PRIMA ZI DE INFATISARE
SANCTIUNEA DECADERII
Art. 134 Cod procedura civila
In conformitate cu dispozitiile art. 134 Cod procedura civila este socotita ca prima zi de infatisare aceea in care partile, legal citate, pot pune concluzii.
La prima zi de infatisare legea permite efectuarea unor acte de procedura menite a intregi cadrul initial al procesului si de a suplini anumite lipsuri semnalate pana la aceasta data.
Neefectuarea acestor acte la prima zi de infatisare atrage, de regula, sanctiunea decaderii din dreptul de a le mai putea indeplini.
Conform art. 132 Cod procedura civila reclamantul are dreptul la prima zi de infatisare, sa ceara instantei un termen pentru intregirea sau modificarea cererii de chemare in judecata.
Intrucat textul de lege nu are caracter imperativ reclamantul poate si dupa prima zi de infatisare sa-si modifice cererea dar numai daca paratul nu se opune.( Decizia nr. 1302/02.12.2008).
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Gaesti sub nr. 466/232/2008, reclamanta D.M. a chemat in judecata pe paratii M.T.C., M.D. si M.A. solicitand sa se constate ca este proprietara suprafetei de 1,5 ha teren agricol cumparat de la numita M.I., mama paratilor, decedata in anul 2003.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca in anul 2001 a cumparat suprafata de teren mentionata in baza unei chitante olografe de la paratul M.T.C., contra sumei de 12.000.000 lei vechi, urmand ca ulterior sa perfecteze actul de vanzare cumparare cu mama acestuia care era proprietara terenului. Se sustine in continuare ca aceasta din urma l-a imputernicit pe fiul ei M.T.C. sa dispuna de suprafetele de teren aflate in orasul Gaesti si in Patroaia, dupa aprecierea sa.
A mai aratat reclamanta ca desi a facut demersuri repetate pentru incheierea actului de vanzare cumparare, paratii, in calitate de mostenitori, nu i-au pus la dispozitie documentele necesare pentru incheierea contractului in forma autentica.
Prin sentinta civila nr. 1119/30.05.2008 Judecatoria Gaesti a constatat decaderea reclamantei din dreptul de a modifica cererea de chemare in judecata, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M.D. si M.A si a respins ca neintemeiata actiunea.
Pentru a pronunta aceasta sentinta civila instanta de fond a retinut ca in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M.D. si M.A., aceasta este neintemeiata, ca reclamanta se pretinde proprietara unei suprafete de teren cuprinsa in titlul de proprietate emis pe numele defunctei M.I. iar paratii se pretind a fi mostenitorii acesteia, ca in cauza nu s-a facut dovada dezbaterii succesiunii defunctei si realizarii partajului succesoral si ca toti mostenitorii defunctei au calitate procesuala pasiva, actiunea in constatarea dreptului de proprietate trebuind a fi solutionara in contradictoriu cu ei.
S-a mai retinut ca reclamantul a fost decazut din dreptul de a modifica cererea de chemare in judecata desi o astfel de cerere poate fi formulata si dupa trecerea termenului prevazut de lege, in cauza paratul M.T.C s-a opus modificarii cererii de chemare in judecata dupa trecerea primei zi de infatisare, ca in ceea ce priveste solutionarea fondului cauzei din depozitia martorilor audiati si din sustinerea reclamantei se constata ca terenul in cauza se afla in posesia acesteia din urma si nu a fost lucrat niciodata de parati, ca paratul M.T.C., in sustinerea inadmisibilitatii actiunii in constatarea dreptului de proprietate invoca posibilitatea reclamantei de a cere direct realizarea dreptului referindu-se expres la dreptul de a-i fi restituita suma achitata cu titlu de pret, ca in aprecierea admisibilitatii actiunii in constatarea dreptului de proprietate asupra terenului nu are nicio relevanta faptul ca reclamanta ar avea posibilitatea anularii sau rezolutiunii unei conventii sau ar avea posibilitatea valorificarii efectelor unei clauze de dezicere, toate acestea neinteresand dreptul de proprietate pretins de reclamanta si neinsemnand realizarea dreptului de proprietate asupra terenului si ca actul juridic incheiat de cele doua parti la data de 10.10.2001 in forma unui inscris sub semnatura privata nu indeplineste conditia de forma prevazuta ad validitatem pentru actele de instrainare a terenurilor astfel ca nu poate fi vorba de transmiterea dreptului de proprietate, conventia respectiva putand avea cel mult valoarea unei promisiuni de vanzare-cumparare daca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute de lege, trebuind a fi cercetata in acest sens, existenta sau inexistenta unui pact asupra unei succesiuni viitoare.
Impotriva sentintei civile a declarat recurs reclamanta si paratul M.D.
