Aratarea titularului dreptului - art.64 Cod de procedura civila. Cerinte specifice.
Din dispozitiile art.64 Cod procedura civila, astfel cum a fost interpretat in mod constant de practica judiciara si de literatura de specialitate, rezulta ca aratarea titularului dreptului poate fi facuta numai de parat si numai in cazul cererilor prin care se urmareste valorificarea unui drept real, in masura in care intre parat si tertul aratat ca titular al dreptului real exista un raport juridic cu privire la lucrul ce formeaza obiectul cererii (de exemplu, intre cei doi s-a incheiat un contract de locatiune, inchiriere, depozit, comodat).
Asadar, partea finala a art.64 Cod procedura civila limiteaza aplicabilitatea acestei forme de interventie fortata numai la actiunile (cererile) reale, folosirea acesteia fiind deci exclusa in cazul cererilor prin care se urmareste valorificarea unui drept de creanta (personal).
Cererea de aratare a titularului dreptului va trebui deci sa indeplineasca, in afara cerintelor comune tuturor formelor de participare a tertilor la judecata, si urmatoarele cerinte specifice: - prin cererea introductiva de instanta, reclamantul sa urmareasca valorificarea unui drept real; - paratul sa detina cu titlu precar sau sa exercite in numele altuia un drept asupra lucrului care formeaza obiectul dreptului real invocat de reclamant; - paratul sa il indice pe titularul dreptului. (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.10264/3/2008 - DECIZIA CIVILA NR.806/A/17.11.2011) Prin cererea inregistrata la data de 24.10.2006 pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila sub nr. 36404/3/2006, reclamantul A.D. a solicitat, in contradictoriu cu paratele S.C. G.C. S.A. si S.C. A.P. S.R.L., sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 652/653/ 2207/03.05.2004, incheiat intre cele doua parate si avand ca obiect vanzarea terenului in suprafata de 2.978,64 mp (1.372, 87 ocupat de constructii si 1.605,77 liber) situat in Bucuresti, str. Racari nr. 21 A sector 3, pentru frauda la lege si cauza ilicita si sa fie obligate paratele sa ii lase in deplina proprietate si libera posesie terenul in suprafata de 1.760 m.p. situat in Bucuresti, str. Racari nr. 21 A, sector 3; in subsidiar, in cazul in care s-ar constata valabilitatea contractului de vanzare cumparare incheiat intre cele doua parate, sa se dispuna obligarea paratei S.C. G.C. S.A. la plata despagubirilor banesti catre acesta in valoare de 352.000 Euro (200 euro/mp), echivalentul a 1.242.560 RON, la cursul BNR de 3,53 RON/1 euro din data inregistrarii cererii.
La data de 18.05.2007, reclamantul a depus o cerere precizatoare, in sensul largirii cadrului procesual prin introducerea in cauza, in calitate de parata, a P.M.B.
Prin cererea formulata la data de 22.02.2008, reclamantul A.D. a precizat cererea, in sensul pastrarii ca unic capat de cerere, a capatului subsecvent al cererii principale, respectiv obligarea paratei S.C. G.C. S.A. la plata despagubirilor banesti catre acesta in valoare de 352.000 Euro (200 euro/mp), echivalentul a 1.242.560 RON, la cursul BNR de 3,53 RON/1 euro din data inregistrarii cererii.
Prin cererea formulata la data de 24.11.2006, parata S.C. G.C. S.A. a inteles sa arate ca titular al dreptului pe M.F.P, cu care sa se faca judecata in contradictoriu pentru capatul al treilea de cerere, aratand ca restituirea in natura nu mai este posibila, ca masurile reparatorii prin echivalent urmeaza a fi suportate de M.F.P. conform procedurii prevazute de art. 36 si urm. din Legea nr. 10/2001.
Prin cererea de chemare in garantie formulata la 24.11.2006, parata S.C. G.C. S.A. a chemat in garantie A.V.A.S, in calitate de institutie implicata in privatizare in sensul art. 27 din Legea nr. 10/2001, solicitand ca, in situatia admiterii cererii principale, sa fie obligata chemata in garantie la plata catre parata a contravalorii bunurilor restituite in natura.
