Caracterul abuziv al preluarii unui imobil in temeiul Decretului nr. 111/1951 este prezumat de Legea nr. 10/2001, prin insasi textul sau, astfel incat petentul este scutit de orice dovada suplimentara.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.30611/3/2009 (nr. vechi 604/2011) - DECIZIA CIVILA NR.707/A/26.09.2011)
La data de 21.07.2009 a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, actiunea civila formulata de reclamantul S.D.E., in contradictoriu cu parata A.V.A.S., solicitandu-se ca pe calea contestatiei prevazuta de Legea nr.10/2001 sa se dispuna anularea deciziei nr.202/2009 emisa de parata si reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 966 mp, situat in Mangalia, str. S.M.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca autorii sai E. si G. C. au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului sus mentionat, prin actul de vanzare cumparare transcris la grefa Tribunalului Constanta sub nr.857/1940.
Prin notificarea nr.77/2001, reclamantul a solicitat restituirea acestui imobil, insa prin decizia nr.202/2009 s-a respins aceasta notificare cu motivarea ca nu s-a facut dovada preluarii abuzive de catre stat.
Aceasta decizie este nelegala si netemeinica, fara a avea in vedere actele depuse la dosarul cauzei din care a rezultat ca imobilul a trecut in mod abuziv in proprietatea statului, iar imobilul este detinut in prezent de o societate comerciala privatizata.
Parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, cu motivarea ca, nu s-a facut dovada preluarii abuzive a imobilului, iar A.V.A.S. nu are competenta restituirii in natura.
Prin sentinta civila nr. 1507/28.10.2010 Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a admis in parte actiunea, a anulat decizia nr. 202/2009 emisa de parata AVAS, a obligat parata sa emita decizie motivata prin care sa propuna reclamantului masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul in suprafata de 852,4 mp situat in Mangalia, str. S.M., judet Constanta, in prezent aflat in proprietatea SC C. SA, constand in despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, precum si obligarea paratei sa inainteze o copie de pe dosarul administrativ catre Primaria Mangalia in vederea solutionarii notificarii pentru diferenta de teren de 123,6 mp ce constituie domeniu public.
In considerentele sentintei tribunalul a retinut ca prin Decizia nr.202/2009 emisa de A.V.A.S., s-a respins notificarea formulata de catre reclamant cu nr.77/2001 privind restituirea terenului in suprafata de 966 mp, situat in Mangalia, str.S.M., cu motivarea ca reclamantul nu a facut dovada preluarii abuzive a terenului revendicat (fila 3).
Potrivit art.1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie, de regula in natura, in conditiile prezentei legi, iar in cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent.
Tribunalul a retinut ca imobilul ce a format obiectul notificarii, compus din teren in suprafata de 966 mp, situat in Mangalia, str.S.M., a apartinut autorilor reclamantului, E. si G. C. care au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului sus mentionat, prin actul de vanzare cumparare transcris la grefa Tribunalului Constanta sub nr.857/1940 (fila 46).
Totodata, tribunalul a retinut ca prin sentinta civila nr.1558/1963, pronuntata de Tribunalul Popular Constanta s-a dispus trecerea in proprietatea statului a terenului in suprafata de 966 mp, situat in Mangalia, str. S.M. nr.52, proprietatea numitei S.E., conform decretului nr.111/1951 (filele 73-74).
In prezent, conform adreselor existente la dosarul cauzei (fila 37) a certificatului de atestare a dreptului de proprietate (fila 38), a relatiilor comunicate de Primaria Mangalia si de catre parata (filele 157 si urm.) din suprafata totala de 966 mp revendicata, o suprafata de 852,4 mp, este ocupata de SC C. SA, societate privatizata de A.V.A.S. (a se vedea adresa emisa de ONRC, filele 116-153, coroborata cu adresa nr.13045/2010 emisa de parata - fila 164), iar diferenta de teren de 123,6 mp, apartine domeniului public avand destinatia de trotuar si alee de acces (vezi schita de la fila 162).
In urma decesului numitului G.C., a ramas ca unica mostenitoare S.E., conform certificatului de calitate nr.101/200 (fila 52), iar de pe urma defunctei S.E. a ramas ca unic mostenitor reclamantul, conform certificatului de mostenitor nr.1235/1991 (fila 51).
Reclamantul este fiul lui C.E., casatorita S., iar autorul sau initial G.C. a fost unchiul reclamantului.
In concluzie, in raport de situatia de fapt expusa in cele ce preced, tribunalul a apreciat ca respingerea notificarii formulate de catre reclamant pe unicul considerent ca nu s-a facut dovada trecerii abuzive in proprietatea statului este nelegala si netemeinica, intrucat din actele depuse la dosarul cauzei si mentionate in cele ce preced, s-a facut dovada ca autorii reclamantilor au detinut in proprietate imobilul respectiv, care a trecut in proprietatea statului conform Decretului nr.111/1951 prin sentinta civila nr.1558/1963, pronuntata de Tribunalul Popular Constanta de la numita S. E.
