Domeniu: Litigii cu profesionisti; Aspecte de drept material
Vanzarea activelor disponibile in baza Legii nr.346/2004 privind stimularea intreprinderilor mici si mijlocii. Diminuarea participatiei statului la unitatile aflate sub autoritatea Ministerului Culturii si Cultelor.
- Art.I pct. 40, art. 67 din Legea nr.328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia
Desi bunul in litigiu se afla in administrarea paratei si intruneste si cerintele unui activ disponibil pentru a putea fi instrainat reclamantei chiriase, in speta au devenit aplicabile prevederile art.I pct.40 - art.67 din Legea nr.328/2006 pentru aprobarea OG nr.39/2005 privind cinematografia, in vigoare din mai 2011, potrivit carora diminuarea participatiei statului la unitatile aflate sub autoritatea MCC, prevazute la art. 66, precum si vanzarea salilor si gradinilor de spectacol cinematografic, a terenurilor aferente acestora, aflate in proprietatea privata a statului si in administrarea RADEFR poate fi facuta doar pe baza unor strategii specifice, emise de Ministerul Culturii si Cultelor, pentru fiecare societate si aprobate prin hotarare a Guvernului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 96 din 28.02.2012)
Asupra apelului de fata, constata:
Prin sentinta comerciala nr.16306 din 19.09.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.25885/3/2010 s-a respins ca nefondata cererea formulata de reclamanta SC RD SRL in contradictoriu cu parata RADEF.
Pentru a hotari astfel s-a retinut ca reclamanta a investit instanta judecatoreasca cu o actiune in realizare, respectiv obligarea paratei de a-i instraina in temeiul art.12 din Legea nr.346/2004 activul reprezentat de C T, dar ca aceasta nu intruneste cerintele legii referitoare la existenta unui activ disponibil utilizat de catre reclamanta, la data intrarii in vigoare a Legii nr.346/2004. In acest sens s-a retinut ca partile, au incheiat in anul 2009 un contract de inchiriere al imobilului de mai sus, ca la art.12 litera "b" din lege s-a prevazut ca activul sa se afle in folosinta reclamantului la data intrarii in vigoare a legii si ca se poate observa cum amintitul contract de inchiriere este incheiat la o data cand Legea nr.346/2004 era in vigoare. In continuare s-a tinut seama de faptul ca bunul nu este activ disponibil deoarece nici nu se afla in proprietatea privata a statului, aspect ce reiese din interpretarea pct.8 al articolului unic al Legii nr.303/2008 privind aprobarea OUG nr.7/2008 pentru modificarea si completarea OG nr.39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr.328/2006 pentru aprobarea OG nr.39/2005.
Pentru aceasta s-a considerat ca si salile de cinematograf aflate la data intrarii in vigoare a Legii nr.303/2008 in proprietatea privata a statului si in administrarea RADEF erau, prin efectul legii, scoase din proprietatea privata a statului si trecute in proprietatea publica a unitatilor administrativ teritoriale, chiar daca, anterior acestui moment al intrarii legii in vigoare, procedura de instrainare reglementata prin Legea nr.346/2004 fusese demarata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta care solicita admiterea apelului, schimbarea hotararii atacate si pe fond admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.
In motivarea apelului, s-a aratat ca activul in litigiu este disponibil in sensul Legii nr.346/2004, fiind inscris de catre intimata-parata la pozitia 46 din Lista cuprinzand activele disponibile ce pot fi vandute in baza Legii nr.346/2004 si ca societatea reclamanta indeplineste cerintele legale pentru a-i fi vandut bunul in conditiile actului normativ evocat.
S-a mai aratat ca activul este disponibil daca indeplineste conditiile expres reglementate de legiuitor iar nu daca este disponibil la data intrarii in vigoare a Legii nr.346/2004 si ca legiuitorul nu face nicio distinctie intemeiata pe momentul la care s-a incheiat contractul de inchiriere. In final s-a avut in vedere jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie din care reiese ca in lipsa incheierii unui protocol, in sensul Legii nr. 303/2008, trebuie apreciat ca bunul este inca in domeniul privat al RADEF motiv pentru care aceasta din urma are calitate procesuala pasiva si obligatia de a respecta prevederile Legii nr.346/2004.
