Exercitarea autoritatii tutelare a minorilor gemeni de catre ambii parinti

Asupra apelului civil de fata;
Examinand actele si lucrarile dosarului, constata urmatoare:
Prin cererea inregistrata sub nr. 18434/233/2011 pe rolul Judecatoriei Galati - Sectia civila reclamantul T.M. a solicitat in contradictoriu cu parata T.E. pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna desfacerea casatoriei partilor incheiata la data de xxxxxxxxx, din culpa exclusiva a paratei, minorii I-A si I.-C., nascuti la data de xxxxxxxxx, sa fie incredintati spre crestere si educare reclamantei, iar parata sa revina la numele avut anterior casatoriei, acela de "G.".
In motivarea in fapt a actiunii reclamantul a aratat ca partile s-au casatorit la data de xxxxxxxxx, iar in timpul casatoriei si la data de xxxxxxxxx s-au nascut ambii minori.
A mai aratat ca relatiile dintre soti s-au deteriorat treptat, pe fondul lipsei de afectiune si de comunicare, ceea ce a condus la instituirea unui climat tensionat in familie, care poate afecta iremediabil si dezvoltarea ulterioara a copiilor.
In dovedirea actiunii reclamantul a solicitat administrarea probelor cu acte si testimoniala.
In drept reclamantul nu si-a intemeiat actiunea.
Desi la dosar a fost depus un acord de mediere de care reclamantul a solicitat sa se ia act, in termen legal parata a formulat o cerere reconventionala prin care solicita desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a sotului, parata-reclamanta sa revina la numele avut anterior casatoriei, sa i se incredinteze spre crestere si educare cei doi minori rezultati in timpul casatoriei, paratul sa fie obligat la plata unei contributii lunare de intretinere a minorului si sa fie evacuat din apartamentul reprezentand domiciliul comun.
In motivarea in fapt a cererii reconventionale parata-reclamanta a aratat ca nu recunoaste efectele acordului de mediere prezentat de reclamant in instanta deoarece la semnat sub presiunea psihica exercitata de acesta impotriva ei si singurul vinovat de destramarea relatiilor de casatorie este reclamantul-parat, care in timp a devenit violent si a indatorat foarte mult patrimonial familia.
A mai aratat ca cei doi copii sunt gemeni si sunt rezultatul unui efort sustinut al mamei si al unor tratamente medicale ce s-au derulat pe o perioada de 10 ani, ceea ce a determinat existenta unei legaturi afective foarte puternice intre mama si copii, pe de o parte, si intre copii, pe cealalta parte.
A mai sustinut ca minorii au fost nedespartiti permanent, dar la data de 20.11.2011 reclamantul-parat a parasit domiciliul comun si la plecare l-a luat si pe minorul I.-A., aspect de neconceput avand in vedere relatia afectiva dintre copii.
In dovedirea cererii reconventionale parata-reclamanta a solicitat administrarea probelor cu acte si testimoniala.
In drept a invocat disp. art. 119, 120 si 613 C.pr.civila si art. 37, 38, 40 al.3, 42, 86, 94 si 107 Codul Familiei.
La termenul de judecata din data de 31.01.2012 ambii soti au solicitat desfacerea casatoriei prin acord.
Totodata, in conformitate cu prevederile Noului Cod Civil (NCC) au precizat cererile accesorii, respectiv: reclamantul a solicitat sa exercite in exclusivitate autoritatea parinteasca cu privire la minorul I.-A., care ar urma sa aiba domiciliul la el, iar parata sa exercite in exclusivitate autoritatea parinteasca asupra minorei I.-C. care ar urma sa aiba domiciliul la parata; parata a solicitat sa exercite in exclusivitate autoritatea parinteasca asupra ambilor minori, ambii urmand a avea domiciliul la parata-reclamanta.
Minorii au fost audiati in Camera de Consiliu in baza disp. art. 1441 C.pr.civila, in cauza fiind administrate probele solicitate si intocmindu-se referatele de ancheta sociala la domiciliul / resedinta sotilor.