Prin sentinta civila nr. 375/22.02.2008 pronuntata in dosarul nr. 36404/3/2008. Tribunalul Bucuresti a respins cererea formulata de reclamant impotriva paratei S.C. A.P. S.R.L., urmare a renuntarii reclamantului la insusi dreptul pretins fata de aceasta parata, si a disjuns judecata cererii principale formulate de reclamant fata de parata S.C. G.C. S.A., prin administrator judiciar S.C. ISD I. S.R.L., a cererii de aratare a titularului dreptului, formulata de parata S.C. G.C. S.A. in contradictoriu cu M.F.P. si a cererii de chemare in garantie formulate de S.C. G.C. S.A. in contradictoriu cu A.V.A.S.
Capetele de cerere disjunse au format dosarul inregistrat sub nr. 10264/3/2008 la data de 12.03.2008.
Prin cererea formulata la data de 19.03.2010, reclamantul si-a marit catimea obiectului la 8.352.200 lei, conform art. 3 alin. 1 lit. a, art. 29 alin. 1, 2 si 3 din Legea nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 47/2007.
Prin sentinta civila nr. 867 din 18.06.2010 Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila a respins cererea formulata de reclamantul Alexandru Danut, impotriva paratilor S.C G.C. S.A., P.M.B., M.F.P., ca neintemeiata; a respins cererea de aratare a titularului dreptului, formulata de parata S.C. G.C. S.A., prin administrator judiciar S.C. ISD I. S.R.L., impotriva M.F.P. ca neintemeiata si a respins, ca ramasa fara obiect, cererea de chemare in garantie formulata de parata S.C. G.C. S.A., prin administrator judiciar S.C. ISD I. S.R.L., impotriva A.V.A.S.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, prin notificarea nr. 3304/2001, trimisa prin B.E.J. B.R.B., formulata de autorul reclamantului, A.V., s-a solicitat restituirea in natura a imobilului compus din teren in suprafata de 1.760 mp. si constructii, situat in Bucuresti, str. Racari nr. 21 A, sectorul 3, iar ulterior, prin cererea inregistrata la A.V.A.S. sub nr. DGJ/26217/08.04.2008, reclamantul a precizat ca solicita despagubiri banesti pentru terenul expropriat, nu si pentru constructii.
Prin decizia nr. 117/21.04.2008, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a respins cererea de restituire in natura a terenului, motivat de faptul ca notificarea nu se incadreaza in dispozitiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, ci in dispozitiile art. 29 din aceeasi lege, imobilul fiind evidentiat in patrimoniul unei societati comerciale privatizate, si a propus acordarea de masuri reparatorii in conditiile art. 29 din lege si inaintarea deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor in conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat obligarea societatii comerciale in patrimoniul careia se regasea terenul la data formularii notificarii, parata S.C. G.C. S.A., la despagubiri banesti pentru acest teren, care a fost instrainat de aceasta parata, apreciind reclamantul ca instrainarea s-a facut cu incalcarea Legii nr. 10/2001.
Tribunalul a apreciat cererea ca fiind neintemeiata, in cauza notificarii formulate de autorul reclamantului fiindu-i aplicabile dispozitiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 29 "(1) Pentru imobilele evidentiate in patrimoniul unor societati comerciale privatizate, altele decat cele prevazute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele indreptatite au dreptul la despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzatoare valorii de piata a imobilelor solicitate. (2) Dispozitiile alin.(1) sunt aplicabile si in cazul in care imobilele au fost instrainate. (3) In situatia imobilelor prevazute la alin. (1) si (2), masurile reparatorii in echivalent se propun de catre institutia publica care efectueaza sau, dupa caz, a efectuat privatizarea, dispozitiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile in mod corespunzator. (4) In situatia bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, instrainate sub orice forma din patrimoniul administratiei publice centrale sau locale, persoana indreptatita va notifica organele de conducere ale acesteia. In acest caz, masurile reparatorii in echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv".
Or, tribunalul a constatat, sub un prim aspect, ca reclamantul a obtinut deja propunere de despagubiri in conditiile legii speciale pentru teren, astfel incat, prin efectul subrogatiei legale, dreptul de proprietate asupra terenului din patrimoniul sau a fost inlocuit cu dreptul de a incasa despagubiri, iar sub un alt aspect, ca reclamantul nu poate solicita de la parata contravaloarea terenului mentionat, neexistand niciun raport juridic cu aceasta, dispozitiile legale speciale cuprinse in art. 29 din Legea nr. 10/2001 fiind pe deplin aplicabile.
