Informatii de interes public.
Informatii de interes public. Admisibilitatea actiunii privitoare la refuzul de comunicare a acestora. Casare cu trimitere spre rejudecare.
- art.2 lit.B, art.5 alin.1 din Legea nr.544/2001
- art. 312 alin.2 si 5 din Codul de procedura civila
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1008/05.03.2012)
Asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Ialomita - Sectia Civila sub nr.3304/98/2011(nr. format vechi 2856/12.08.2011), reclamantul B. E. a chemat in judecata pe paratul MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta acesta sa fie obligat sa ii comunice informatiile de interes public cerute, fixarea unui termen rezonabil in care paratul sa ii comunice aceste informatii, cat si obligarea acestuia la daunele morale in valoare de 3.000 lei si daune materiale in valoare de 5.000 lei.
In motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca la data de 28.07.2011 in temeiul Legii nr.554/2001, privind liberul acces la informatiile de interes public, a solicitat paratului sa ii transmita valoarea drepturilor banesti, in afara de salariu, de care a beneficiat directorul Directiei pentru Sport a Judetului Ialomita, transformata ulterior, prin comasare in Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Ialomita, respectiv, a primelor si a sporurilor in perioada 23 mai 2009 - data eliberarii sale din functia de conducere de director executiv si 17.05.2011 data reincadrarii sale in functia publica de conducere de director executiv.
A solicitat aceste date, fiindu-i necesare ca proba in dosarul nr.6734/2/2011, aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, cu termen de judecata la 20.10.2011, pentru refuz acordare drepturi.
Intrucat paratul nu s-a conformat obligatiilor supuse de art.7 alin.1 din Legea nr.544/2001si nu a raspuns in scris solicitarii sale in termenul legal si nici la adresa de revenire, pe care o apreciaza ca fiind procedura prealabila stabilita de art.7(7) din Legea nr.554/2004, a formulat prezenta cerere, care este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru.
In drept, s-au invocat dispozitiile Legii nr.544/2001 si Legea nr.554/2004.
Paratul Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului Si Sportului, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii, avand in vedere faptul ca nu avea obligatia transmiterii relatiilor solicitate de reclamant; aceasta nu cadea in sarcina sa, ci Autoritatii Nationale pentru Sport si Tineret.
Prin sentinta civila nr.2209/F/27.10.2011, Tribunalul Ialomita a admis exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, exceptie invocata din oficiu de instanta si a respins ca inadmisibila cererea de chemare in judecata formulata de reclamant.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca exceptia inadmisibilitatii este intemeiata, raportat la obiectul cererii, astfel cum acesta a fost precizata, dar si la art.2 lit.b si art.5(1) din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public. Astfel, informatia solicitata de reclamant nu se regaseste printre cele mentionate de lege.
Mai mult art.17(7) din Legea nr.53/2003, republicata, privind Codul muncii, stabileste ca "in legatura cu informatiile furnizate salariatului, prealabil incheierii contractului de munca, intre parti poate interveni un contract de confidentialitate".
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul, solicitand casarea acesteia si dupa rejudecarea fondului cauzei, admiterea cererii asa cum a fost formulata.
In motivare, s-a aratat ca instanta de fond a motivat sentinta interpretand eronat textul legii sau netinand cont de anumite prevederi legale.
Chiar daca Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret este ordonator secundar de credite, avand calitatea de angajator al directorilor de directii judetene pentru sport si tineret si buget propriu in ceea ce priveste desfasurarea activitatii directiilor, in cazul in speta, nefiind vorba de salarii lunare cu caracter de continuitate ci de premii anuale cu caracter exceptional, finantarea acestora a fost efectuata prin virari de credite de catre ordonatorul principal de credite, in speta paratul Ministerul Educatiei Cercetarii Tineretului si Sportului. Chiar si in cazul in care, asa cum sustine paratul prin intampinare, aceasta obligatie cadea in sarcina ANST, in conformitate cu alin.2 al art.7 din Legea nr.544/2001, "refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de 5 zile de la primirea petitiilor", prevedere legala imperativa pe care paratul nu a respectat-o.