Prin sentinta civila nr. 3775/11.04.2012 a fost admisa in parte cererea principala si cererea reconventionala, s-a dispus desfacerea casatoriei partilor in baza acordului acestora, s-a dispus ca parata sa revina la numele purtat anterior casatoriei, acela de "G.", a dispus ca dupa divort autoritatea parinteasca asupra minorilor sa fie exercitata in comun de ambii parinti, a stabilit locuinta minorilor la domiciliul paratei-reclamante, l-a obligat pe reclamantul-parat sa plateasca paratei-reclamante o contributie lunara de intretinere a minorilor in cuantum de 33% din veniturile nete lunare ale reclamantului-parat cu incepere de la data introducerii actiunii (19.09.2011) si pana la majoratul minorilor (xxxxxxx), a obligat-o pe parata-reclamanta de a acorda intretinere minorilor intr-un procent de 33% din veniturile sale nete lunare si a respins ca ramasa fara obiect cererea de evacuare a reclamantului-parat din imobilul-domiciliul comun al sotilor.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut din actele de stare civila depuse la dosar ca partile s-au casatorit la data de xxxxxx, casatorie inregistrata sub nr. xxxxxxxx in registrul de stare civila al Primariei Mun. Galati, iar in timpul casatoriei s-au nascut minorii I.-A. si I.-C., la data de xxxxxx.
Judecatoria Galati a mai aratat ca in timp relatiile dintre soti s-au degradat pana la a se ajunge la despartirea in fapt in luna noiembrie 2011, cand reclamantul-parat a plecat de acasa cu minorul I.-A.
In aceasta situatie si avand in vedere ca partile au precizat la 31.01.2012 ca doresc desfacerea casatoriei prin consimtamant s-a facut aplicarea disp.art. 373 lit.a si art. 374 NCC, ceea ce a condus la solutia de divort prin acordul sotilor.
In conformitate cu disp. art. 6131 C.pr.civila si art. 383 al.3 NCC s-a dispus ca parata-reclamanta sa revina la numele avut anterior casatoriei, acela de "G.".
In baza disp. art. 397 NCC si art. 396 NCC si art. 2 al.2 si 3 din Legea nr. 272/2004, rep., Judecatoria Galati a considerat ca se impune ca autoritatea parinteasca sa fie stabilita avandu-se in vedere interesul superior al minorilor, asa cum rezulta el din probele administrate in cauza.
Intrucat exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti reprezinta regula, conform disp. art. 397 NCC, iar din probele administrate in cauza rezulta interesul ambilor parinti de a exercita aceasta autoritate, in sensul de a se implica activ in cresterea si educarea copiilor, si nu fost identificate motive intemeiate pentru a se deroga de la aceasta regula, s-a apreciat ca autoritatea parinteasca se impune a fi exercitata in continuare de ambii soti, fiind in interesul superior al copiilor ca parinti sa-si depaseasca propriile deficiente de comunicare si sa conlucreze cat mai eficient pentru a asigura celor doi copii conditii optime de crestere, acces la educatie, invatatura si pregatire profesionala.
Referitor la stabilirea domiciliului minorilor in baza disp. art. 400 si art. 92 NCC s-a apreciat ca este in interesul copiilor, frati gemeni, de a ramane impreuna in acelasi domiciliu, principiu instituit si de disp. art. 60 al.3 lit.b din Legea nr. 272/2004 si art. 6 al.1 din Legea nr. 273/2004.
Totodata, s-a avut in vedere faptul ca si partile si copii au declarat in instanta ca anterior despartirii parintilor in fapt au avut o relatie foarte buna, petreceau tot timpul impreuna si doresc sa locuiasca in continuare impreuna, precum si faptul ca martorii au declarat unanim ca cei doi copii stateau tot timpul impreuna, anterior separarii in fapt, si si-au exprimat permanent regretul ca in prezent nu mai pastreaza legatura.
A mai retinut si faptul ca cei doi copii sunt frati gemeni si despartirea lor in fapt prin stabilirea de domicilii diferite le-ar crea o stare de grav disconfort si mare dezechilibru emotional, cu consecinte destabilizatoare de nemasurat in viitor.
Din actele depuse la dosar s-a apreciat ca ambii parinti prezinta garantii materiale pentru a asigura oricarui copil sau impreuna cele necesare traiului si unei bune dezvoltari si educari.