Intimata a formulat intampinare prin care se apara in fapt si in drept impotriva pretentiilor apelantei si arata in esenta ca, nefiind proprietara a cinematografului, ci doar un administrator al acestuia, nu poate fi obligata sa vanda bunul in litigiu. Se invoca si dispozitiile art.67 din OG nr.39/2005 privind cinematografia potrivit cu care diminuarea participatiei statului la unitatile aflate in subordinea Ministerului Culturii si Cultelor poate fi facuta numai in baza unei strategii emise de acest minister si aprobata prin hotarare de guvern.
S-au depus inscrisuri la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport cu sentinta atacata si motivele de apel invocate, Curtea apreciaza apelul ca nefondat si, in temeiul art.296 Cod procedura civila urmeaza sa il respinga pentru urmatoarele considerente:
Reclamanta detine si exploateaza activul denumit CT, in baza contractului de inchiriere nr.10/4.06.2009 incheiat cu RADEF in calitate de locator.
In temeiul art.12 litera "b" din Legea nr.346/2004 privind stimularea intreprinderilor mici si mijlocii si in baza contractului de inchiriere mentionat, reclamanta a solicitat ca parata sa fie obligata sa-i instraineze respectivul cinematograf, bunul aparand pe lista cuprinzand activele disponibile care pot fi vandute in baza actului normativ evocat, la pozitia 46.
Sustinerile apelantei in sensul ca legiuitorul nu a distins dupa momentul incheierii contractelor de inchiriere atunci cand a reglementat procedura dupa care se desfasoara vanzarea activelor disponibile sunt intemeiate.
Intemeiate sunt si sustinerile cu privire la incidenta dispozitiilor art.12 coroborate cu art.13 din Legea nr.346/2004 chiar si in cazul in care nu s-a incheiat un protocol intre primarul unitatii administrativ teritoriale beneficiare (cum impuneau prevederile art.II pct.5 din Legea nr.328/2006 pentru aprobarea OG nr.39/2005 privind cinematografia) si reprezentantul mandatat de catre conducerea RADEF. Pentru aceasta Curtea are in vedere dispozitiile OUG nr.47/2011 privind reglementarea situatiei juridice a unor sali si gradini de spectacol cinematografic, precum si a altor imobile, dispozitii care au venit in intampinarea practicii constante a Inaltei Curti de Casatie si Justitie care aprecia ca neincheierea protocoalelor - intre partile implicate si vizate de legiuitor - privind transferul cinematografelor din administrarea RADEF in administrarea Consiliilor locale, nu poate reprezenta un motiv de impiedicare in desfasurarea procedurii de vanzare a acestor bunuri pe baza Legii nr.346/2004.
In prezent, OUG nr.47/2011, dispune la art.1 alin.2 ca salile si gradinile de spectacol cinematografic impreuna cu terenurile aferente acestora (prevazute la pozitiile 134-166 din Anexa nr.1), libere de sarcini, trec din proprietatea privata a statului in proprietatea publica a statului si in administrarea RADEF.
Retine si ca la pozitia 124 din Anexa 1 la OUG nr.47/2011 se afla cinematograful in litigiu.
De asemenea, de la data intrarii in vigoare a susmentionatei ordonante nu se mai pot incheia protocoale cum prevedeau dispozitiile Legii nr.328/2006.
Cu toate acestea, desi bunul in litigiu se afla in administrarea paratei si intruneste si cerintele unui activ disponibil pentru a putea fi instrainat reclamantei chiriase, in speta au devenit aplicabile prevederile art.I pct.40 - art.67 din Legea nr.328/2006 pentru aprobarea OG nr.39/2005 privind cinematografia, in vigoare din mai 2011, potrivit carora diminuarea participatiei statului la unitatile aflate sub autoritatea MCC, prevazute la art. 66, precum si vanzarea salilor si gradinilor de spectacol cinematografic, a terenurilor aferente acestora, aflate in proprietatea privata a statului si in administrarea RADEF poate fi facuta doar pe baza unor strategii specifice, emise de MCC, pentru fiecare societate si aprobate prin hotarare a Guvernului.
Aceste prevederi presupun elaborarea unei strategii din partea Guvernului pentru a se realiza privatizarea, respectiv vanzarea salilor si gradinilor de spectacol cinematografic, iar pretentiile reclamatei de a fi obligata parata sa instraineze activul in litigiu printr-un contract de vanzare-cumparare care sa nu tina seama de normele speciale anterior evocate sunt neintemeiate.
Fata de considerentele expuse, vazand si dispozitiile legale invocate, Curtea in temeiul art.296 Cod procedura civila a respins apelul ca nefondat.