La aprecierea acestei situatii, tribunalul a avut in vedere ca potrivit art.24 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificata, in absenta unor probe contrare, existenta si, dupa caz, intinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare masura preluarii abuzive.
In aplicarea prevederilor alin.1, persoana individualizata in cazul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, dupa caz, s-a pus in executare masura preluarii abuzive, este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar.
De asemenea, potrivit art. 23 din HG nr. 250/2007 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin acte doveditoare se intelege:
a) orice acte juridice translative de proprietate, care atesta detinerea proprietatii de catre o persoana fizica sau juridica (act de vanzare-cumparare, tranzactie, donatie, extras carte funciara, act sub semnatura privata si altele asemenea);
b) actele juridice care atesta calitatea de mostenitor (certificat de mostenitor, testament, acte de stare civila care atesta rudenia sau filiatia cu titularul initial al dreptului de proprietate);
c) orice acte juridice sau sustineri care permit incadrarea preluarii ca fiind abuziva art. 2 alin. (1) din lege]; in cazul exproprierii prevazute de art. 11 din lege sunt suficiente indicarea actului de expropriere si, eventual, prezentarea procesului-verbal incheiat cu aceasta ocazie ori a acordului la expropriere;
d) orice acte juridice care atesta detinerea proprietatii de catre persoana indreptatita sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluarii abuzive (extras carte funciara, istoric de rol fiscal, procesul-verbal intocmit cu ocazia preluarii, orice act emanand de la o autoritate din perioada respectiva, care atesta direct sau indirect faptul ca bunul respectiv apartinea persoanei respective, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol);
e) in cazul in care constructia a fost demolata, orice act juridic care descrie constructia demolata;
f) expertize judiciare sau extrajudiciare de care persoana indreptatita intelege sa se prevaleze in sustinerea cererii sale;
g) orice alte inscrisuri pe care persoana indreptatita intelege sa le foloseasca in dovedirea cererii sale;
h) declaratii notariale date de persoana care se pretinde indreptatita, pe propria raspundere, si care sunt solicitate de unitatea detinatoare sau de entitatea investita cu solutionarea notificarii in scopul fundamentarii deciziei.
Asadar, HG nr.250/2007 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, da posibilitatea probarii dreptului de proprietate asupra imobilului, nu numai prin titlul original, dar si prin alte inscrisuri care atesta direct sau indirect faptul ca bunul respectiv apartinea persoanei respective, inscrisuri care sunt depuse la dosarul cauzei.
De altfel, potrivit art. 2 lit.e din Legea nr. 10/2001, in sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege, printre altele, imobilele considerate a fi fost abandonate, in baza unei dispozitii administrative sau a unei hotarari judecatoresti pronuntate in temeiul Decretului nr.111/1951 privind reglementarea situatiei bunurilor de orice fel supuse confiscarii, confiscate, fara mostenitori sau fara stapan, precum si a unor bunuri care nu mai folosesc institutiilor bugetare, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
In consecinta, in raport de considerentele aratate in cele ce preced, tribunalul va admite cererea si va anula decizia nr. 202/2009 emisa de parata AVAS.
Totodata, a obligat parata AVAS sa emita decizie motivata prin care sa propuna reclamantului masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul in suprafata de 852,4 mp situat in Mangalia, str. S.M., judet Constanta, in prezent aflat in proprietatea SC C. SA, constand in despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
La aprecierea acestei situatii, tribunalul a avut in vedere dispozitiile art.29 din Legea nr. 10/2001, conform carora pentru imobilele evidentiate in patrimoniul unor societati comerciale privatizate, altele decat cele prevazute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele indreptatite au dreptul la despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzatoare valorii de piata a imobilelor solicitate.
Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul in care imobilele au fost instrainate.
In situatia imobilelor prevazute la alin. (1) si (2), masurile reparatorii in echivalent se propun de catre institutia publica care efectueaza sau, dupa caz, a efectuat privatizarea, dispozitiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile in mod corespunzator.
Asadar, in speta dedusa judecatii, legea confera reclamantului doar posibilitatea acordarii de despagubiri, nefiind posibila restituirea in natura a imobilului.