Totusi, din proba testimoniala s-a considerat ca in timp tatal-reclamant a dovedit un comportament oarecum discriminatoriu raportat la cei doi copii, favorizand in mod fatis pe minorul I.-A. si ca interesul sau actual fata de fetita este mai mult unul de circumstanta. Totodata, din declaratiile martorilor C.D. si G.I.-M. s-a retinut ca reclamantul este mai indiferent fata de I.-C., cu motivatia ca "in familia lui nu exista fete", si ca lucrurile la mana a doua ar trebui folosite de fetita, iar lucrurile noi ar trebui folosite de baiat.
Pentru stabilirea domiciliului minorilor a fost avuta in vedere si declaratia martorilor data la momentul audierii lor in Camera de Consiliu, moment la care baiatul a precizat ca "inainte de separare se intelegea mai bine si cu mama" si fetita a precizat ca tatal "o cearta si il favorizeaza pe fratele ei".
Din caracterizarile facute copiilor de cadrele didactice, din declaratiile martorilor C. si T., din faptul ca reclamantul-parat i-a interzis paratei-reclamante sa-si viziteze copilul-baiat in ajunul Craciunului 2011, din faptul ca mama ii trateaza in mod egal pe ambii copii si din pozitia exprimata de familia extinsa a paratei-reclamante, s-a considerat ca parata-reclamanta este cea care poate asigura copiilor un climat familial mai bun dezvoltarii ulterioare a minorilor.
Interesul reclamantului-parat in evolutia pregatirii profesionale si preocuparea pentru corecta crestere si educare a minorului I.-A. au fost apreciate ca firesti si ele pot continua si dupa stabilirea domiciliului minorului la mama.
Totodata, inscrisurile depuse de reclamantul-parat cu care dorea sa demonstreze inabilitatea manageriala a paratei-reclamante si ca dupa separare aceasta din urma a accesat un site de socializare au fost inlaturate cu motivarea ca sunt aspecte irelevante si care nu influenteaza buna dezvoltare ulterioara a minorilor.
In temeiul disp. art. 402 al.1, art. 499, art. 525 al.1, si art. 516 al.1 NCC in ref. la art. 44 din Legea nr. 272/2004 si raportat la veniturile realizate de ambii soti s-a considerat ca se impune ca acestia sa acorde in continuare minorilor tot sprijinul material de care au ei nevoie, fiind cuantificat in raport de varsta minorilor si nevoile lor actuale (art. 520 al.2 NCC) la un cuantum lunar de 33% din veniturile nete ale fiecarui parinte.
Referitor la solicitarea paratei-reclamante de evacuare a reclamantului-parat din domiciliul comun s-a apreciat ca pe parcursul procesului acest capat de cerere a ramas fara obiect, avand in vedere ca la data de 30.11.2011 reclamantul-parat s-a mutat la o alta adresa.
Impotriva acestei hotarari in termen legal au declarat si motivat apel atat reclamantul-parat, cat si parata-reclamanta.
Reclamantul-parat a solicitat schimbarea in parte a sentintei apelate, numai in ceea ce priveste exercitarea autoritatii parintesti asupra minorilor, in sensul exercitarii exclusive de catre acesta, stabilirea domiciliului ambilor minori la tata si stabilirea in sarcina ambilor soti a unei obligatii de intretinere de cate 33% din veniturile nete lunare ale fiecarui parinte.
In subsidiar, a solicitat ca exercitarea autoritatii parintesti sa ramana in sarcina ambilor soti, dar domiciliul minorului I.-A. sa fie stabilit la tata iar domiciliul minorei I.-C. sa fie stabilita la mama.
In motivarea acestei pozitii s-a aratat ca din actele depuse la dosar rezulta ca apelanta-parata nu are venituri, iar din celelalte probe rezulta ca aceasta nu are calitatile morale necesare pentru a oferi copiilor un climat adecvat, neatins de vicii.
A mai sustinut ca relatia minorului I.-A. este foarte buna cu apelantul-reclamant si foarte degradata in ceea ce o priveste pe mama, care l-a agresat si anterior despartirii copilului.
A mai aratat ca si minora I.-C. ar fi dorit sa stea cu tatal, dar a fost influentata negativ de bunica materna, asa cum i-a marturisit minorul.
Totodata, a mai considerat ca din actele depuse la dosar (certificatul medico-legal eliberat copilului si caracterizarea facuta de dirigintele minorilor) rezulta ca minorul nu este afectat de separarea de mama, este foarte bine ingrijit de tata, nu absenteaza nemotivat, participa la activitatile extracuricculare, relationeaza bine cu colegii si profesorii si nu doreste sa locuiasca la mama.