In consecinta, tribunalul a respins cererea principala ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cererea de aratare a titularului dreptului formulata de parata S.C. G.C. S.A. impotriva M.F.P., tribunalul a constatat-o neintemeiata si a respins-o ca atare, apreciind ca nu este intrunita ipoteza reglementata de art. 64 si urmatoarele Cod procedura civila, nerezultand care este dreptul real al carui titular este M.F.P. si care a fost exercitat in numele acestuia de catre parata.
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie formulata de parata S.C. G.C. S.A. impotriva A.V.A.S., tribunalul a constatat-o ca ramasa fara obiect si a respins-o ca atare, in conditiile in care cererea principala a fost respinsa ca neintemeiata, astfel incat, parata nu a cazut in pretentii in sensul art. 60 Cod procedura civila.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti, la data de 7.12.2010 a declarat apel reclamantul, care a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel - Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, la data de 20.04.2011.
Prin motivele de apel formulate la data de 27.05.2011, apelantul - reclamant a aratat ca, in ceea ce priveste solutia referitoare la cererea de aratare a titularului dreptului formulata de parata S.C. G.C. S.A., considera solutia instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
La data de 24.11.2006 parata S.C. G.C. S.A. a formulat in temeiul art. 64 si urm. Cod procedura civila impotriva M.F.P., o cerere de aratare a titularului dreptului, prin care a aratat ca intelege sa se judece in contradictoriu cu acesta in situatia in care instanta va pronunta o hotarare de admitere a capatului 3 al cererii introductive a reclamantului.
In motivarea cererii sale, parata S.C. G.C. S.A. a aratat ca retrocedarea in natura a imobilului nu mai este posibila, terenul in litigiu la momentul trecerii in proprietatea statului era afectat de detalii de sistematizare, iar despagubirile banesti pot fi acordate numai in conditiile art. 36 si urmatoarele din Legea 10/2001.
De asemenea, parata a aratat ca masura reparatorie prin echivalent urmeaza a fi suportata de M.F.P. conform procedurii prevazute de art. 36 si urmatoarele din Legea nr. 10/2001, raporturile juridice izvorate din legea speciala luand nastere intre persoana juridica obligata, potrivit legii, la masuri reparatorii si persoana indreptatita la aceste masuri, prin lege fiind stabilite atat persoanele indreptatite la masuri reparatorii cat si persoanele juridice care in raport de modul de preluare a bunului si regimului sau juridic sunt obligate fie la restituirea in natura, fie la masuri reparatorii prin echivalent banesc, iar calitatea procesual pasiva este dependenta de raportul juridic care se naste intre titularul notificarii si unitatea care, potrivit legii, este obligata la masuri reparatorii.
In acest sens, a mentionat decizia civila nr. 2518211/2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Apelantul reclamant a mai invederat ca la data de 23.04.2010 a solicitat in scris instantei de fond aplicarea art. 66 alin.1 Cod procedura civila, aratand ca este de acord cu admiterea cererii de aratare a titularului dreptului, ca M.F.P. nu a tagaduit cele pretinse de parata prin cererea sa si ca a fost legal citat.
Cu toate ca au fost indeplinite cumulativ toate conditiile impuse de art. 66 alin. 1 Cod procedura civila, instanta a respins cererea, M.F.P. ramanand in cauza in calitate de intervenient.
Aprecierea instantei, retinuta in motivarea sentintei cum ca "nu este intrunita ipoteza reglementata de art. 64 si urmatoarele Cod procedura civila, nerezultand care este dreptul real al carui titular este M.F.P. si care a fost exercitat in numele acesteia de catre parata" este total neconforma cu situatia de fapt (sustinuta de inscrisurile aflate la dosar) si luata cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 10/2001, asa cum a fost modificata.