Reclamanta recurenta a aratat ca initial a solicitat sa se constate ca este proprietara terenului in suprafata de 1,5 ha iar apoi a modificat cererea solicitand pronuntarea unei sentinte care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, ca in esenta nu este o modificare a actiunii ci o intregire a acesteia, ca prima instanta a omis sa analizeze speta in lumina prevederilor art. 5 alin. 2 Cap. X din Legea nr. 247/2005, ca terenul se afla in masa succesorala, ca in conformitate cu actul sub semnatura privata urma sa se incheie un act autentic, act care nu s-a mai incheiat din vina exclusiva a paratului, astfel ca in speta erau aplicabile prevederile art. 1073 Cod civil si art. 111 Cod procedura civila, articole de legi la care instanta nu face referire.
Paratul recurent M.D. a sustinut ca recurenta putea sa-si perfecteze actele cat timp a trait mama paratilor si ca este corect sa isi recupereze suma de bani intrucat trebuie sa se faca succesiunea intre mostenitori.
Examinand sentinta civila in raport de motivele de recurs, de actele si lucrarile dosarului ca si de dispozitiile legale incidente in cauza, tribunalul a respins recursul declarat de reclamanta si a constatat nul recursul declarat de parat pentru urmatoarele considerente:
Referitor la recursul declarat de reclamanta acesta este nefondat.
Cu privire la modificarea cererii de chemare in judecata in sensul ca a solicitat pronuntarea unei sentinte care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare si ca in esenta nu este o modificare a actiunii ci doar o intregire a acesteia, tribunalul constata ca aceasta precizare s-a realizat la termenul din data de 9.05.2008, ulterior primei zile de infatisare care a fost termenul din 21.03.2008, la acea data toate partile au fost legal citate si au pus concluzii.
Totodata tribunalul constata ca cererea reclamantei din data de 9.05.2008 in baza careia a solicitat pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare dupa ce la termenul din 21.03.2008 aparatorul reclamantei mentioneaza obiectul actiunii nu reprezinta o cerere de intregire a actiunii initiale sau o cerere precizatoare asa cum eronat sustine recurenta ci o evidenta cerere modificatoare a actiunii intrucat prin intermediul ei reclamanta a urmarit sa schimbe atat obiectul cererii de chemare in judecata cat si temeiul juridic al acesteia.
Intrucat norma procedurala inscrisa in art. 132 Cod procedura civila contine prevederi ce sunt stabilite in interesul paratului ei i se confera si un caracter imperativ in masura in care paratii nu au consimtit expres sau tacit la modificarea actiunii ulterioara primei zile de infatisare ci s-au opus modificarii in mod neechivoc, astfel ca in mod corect prima instanta a constatat decaderea reclamantei din dreptul de a modifica actiunea.
Referitor la critica recurentei reclamante privind faptul ca in conformitate cu inscrisul sub semnatura privata urma sa se incheie un act autentic de vanzare-cumparare si ca actul respectiv nu s-a mai incheiat din vina exclusiva a paratului astfel ca in speta erau aplicabile prevederile art. 1073 Cod civil si art. 111 Cod procedura civila, articole de legi la care instanta nu face referire, este nefondata.
In speta reclamanta recurenta a incheiat la data de 10.10.2001 o promisiune de vanzare-cumparare cu paratul M.T.C. urmand sa se prezinte la notariat in vederea incheierii unui act translativ de proprietate.
Solicitarea reclamantei recurente de a se constata dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren ce a facut obiectul inscrisului sub semnatura privata intemeiata pe dispozitiile art. 111 Cod procedura civila nu poate fi retinuta intrucat textul de lege consacra principiul subsidiaritatii actiunii in constatare in raport cu actiunea in realizarea dreptului de proprietate, aceasta din urma actiune tinzand la obtinerea unei hotarari de constrangere a debitorului la executarea prestatiei asumate.
Actiunea in constatare, fiind subsidiara poate fi folosita si este admisibila numai atunci cand partile nu au la indemana un alt mijloc de protectie judiciara a dreptului lor.
In mod corect a retinut prima instanta ca actul juridic incheiat de parti are valoarea unei promisiuni de vanzare-cumparare in temeiul careia nu poate fi transmis dreptul de proprietate asupra terenului.
Asa fiind, recursul urmeaza a fi respins, instanta de fond facand corect aplicatia art. 111 Cod procedura civila in sensul ca retinand netemeinicia actiunii a respins-o.
Cat priveste recursul declarat de catre paratul M.D. acesta urmeaza a fi constatat nul.
Potrivit dispozitiilor art. 302 Cod procedura civila recursul se depune la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea nulitatii or recursul formulat de recurentul parat a fost depus direct la instanta de recurs astfel ca acesta este nul.
Fata de considerentele de mai sus, tribunalul in temeiul art. 312 Cod procedura civila, a respins recursul declarat de catre reclamanta si in temeiul art. 302 Cod procedura civila a constatat nul recursul declarat de recurentul parat.