De asemenea, a mentionat ca dezinteresul apelantei-parate fata de copii este demonstrat si de faptul ca i-a interzis minorei I.-C. sa participe la excursiile si tabara scolara organizate de scoala, desi apelantul-reclamant s-a oferit sa plateasca pentru ambii copii. A mai apreciat ca a o lasa pe minora sa-si vopseasca parul, sa poarte fusta scurta si ciorapi-plasa si sa-si lacuiasca unghiile, precum si neparticiparea mamei la zilele de nastere a minorilor, demonstreaza dezinteresul acesteia fata de cresterea si educarea copiilor.
A considerat ca declaratia martorei C.D., sora apelantei-parate, ar fi trebuit inlaturata deoarece a incercat sa citeasca in timpul declaratiei un inscris dat de apelanta, inscris ridicat de prima instanta.
De asemenea, a solicitat reinterpretarea declaratiei martorului G. prin prisma declaratiei martorei C.D., in sensul de a se retine ca minorul a fost adus de tata la domiciliul mamei in ajunul Craciunului si dupa Revelionul 2011-2012.
In dovedirea apelului apelantul-reclamant a solicitat administrarea probei cu interogatoriul apelantei-parate si acte, precum si reaudierea minorilor.
In drept apelantul a invocat disp. art. 282 si urm. C.pr.civila.
Apelanta-parata T.E. a solicitat ca exercitarea autoritatii parintesti asupra ambilor minori sa fie doar in favoarea apelantei-parate, avand in vedere ca anterior despartirii in fapt a sotilor apelantul-reclamant era foarte violent, climatul tensionat s-a rasfrant in mod direct asupra ambilor minori si avand in vedere ca relatiile deteriorate dintre soti conduc la imposibilitatea luarii in comun a deciziilor bune cu privire la copii.
A mai aratat ca este in interesul minorilor ca autoritatea parinteasca sa fie stabilita doar in favoarea mamei fara a elimina posibilitatea ca si tatal sa aiba relatii firesti cu cei doi copii.
Totodata, a sustinut ca probele administrate in prima instanta au demonstrat ca tatal nu manifesta dezinteres fata de minora si o discrimineaza in raport de baiat.
De asemenea, a aratat ca ulterior despartirii in fapt a sotilor s-a intalnit foarte rar cu I.-A., iar la una dintre intalniri acesta i-a povestit ca apelantul-reclamant i-a aratat un film in care si-a vazut mama si ca acum stie "cu ce se ocupa", aratand dispret fata de aceasta. In aceste conditii, apelanta-parata a banuit ca apelantul-reclamant i-a aratat minorului un film pentru adulti in care personajul feminin principal semana fizic cu apelanta, ceea ce demonstreaza ca apelantul nu se poate ocupa de cresterea si educarea copiilor.
In dovedirea apelului apelanta-parata a solicitat administrarea probei cu acte si evaluarea psihologica a minorului I.-A..
La termenele de judecata din data de 28.09.2012 si 25.10.2012 Tribunalul a admis probele solicitate de apelanti, precum si reaudierea minorilor.
Analizand intreg materialul probator administrat in cauza, Tribunalul apreciaza ca ambele apeluri sunt nefondate, avand in vedere urmatoarele considerente:
In mod corect prima instanta a retinut ca regula instituita de disp. art. 397 NCC este aceea a stabilirii autoritatii parintesti in favoarea ambilor parinti, fiind necesara continuarea relatiilor parintesti existente anterior divortului, neintelegerile dintre soti trebuind a fi puse pe un plan secundar, cu consecinta asumarii grijii fata de copil in egala masura si cu egal interes de catre fiecare parinte.
De la aceasta regula exista exceptia stabilirii autoritatii parintesti in favoarea unui singur parinte, in situatii temeinic argumentate de materialul probator administrat in cauza.
Instanta de fond a dat o apreciere corespunzatoare materialului probator administrat in cauza coroborat cu pozitia exprimata de ambii copii cu prilejul audierii lor nemijlocite, considerand ca ambii parinti prezinta interes fata de viitorul copiilor si doresc sa se implice in cresterea si educarea lor.