Astfel, autorul sau, A.V., a fost expropriat de statul roman prin Decretul nr. 444/1984, in anexa caruia denumita "tabel cuprinzand proprietarii ale caror imobile situate in municipiul Bucuresti se expropriaza si se trec in proprietatea statului" sta scris la pozitia 2.2: "A.V. - Municipiul Bucuresti, str. Racari nr. 21 A, sector 3 - locul unde este situat imobilul ce se expropriaza: str. Racari nr. 21 A, sector 3 - suprafata terenului ce se expropriaza: teren 1.737 mp. constructii 116. 67 mp. din care suprafata utila 96,51 mp".
Acest teren, asa cum a sustinut si parata S.C. G.C. S.A. prin intampinare, dupa expropriere, a trecut in folosinta I.P.C.M. - societate de stat. In baza H.G. nr. 1213/20.11.1990, in temeiul Legii nr. 15/1990, fosta I.P.C.M., prin reorganizare, a devenit S.C. M. S.A., iar bunul imobil a ramas in patrimoniul acestei societati. In anul 1996 s-a incheiat privatizarea realizata in baza Legii nr. 55/1995, iar in anul 1998 denumirea societatii M. a fost schimbata in S.C. G.C. S.A. Dreptul de proprietate asupra terenului pentru care solicita despagubiri a trecut astfel in patrimoniul paratei, pentru care aceasta a obtinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 5712 emis de Ministerul Industriei si Comertului la data de 02.08.2000.
Avand in vedere aceasta situatie de fapt, precum si dispozitiile art. 29. 36 si urmatoarele precum si art. 8 Titlul VII din Legea nr. 10/2001, asa cum a fost modificata prin Legea 247/2005, apelantul - reclamant a solicitat instantei de apel sa constate ca terenul in cauza a intrat in proprietatea statului prin expropriere, apoi in administrarea societatii parate, in numele statului, inca din momentul exproprierii (chiar in momentul de fata statul prin A.V.A.S. detine 9.7 % din actiuni) ca apoi sa intre in proprietatea acesteia ca urmare a privatizarii, conform legii.
Or, in atare conditii este foarte clar ca dreptul real (de proprietate) nascut in favoarea statului prin exproprierea abuziva in 1984 a fost administrat de societatea parata in numele acestuia, prin solutia pronuntata instanta de fond nefacand decat sa anuleze realitatea de fapt si raporturile juridice izvorate din insasi Legea nr. 10/2001, asa cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, fapt ce a dus la privarea reclamantului de a obtine despagubirile indreptatite si asigurate de lege.
De asemenea, apelantul - reclamant a mentionat ca prin cererea sa prin care a solicitat despagubiri in echivalent banesc nu incalca decizia nr. 33/2008 a I.C.C.J. referitoare la recursul in interesul legii privind admisibilitatea actiunilor intemeiate pe dispozitiile legii de drept comun avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, pe de o parte pentru ca este intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 asa cum a fost modificata, iar pe de alta parte pentru ca a parcurs procedura administrativa prevazuta de aceasta lege, A.V.A.S., ca institutie responsabila in procesul de privatizare a S.C. G.C. S.A., emitand decizia cu nr.117/21.04.2008, prin care i s-a recunoscut dreptul pretins si a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent banesc.
In drept, a invocat dispozitiile art. 282 si urmatoarele Cod procedura civila.
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate si in conformitate cu prevederile art. 295 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
I.1. In urma precizarilor succesive, reclamantul a investit instanta cu o cerere prin care a solicitat obligarea paratei S.C. G.C. S.A. la plata despagubirilor banesti, reprezentand contravaloarea terenului situat in Bucuresti, str. Racari nr. 21A, sector 3, instrainat de catre aceasta, prin contractul de vanzare cumparare nr. 652/653/03.05.2004, catre S.C. A.P. S.R.L., dupa ce tatal sau, A.V., ii transmisese prin executor judecatoresc, in temeiul Legii nr. 10/2001, notificare pentru restituirea imobilului.
Initial, reclamantul a invocat, insa in sustinerea tuturor capetelor de cerere pe care le-a formulat, art. 9 alin. 1, art. 20 alin. 4 si art. 50 din Legea nr. 10/2001, ultimul text de lege, in forma in vigoare la acel moment, referindu-se la restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. Temeiul de drept al solicitarii finale, astfel cum a fost indicat prin cererea precizatoare depusa la termenul din 19.03/2010, este reprezentat de art. 3 alin. 1 lit. a si art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 10/2001, in forma in vigoare la acea data, avand urmatorul continut: "(1) Pentru imobilele evidentiate in patrimoniul unor societati comerciale privatizate, altele decat cele prevazute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele indreptatite au dreptul la despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzatoare valorii de piata a imobilelor solicitate. (2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul in care imobilele au fost instrainate. (3) In situatia imobilelor prevazute la alin. (1) si (2), masurile reparatorii in echivalent se propun de catre institutia publica care efectueaza sau, dupa caz, a efectuat privatizarea, dispozitiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile in mod corespunzator".
