pentru intarziere, de la data de ramanerii irevocabile a hotararii si pana la data cand autoritatea va face dovada indeplinirii obligatiei de a comunica actul administrativ impus prin hotararea judecatoreasca. Curtea retine ca, in mod neintemeiat invoca recurenta ca sanctiunea penalitatilor nu poate fi dispusa decat pe calea dispozitiilor art.24 si 25 din Legea nr.554/2004, avand in vedere ca, inca de la momentul pronuntarii sentintei poate fi obligata parata recurenta la penalitati (iar nu exclusiv pe calea aplicarii sanctiunii amenzii pentru neexecutarea hotararii judecatoresti titlu executoriu) avand in vedere ca aceasta dintai posibilitate este prevazuta de legiuitor la art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004, dupa cum in mod corect a retinut prima instanta. Acest text de lege prevede in mod expres ca solutiile instantei pot fi stabilite sub sanctiunea unei penalitati aplicabile partii obligate, pentru fiecare zi de intarziere. De asemenea, in mod temeinic a fost obligata parata la penalitati, acestea constituind un mijloc de constrangere a acesteia in vederea indeplinirii obligatiei stabilite prin dispozitivul sentintei pronuntate de instanta de fond, aspect pe care, recurenta il si recunoaste in cuprinsul cererii sale de recurs.
Pentru aceste considerente, in temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
1