Nicio proba administrata in prima instanta sau in apel nu ne formeaza convingerea ca vreunul dintre parinti este atat de dezinteresat de soarta copiilor sau are o atitudine atat de negativa fata de acestia incat sa fie exclus de a participa la cresterea si educarea lor.
Este adevarat ca la acest moment relatiile dintre soti par de neconciliat si ca in viitor nu vor putea lua decizii comune cu privire la soarta celor doi copii. Totusi, s-a dovedit ca acestia sunt capabili de a pune mai presus interesul minorilor de micile interese sau marile orgolii personale, motiv pentru care consideram ca isi pot exercita drepturile, dar mai ales obligatiile parintesti, in comun, mentinandu-se astfel optiunea Judecatoriei Galati cu privire la acordarea autoritatii parintesti in favoarea ambilor parinti.
Apreciem ca probele administrate in cauza pentru a demonstra ca celalalt parinte nu este capabil sa aiba grija de copil nu releva intreaga imagine cu privire la relatiile parinte-copil, de multe ori fiind accentuata latura negativa a sotului tocmai pentru ca celalalt sa obtina un drept exclusiv referitor la exercitarea autoritatii parintesti.
Mai mult decat atat, pe langa interesul unic pe care trebuie sa-l urmareasca parintii (acela al unei bune cresteri si educari si dezvoltari a copilului), in timp relatiile dintre fostii soti se detensioneaza, se normalizeaza tocmai in vederea obtinerii scopului unic si comun, acela al protejarii copilului propriu.
Si aspectul privind situatia speciala a fratilor gemeni avuta in vedere de prima instanta contribuie foarte mult la adoptarea unei solutii de stabilire a exercitarii autoritatii parintesti in favoarea ambilor parinti, chiar cu consecinta inlaturarii unor "excese" discriminatorii facuta de unul dintre parinti cu privire la unul sau altul dintre copii.
Fata de toate aceste aspecte consideram ca solutia adoptata de prima instanta cu privire la stabilirea autoritatii parintesti asupra minorilor este si temeinica si legala si nu se impune a fi schimbata.
Asa cum si prima instanta a aratat, in general copii rezultati din casatorie nu ar trebui sa fie despartiti pe timpul minoratului prin stabilirea de domicilii separate, respectiv la unul si la celalalt parinte.
Cu atat mai mult in ceea ce priveste doi frati gemeni, fiind cunoscuta legatura stransa dintre copii data de situatia speciala in care se afla, iar in situatia de fata ea este sustinuta si de toate actele, depozitiile martorilor si pozitia exprimata de copii cu prilejul audierii lor, care au declarat ca sunt foarte legati afectiv unul fata de altul, in continuare au o relatie foarte buna chiar daca sunt separati in prezent si relatiile lor normale se manifesta mai ales in timpul orelor de scoala, copii fiind in aceeasi clasa la aceeasi unitate de invatamant. In aceste conditii, simplul si personalul conflict al parintilor nu trebuie sa aiba consecinte asupra stabilirii domiciliului minorilor-frati gemeni, situatia speciala a acestora impunand o solutie diferita de cea a divortului, care nu este decat aceea a stabilirii domiciliului comun la unul dintre parinti.
Din rapoartele de psihodiagnostic si evaluare clinica si/sau psiho-educationala intocmite de DGASPC Galati cu privire la cei doi copii rezulta ca minora I.-C. apare ca fiind atrasa afectiv de mama, in care vede sprijin si sursa de afectiune, ca intre cele doua s-au dezvoltat un atasament de tip securizant, ca minora are incredere in disponibilitatea mamei de a o sustine ori de cate ori va avea nevoie si ca are o perceptie confuza in ceea ce priveste protectia si disponibilitatea tatalui, situatia dintre parinti generand la copil sentimente de frustrare.
Aceeasi pozitie a fost exprimata de minora si in fata primei instante si in apel, in apel mentionand ca mama ii permite sa locuiasca cu tatal-reclamant, dar tatal-reclamant nu i-ar permite sa stea cu mama.
De asemenea, din inscrisurile depuse la dosar, ca si din declaratiile martorilor audiati in instanta, rezulta ca apelanta-parata are conditii materiale de crestere a copilului si prezinta toate garantiile morale, ca il va sprijini si va depune toate eforturile pentru o buna crestere si educare.