2. Prin cererea formulata la data de 24.11.2006, parata S.C. G.C. S.A. a inteles sa arate ca titular al dreptului pe M.F.P., cu care sa se faca judecata in contradictoriu pentru capatul al treilea de cerere, aratand ca restituirea in natura nu mai este posibila si ca masurile reparatorii prin echivalent urmeaza a fi suportate de M.F.P.conform procedurii prevazute de art. 36 si urm. din Legea nr. 10/2001 (probabil art. 31 alin. 3: "Masurile reparatorii prin echivalent prevazute la alin. (1) se vor propune, dupa stabilirea valorii recalculate a actiunilor, prin decizia motivata a institutiei publice implicate in privatizarea societatii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, dupa caz, prin ordin al ministrului finantelor publice, in cazul in care societatea comerciala care a preluat patrimoniul persoanei juridice nationalizate nu mai exista, nu poate fi identificata, ori nu a existat o asemenea continuitate").
3. La termenul din 19.03.2010, reclamantul a aratat in scris ca este de acord cu cererea formulata de parata S.C. G.C. S.A. si a solicitat instantei sa faca aplicarea art. 66 alin. 1 Cod procedura civila, sa dispuna inlocuirea in cauza a S.C. G.C. S.A., in calitate de parat, cu Ministerul de Finante, ca reprezentant al statului, cu toate drepturile ce decurg din aceasta calitate, si scoaterea acestei societati din cauza.
II.1. Potrivit art. 64 Cod procedura civila: "Paratul care detine un lucru pentru altul sau care exercita in numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arata pe acela in numele caruia detine lucrul sau exercita dreptul, daca a fost chemat in judecata de o persoana care pretinde un drept real asupra lucrului". De asemenea, conform art. 66 alin. 2 Cod procedura civila: "Cand cel chemat nu se infatiseaza (_), se vor aplica dispozitiile art. 58", acest din urma text de lege prevazand ca: "Cel chemat in judecata dobandeste calitatea de intervenient in interes propriu, iar hotararea ii va fi opozabila".
Din dispozitiile art. 64 Cod procedura civila, astfel cum a fost interpretat in mod constant de practica judiciara si de literatura de specialitate, rezulta ca aratarea titularului dreptului poate fi facuta numai de parat si numai in cazul cererilor prin care se urmareste valorificarea unui drept real, in masura in care intre parat si tertul aratat ca titular al dreptului real exista un raport juridic cu privire la lucrul ce formeaza obiectul cererii (de exemplu, intre cei doi s-a incheiat un contract de locatiune, inchiriere, depozit, comodat).
Asadar, partea finala a art. 64 Cod procedura civila limiteaza aplicabilitatea acestei forme de interventie fortata numai la actiunile (cererile) reale, folosirea acesteia fiind deci exclusa in cazul cererilor prin care se urmareste valorificarea unui drept de creanta (personal).
Cererea de aratare a titularului dreptului va trebui deci sa indeplineasca, in afara cerintelor comune tuturor formelor de participare a tertilor la judecata, si urmatoarele cerinte specifice: - prin cererea introductiva de instanta, reclamantul sa urmareasca valorificarea unui drept real; - paratul sa detina cu titlu precar sau sa exercite in numele altuia un drept asupra lucrului care formeaza obiectul dreptului real invocat de reclamant; - paratul sa il indice pe titularul dreptului.