De asemenea, tribunalul a obligat parata sa inainteze o copie de pe dosarul administrativ catre Primaria Mangalia in vederea solutionarii notificarii pentru diferenta de teren de 123,6 mp ce constituie domeniu public, avand in vedere ca aceasta suprafata de teren nu se gaseste in patrimoniul SC C. SA, conform schitei de la fila 162 si prin urmare A.V.A.S. nu are competenta solutionarii notificarii; totodata, in cauza, actiunea nu s-a formulat si in contradictoriu cu Primaria Mangalia, deci instanta nu s-ar putea pronunta pe fondul cauzei in legatura cu diferenta de teren sus mentionata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel AVAS criticand sentinta ca nelegala si netemeinica, considerand ca dispozitiile Legii nr. 10/2001 au fost gresit aplicate, deoarece nu s-a facut dovada preluarii abuzive a imobilului de catre stat.
In acest sens se arata ca prin decizia nr.202/2009 emisa de AVAS s-a respins notificarea intimatului - reclamant deoarece nu s-a dovedit preluarea abuziva a imobilului revendicat.
In continuare, sustine apelanta ca potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 actele doveditoare pot fi depuse pana la data solutionarii notificarii, iar prin intermediul procedurii administrative intimatul trebuie sa dovedeasca calitatea de persoana indreptatita si sa-si valorifice drepturile, iar AVAS-ul sa-si clarifice pozitia dupa depunerea tuturor actelor doveditoare in sustinerea notificarii .
Prin adresa nr.VP1/13.10.2006 au fost solicitate documente suplimentare, inclusiv care sa ateste preluarea abuziva de stat, insa reclamantul nu a comunicat in sustinerea notificarii toate actele necesare pentru solutionarea dosarului. In baza actelor doveditoare anexate, AVAS a constatat ca imobilul nu a fost preluat abuziv de catre stat, deoarece incidenta preluarii abuzive nu este prezumata ci, in fiecare situatie, se apreciaza potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Obligatiile AVAS se limiteaza numai la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare a despagubirilor conform Legii nr. 10/2001 si in conditiile Legii speciale nr. 247/2005, respectiv Titlul VII.
Potrivit acestor norme AVAS nu are obligatia de a plati sume de bani ci numai de a propune acordarea despagubirilor in conditiile legii speciale.
Intimatul reclamant a formulat intampinare solicitand respingerea apelului ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport cu probele administrate Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Imobilul in litigiu a apartinut autorilor reclamantului - E. M. C. si G. M. C. - fiind dobandit prin contractul de vanzare - cumparare nr. 857/15.03.1940.
Imobilul a intrat in posesia statului in temeiul sentintei civile nr.1558/20.05.1963 pronuntata de Tribunalul Popular Constanta in conditiile Decretului nr. 111/1951.
In ceea ce priveste caracterul abuziv al preluarii imobilului Curtea a constatat ca art. 2 lit.e din Legea nr. 10/2001 arata ca in sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege: "imobilele considerate a fi fost abandonate, in baza unei dispozitii administrative sau a unei hotarari judecatoresti pronuntate in temeiul Decretului nr.111/1951 privind reglementarea situatiei bunurilor de orice fel supuse confiscarii, confiscate, fara mostenitori sau fara stapan, precum si a unor bunuri care nu mai folosesc institutiilor bugetare, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989"
In consecinta, caracterul abuziv al preluarii este prezumat de lege, prin insasi textul sau, astfel incat intimatul apelant este scutit de orice dovada suplimentara.
Criticile apelantei nu au fost primite nici in ceea ce priveste nedepunerea actelor privind modalitatea de trecere in proprietatea statului a imobilului avand in vedere ca in fata instantei de fond s-a depus sentinta civila nr.1558/20 mai 1963 a Tribunalului Popular Constanta.
In solutionarea contestatiilor formulate impotriva deciziilor/dispozitiilor emise in temeiul Legii nr. 10/2001, instantele judecatoresti se bucura de plenitudine de competenta, solutionand in fond contestatiile, in raport de toate inscrisurile administrate in fata instantei, astfel incat luarea in considerare a actului de preluare a imobilului - sentinta civila nr. 1558/1963 nu constituie un motiv de nelegalitate al sentintei pronuntata de tribunal.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu este fondat. Hotararea pronuntata in prima instanta respecta dispozitiile Legii nr. 10/2001 si ale Legii nr.247/2005, dispozitivul acestei cuprinzand obligatia apelantei AVAS de a emite decizie motivata cu propunere de masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul in suprafata de 854,4 mp, constand in despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
Prin urmare apelanta nu a fost obligata direct la plata vreunei sume de bani, ci la emiterea deciziei/dispozitiei in conditiile legii speciale, cu propunere pentru masuri reparatorii in echivalent.
Astfel fiind , in temeiul art. 296 Cod procedura civila Curtea va respinge apelul ca nefondat.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila Curtea va obliga apelanta AVAS la plata sumei de 8.921,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre intimatul reclamant.