Din acelasi raport referitor la minorul I.A. rezulta ca este atasat de tata, are incredere in disponibilitatea acestuia si este sigur ca ii va fi alaturi orice s-ar intampla. Cu privire la legatura cu mama s-a concluzionat ca la acest moment este disfunctionala datorita conflictelor repetate dintre parinti, dezvoltarea afectiva a copilului fiind influentata, practic dependenta, de calitatea relatiilor pe care copilul le stabileste cu oricare dintre parinti.
Audiat in Instanta minorul a aratat ca doreste sa locuiasca cu tatal pentru ca se intelege mai bine cu el si pentru ca anterior despartirii parintilor se intelegea mai putin cu mama decat cu tatal. In fata primei instante a precizat ca inainte de separarea parintilor se intelegea bine si cu mama, dar relatia s-a racit dupa mutare, cu atat mai mult cu cat nu se mai viziteaza prea des si vorbesc mai rar la telefon. In pozitia exprimata cu prilejul audierii in fata Tribunalului minorul a sustinut cu gesturi ca mama ar avea un comportament mai putin decent, ceea ce a venit in dovedirea sustinerii apelantei ca tatal ar fi denigrat-o in fata copilului prin sustinerea ca mama ar intretine relatii intime filmate.
Fata de acest ultim aspect consideram ca apelantul-reclamant a facut o grava greseala in educarea minorului prin aceea ca a incercat sa diminueze respectul copilului fata de mama, ceea ce poate conduce inclusiv la intreruperea nepermisa a relatiilor mama-copil, cu atat mai mult cu cat prin rapoartele psihosociale mentionate mai sus se indica in mod expres necesitatea mentinerii relatiilor ambilor copii cu parintele caruia nu-i vor fi incredintati.
Apreciem ca relatiile dintre parinti nu se pot rasfrange asupra educarii si dezvoltarii copilului, iar prezentarea mamei intr-o situatie atat de delicata (chiar si daca ar fi adevarata) nu face decat sa-l descalifice pe apelant in ceea ce priveste posibilitatea si disponibilitatea lui de a-l creste pe minor in viitor.
In aceste conditii si avand in vedere si aspectele mentionate de prima instanta, apreciem ca domiciliul ambilor minori se impune a fi stabilit la mama cu consecinta mentinerii sentintei apelate si cu privire la acest capat de cerere.
Chiar daca s-a sustinut ca relatia minor-mama este foarte degradata si ca I.-A, nu este afectat de despartirea de mama, consideram ca acest lucru nu este real, insasi pozitia copilului de negare a unui parinte ne demonstreaza ca este total debusolat si are nevoie de stabilitate emotionala si de un mediu securizant, ce-i poate fi asigurat la acest moment de apelanta-parata.
Faptul ca intr-o imprejurare punctuala minora ar fi purtat fusta scurta si ciorapi-plasa, ar fi avut unghiile lacuite etc., nu inseamna ca apelanta-parata nu ar impune copiilor reguli stricte de comportament si ca in preajma ei copii ar urma sa dobandeasca in viitor un comportament prea libertin.
Consideram ca nu s-a dovedit ca apelanta-parata ar fi evitat sa participe la zilele de nastere a copiilor, eventuala ei lipsa apreciind-o ca fiind determinata de relatiile de neconciliat dintre soti si de incercarea de a evita provocarea de noi conflicte.
Daca martora C.D. a incercat sa-si citeasca depozitia, dar prima instanta nu a lasat-o si i-a si ridicat inscrisul de pe care citea consideram ca s-a dat eficienta disp. art. 196 al.4 C.pr.civila si in acest fel depozitia poate fi valorificata ca proba.
Faptul ca au existat conflicte cu privire la vizitarea minorului I.-A. in timpul sarbatorilor din iarna 2011 este de netagaduit, fiind demonstrat si cu probele administrate in cauza si recunoscut de parti, la acest moment aspectul neconducand la stabilirea domiciliului la unul sau altul dintre parinti in lipsa coroborarii lui cu celelalte probe.
Fata de toate aceste aspecte si vazand disp. art. 296 al.1 C.pr.civila Tribunalul considera ca hotararea apelata este temeinica si legala si nu se impune a fi reformata cu consecinta respingerii celor doua apeluri ca fiind nefondate.