In acelasi timp, invocarea per a contrario de catre instanta de fond a prevederilor art.5 alin.1 din Legea nr.544/2001 e nefondata in cazul in speta, in sensul ca daca textul de lege mentionat enumera informatiile de interes public pe care autoritatile publice au obligatia sa le comunice din oficiu, simplul fapt ca informatia solicitata nu face parte dintre acestea, nu inseamna ca este exceptata din simplu motiv ca exista articol de lege care enumera informatiile exceptate de la accesul liber al cetatenilor (art.12, alin.l). Informatia solicitata nu se regaseste in enumerarea exhaustiva a textului de lege. Mai mult decat atat, chiar si daca informatia solicitata facea parte din informatiile de interes public pe care autoritatile publice au obligatia sa le comunice din oficiu in conformitate cu art.5 alin.1, acest lucru nu exonera autoritatea publica de la obligatia de a comunica informatia solicitata, argumentat in primul rand de faptul ca in declaratia de avere pe care autoritatea publica este obligata sa o publice pe site-ul propriu sunt cuprinse veniturile nete fara a se diferentia pe categorii de venituri. In al doilea rand, chiar daca ar fi fost diferentiate, recurentului ii erau necesare pe suport de hartie pentru a le depune ca proba in instanta.
Prevederile art.17 alin.7 din Legea nr.53/2003 Codul Muncii referitoare la un potential contract de confidentialitate pe care si-a intemeiat exceptia instanta de fond nu au aplicabilitate in cazul in speta din urmatoarele considerente:
- prevederea invocata face parte din TITLUL II, "Contractul individual de munca", CAPITOLUL I "incheierea contractului individual de munca" din Codul Muncii, si se refera la clauza de confidentialitate care se poate insera de catre angajator in sensul furnizarii de informatii salariatului de catre angajator, nu in sensul interdictiei angajatorului de a-si respecta obligatiile legale privind accesul cetatenilor la informatiile de interes public;
- chiar daca ar fi posibil sa existe o asemenea clauza care l-ar exonera pe angajator de la respectarea obligatiilor legale privind accesul cetatenilor la informatiile de interes public nu instanta era in masura sa o invoce, ci angajatorul in apararea sa, ori acesta neprevalandu-se de acest lucru inseamna ca nu este cazul;
- o asemenea prevedere nu ar fi posibila motivat de faptul ca in timp ce contractul de munca intemeiat pe codul muncii reglementeaza angajarea personalului contractual, directorii directiilor judetene pentru sport si tineret detin functii publice de conducere si au fata de institutiile publice raporturi de serviciu reglementate de Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici.
In drept, s-au invocat dispozitiile art.299-316 Cod procedura civila si Legea nr.544/2001.
Paratul Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
In motivare se arata ca cererea de informatii a recurentului reclamant a fost transmisa prin fax si a fost inregistrata la Cabinetul ministrului cu nr.10720/7/28-07.2011 si transmisa spre rezolvare la Cabinetul secretarului general. Avand in vedere solicitarile petentului precum si atributiile Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului cererea a fost redirectionata catre Cabinetul secretarului general autoritatii competente si anume, Autoritatii Nationale pentru Sport si Tineret.
Redirectionarea petitiei s-a impus avand in vedere atributiile celor doua institutii stabilite prin hotarari ale Guvernului Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret fiind ordonator principal de credite in raport cu directiile judetene de sport si tinerei.
Mai mult Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului nu avea cum sa raspunda la aceasta solicitare, intrucat nu avea informatiile necesare - Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului nu a fost niciodata si nici nu este in prezent angajatorul personalului care isi desfasoara activitatea in cadrul directiilor judetene de sport si tineret si nu detine niciun fel de documente legate de activitatea fostului Minister al Tineretului si Sportului care a functionat in perioada decembrie 2008 -decembrie 2009.
Sustinerile recurentului-reclamant referitoare la obligatia Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului de a-l informa cu privire la "refuzul comunicarii informatiilor solicitate" sunt total neintemeiate intrucat ministerul nu a refuzat comunicarea informatiilor, ci a transmis solicitarea recurentului-reclamant autoritatii competente sa o solutioneze.
Mai mult, prin raportare la art.2 lit. b din Legea nr.544/2001, se poate lesne observa ca informatiile solicitate de catre recurentul reclamant nu privesc activitatile Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului fiind vorba despre drepturi banesti ale unei persoane care nu este angajata a ministerului, ci a unei institutii aflata in subordinea directa a Autoritatii Nationale pentru Sport si Tineret.
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului nu se face vinovat de incalcarea prevederilor Legii nr. 544/2001 si in niciun caz nu a desconsiderat drepturile petentului ci a luat masuri urgente de transmitere a solicitarii catre autoritatea competenta sa o solutioneze.