2.1. Aplicand aceste consideratii teoretice in cauza de fata, se constata, sub un prim aspect, ca cererea cu care reclamantul a investit instanta nu este una reala. Prin cererile reale se urmareste valorificarea unui drept real sau apararea posesiei unui bun. Cu alte cuvinte, cererea reala poate fi indreptata nu numai impotriva unei anumite persoane, ci impotriva oricarei persoane in mainile careia s-ar afla bunul. Sunt incluse in categoria actiunilor (cererilor) reale: cererea in revendicare (prin care se apara dreptul de proprietate), cererea confesorie (prin care se apara un dezmembramant al dreptului de proprietate), cererea negatorie (prin care se contesta un dezmembramant al dreptului de proprietate), cererea prin care se valorifica un drept real accesoriu, cererea posesorie (prin care se solicita apararea posesiei, ca o situatie de fapt, dar care produce efecte juridice), cererea in granituire, cererea prin care vanzatorul solicita rezolutiunea contractul de vanzare cumparare (art. 1368 Cod civil), petitia de ereditate si cererea de partaj.
In acest context, se pune problema naturii juridice a actiunii prin care reclamantul nu solicita restituirea bunului in natura, ci, pentru ca aceasta posibilitate nu mai exista, pretinde restituirea prin echivalent, adica obligarea paratului la plata unei despagubiri. Cu privire la aceasta chestiune, s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia in interesul legii nr. 33/9.06.2008: "de principiu, literatura juridica a admis de multa vreme faptul ca revendicarea este o actiune reala, iar acest caracter se conserva atat timp cat exista si posibilitatea de a se readuce lucrul revendicat in patrimoniul revendicantului. Daca lucrul a disparut dintr-o cauza imputabila uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui tert care a dobandit in mod iremediabil proprietatea lui, obiectul revendicarii urmeaza a fi convertit intr-o pretentie de despagubiri, caz in care actiunea devine personala".
2.2. De asemenea, sub un al doilea aspect, nu s-ar putea sustine ca intre M.F.P. si parata S.C. G.C. S.A. ar exista un raport juridic in temeiul caruia aceasta din urma ar detine cu titlu precar sau ar exercita in numele autoritatii administrative centrale mentionate un drept asupra lucrului care formeaza obiectul dreptului invocat de reclamant.
In realitate, Statul nu mai este proprietarul bunului, ci societatea comerciala parata, care l-a dobandit in temeiul Legii nr. 15/1990, anterior introducerii cererii de chemare in judecata. Faptul ca Statul, prin A.V.A.S., mai detine un numar de actiuni nu infirma aceasta concluzie, in conditiile in care acestea nu confera un drept de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul societatii comerciale, ci numai pe cele indicate expres de Legea nr. 31/1990 (in principal de art. 25, 67, 268 - dreptul la vot, dreptul la dividende, dreptul de repartizare a unei parti din activul societatii la momentul lichidarii acesteia).
Pe de alta parte, sustinerea apelantului reclamant in sensul ca dreptul real (de proprietate) nascut in favoarea statului prin exproprierea din anul 1984 a fost administrat de parata in numele acestuia nu este valabila decat in privinta antecesoarei societatii comerciale, pentru perioada anterioara adoptarii Legii nr. 15/1990, cand intr-adevar, proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie apartinea statului si fostele intreprinderi de stat exercitau numai un drept de administrare, asa cum rezulta din art. 5 si 6 din Constitutia din 1965 si din Decretul nr. 409/1955.
Obligatia Statului de a plati despagubiri proprietarului deposedat abuziv nu isi gaseste astfel izvorul in raporturi juridice de natura celor la care se refera art. 64 Cod procedura civila, ci in faptul instrainarii bunului preluat abuziv de la autorii reclamantului.
2.3. In fine, titularul cererii de aratare a titularului dreptul fiind parata S.C. G.C. S.A., iar nu reclamantul, acesta nu are legitimare procesuala pentru a critica solutia data de prima instanta cu privire la problema de drept in discutie.
3. Cat priveste faptul ca prin cererea formulata reclamantul nu incalca dispozitiile deciziei nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pasivitatea C.C.S.D, precum si invocarea art. 1 din Protocolul 1 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, Curtea are in vedere ca aceste aspecte exced limitelor investirii sale, care este dat de controlul hotararii primei instante, in conditiile in care prin sentinta apelata tribunalul nu a solutionat fondul cererii de aratare a titularului dreptului formulate in contradictoriu cu M.F.P..
Fata de acest considerente, retinand temeinicia si legalitatea hotararii atacate, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, Curtea urmeaza sa respinga apelul ca nefondat.