Recurs. Mentinerea sentintei instantei de fond. Aplicarea art. 40 al.3 din Legea nr.41/1994 coroborate cu disp. art. 1169 Cod civil in sensul dovedirii de catre recurenta-reclamanta ca intimata-parata beneficiaza de serviciul public de radiodifuziune Decizie nr. 303/R din data de 07.02.2014
pronunțată de Tribunalul Galati

Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea 41/1994, persoanele juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialele, sucursalele, agentiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine, au obligatia sa plateasca o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, in calitate de beneficiari ai acestor servicii.
De asemenea, conform art. 3 alin. 2 din HG 977/2003, persoanele juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialele acestora, precum si sucursalele si celelalte subunitati ale lor fara personalitate juridica si sucursalele sau reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine, au obligatia sa plateasca o taxa lunara pentru serviciul public de radiodifuziune.
In mod corect instanta de fond a retinut ca persoanele juridice sunt obligate sa achite taxa radio numai in masura in care sunt beneficiare ale acestui serviciu si ca nicaieri in cuprinsul Legii 41/1994 nu se regaseste o definitie a notiunii de "beneficiar", astfel incat sensul acestei notiuni nu poate fi decat cel comun, respectiv "cel care beneficiaza de ceva".
Prin Decizia nr. 297/2004 a Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. 3 din Legea 41/1994 a fost respinsa cu motivarea ca obligatia prevazuta de text este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in diferite modalitati, de serviciile publice respective.
Mai mult, Tribunalul are in vedere si faptul ca prevederile art. 3 alin. 2 ale H. G nr. 977/2003 emisa in aplicare legii 41/1994 au fost anulate prin sentinta nr. 185/27 aprilie 2010 a Curtii de Apel Cluj, definitiva prin decizia 607/2011 a ICCJ, publicata in Monitorul Oficial nr. 318/09.05.2011, Partea I, decizie cu caracter general obligatoriu conform art. 23 din legea 554/2004. Considerentul care a stat la baza deciziei de anulare a dispozitiilor art. 3 alin 2 ale H. G nr. 977/2003 a fost tocmai ca acest articol, instituind obligatia de a achita taxa lunara pentru serviciul public de radiodifuziune in sarcina tuturor persoanelor juridice, adauga in mod nepermis la dispozitiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, negand dreptul persoanelor juridice de a beneficia de scutiri independent de conditia detinerii de receptoare radio si TV, interpretare data de Guvern denaturand insusi sensul notiunii de "taxa" asa cum e ea definita in Legea finantelor publice, ca fiind suma platita de o persoana fizica/juridica pentru serviciile prestate acesteia de catre un serviciu public .
Prin urmare, din moment ce art. 3 alin 2 din H.G. nr. 977/2003, care instituia prezumtia de beneficiar a serviciilor de radiodifuziune in sarcina tuturor persoanelor juridice, a fost anulat cu motivarea ca adauga in mod nepermis la art. 40 alin. 3 din Legea 41/1994, stabilindu-se astfel ca H.G. nr. 977/2003 nu a aplicat in mod corect prevederile art. 40 din legea 41/1994, instanta retine ca nu i se poate da tocmai art. 40 din legea 41/1994 interpretarea dorita de reclamanta - recurenta, respectiv ca textul de lege instituie o prezumtie legala in sensul ca toate persoanele juridice sunt beneficiare ale serviciilor furnizate de aceasta.
Asadar, pentru a putea pretinde taxa de la parata, reclamanta - recurenta trebuia sa dovedeasca faptul ca aceasta beneficiaza de serviciul public de radiodifuziune, fara a achita contravaloarea acestui serviciu, intrucat nu exista nicio prezumtie legala absoluta, asa cum sustine recurenta si care ar dispensa-o pe aceasta de sarcina probei. Legiuitorul nu poate prezuma calitatea de beneficiar al serviciului public de radiodifuziune pentru toate persoanele juridice, ci poate institui numai obligatia oricarei persoane juridice de a achita o suma de bani pentru serviciul de care beneficiaza. Or, in cauza, parata a probat ca nu detine nici un receptor de radiodifuziune la sediul societatii, in acest sens fiind declara?ia sa si a celor trei vanzatoare care isi desfa?oara activitatea la sediul societatii.
A accepta ca taxa este datorata de orice persoana juridica, indiferent daca aceasta beneficiaza sau nu de serviciul public de radiodifuziune, echivaleaza cu o imbogatire fara just temei pentru prestatorul de servicii de radiodifuziune, care poate percepe o taxa de la persoane juridice in favoarea carora nu presteaza nici un serviciu.