Avand in vedere ca recurentul - reclamant este interesat cu precadere de eventualele prime anuale cu caracter exceptional pe care le-ar fi primit directorul DS.l Ialomita in perioada 23.05.2009-17.05.2011, se mai arata ca in situatia in care in anul 2009 s-au acordat astfel de prime, acestea au fost acordate de catre fostul minister al tineretului si sportului, institutie cu care directorii directiilor de tineret si sport judetene aveau incheiate contracte de management. Aceasta institutie a fost desfiintata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.115/2009, iar prin Hotararea de Guvern nr.141/2010 a fost infiintata Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret care a preluat de la fostul minister activitatea do tineret si sport, inclusiv documentele intocmite in perioada de existenta a fostului minister al tineretului si sportului (decembrie 2008 - decembrie 2009) incepand cu infiintarea Autoritatii Nationale pentru Sport si Tineret eventualele prime au fost acordate de aceasta institutie care potrivit legii numeste prin ordin conducerea directiilor judetene pentru sport si tineret, respectiv a Directiei pentru Sport si Tineret a Municipiului Bucuresti (Ordonanta de Guvern nr.15/2010).
Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, chiar daca este ordonator principal de credite nu are atributii de a acorda prime salariatilor altor entitati juridice, iar bugetul se aproba pentru Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret care la randul ei, in calitate de ordonator secundar de credite il repartizeaza unitatilor pe care le are in subordine.
In drept: Cod procedura civila, Hotararea de Guvern nr.536/2011 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Hotararea de Guvern nr.141/2010 cu modificarile si completarile ulterioare, Ordonanta de Guvern nr.15/2010, Hotararea de Guvern nr.775/2010, Hotararea de Guvern nr.776/2010, Legea nr.544/2001.
Analizand actele si lucrarile dosarului, raportat la criticile formulate, tinand seama si de dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi aratate in continuare:
In ce priveste admisibilitatea cererii de chemare in judecata, luand in considerare obiectul acesteia, precum si temeiul de drept pe care reclamantul si-a intemeiat pretentiile de comunicare a informatiilor solicitate, anume dispozitiile Legii nr.544/2001 privind comunicarea informatiilor de interes public, Curtea constata fondata critica recurentului vizand gresita solutionare a exceptiei inadmisibilitatii. Astfel, este de observat ca reclamantul a investit instanta cu o cerere prin care a solicitat obligarea paratului Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului la comunicarea anumitor informatii, considerate de reclamant ca incadrandu-se in categoria celor la care face referire art.2 lit.b din Legea nr.544/2001, dispozitiile acestui act normativ constituind temeiul juridic pe care reclamantul si-a fundamentat, cererea, apreciind ca paratul avea obligatia de comunicare prevazuta de dispozitiile legale mentionate.
Asa fiind, Curtea constata ca in mod gresit s-a apreciat de catre instanta de fond ca cererea reclamantului este inadmisibila, atata timp cat nici o dispozitie legala nu il impiedica pe acesta sa apeleze la instanta de judecata in demersul sau de a obtine satisfacerea anumitor interese, considerate de reclamant ca avand recunoastere in anumite prevederi legale. Imprejurarea ca, in analiza pe care instanta o realizeaza cu privire la pretentiile reclamantului prin raportare la temeiul juridic in care acesta considera ca isi au fundamentul, se constata ca acestea nu indeplinesc cerintele prevazute de lege, tine nu de admisibilitatea cererii, ci chiar de temeinicia acesteia.
Ca atare, in cauza, instanta era obligata sa analizeze fondul cauzei, in sensul de a aprecia daca, prin raportare la dispozitiile legale pe care reclamantul le-a invocat ca temei al cererii sale, pretentiile acestuia sunt sau nu intemeiate, cu luarea in considerare a tuturor aspectelor invocate in aparare de intimatul parat referitor la natura informatiilor ce se doreste a fi comunicate si a imprejurarii ca obligatia de comunicare nu revenea intimatului parat.
In consecinta, raportat la considerentele expuse, Curtea constata ca recursul este fondat, motiv pentru care, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.2 si 5 Cod procedura civila, il va admite si, constatand ca in mod gresit instanta de fond a solutionat cauza fara a intra in cercetarea fondului, va casa sentinta civila recurata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
- 1 -