Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr. 4934/118/2014 al Tribunalului Constanta, reclamanta L.N. a solicitat obligarea paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, la plata sumei de 18.296 lei cu titlu de daune materiale si 4000 de euro daune morale.
In motivarea in fapt a actiunii, a aratat reclamanta ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Constanta a fost trimisa in judecata pentru savarsirea infractiunii de favorizarea infractorului, prevazuta de art. 264 C.pen.
Prin sentinta penala nr. 5/17.12.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta, reclamanta a fost achitata in baza dispozitiilor art. 11 alin.2 rap. la art. 10 lit. d) din C.pr.pen. In cursul urmaririi penale, mai arata reclamanta, impotriva sa a fost dispusa masura arestarii preventive, in perioada 21.02.2012. Incheierea de arestare a fost casata de Curtea de Apel Constanta, la data de 27.02.2012, care a inlocuit masura arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea pe o durata de 30 de zile.
Aceasta din urma masura preventiva a fost prelungita de procuror, prin Ordonanta din data de 26.03.2012 si respectiv 26.04.2012.
La data de 07 mai 2012, Curtea de Apel Constanta a revocat masura preventiva.
Ca atare, a apreciat reclamanta, intre 21.02. si 27.02.2012 s-a aflat in stare de retinere si arest preventiv pe o durata de 7 zile, iar in perioada 27.02.2012-07.05.2012 i-a fost restrictionat dreptul la libera circulatie la nivelul localitatii si in perioada 30.03.2012-07.05.2012 la nivelul tarii.
Daunele materiale, mai arata reclamanta, reprezinta echivalentul onorariilor de avocat achitate in cursul urmaririi penale si in cursul procesului penal si totalizeaza suma de 18.296 lei.
In ceea ce priveste daunele morale, acestea reprezinta echivalentul prejudiciului suferit ca urmare, in mod egal, masurii arestarii preventive si interdictiei de a parasi localitatea.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 539 C.pr.civ.
In sustinerea actiunii s-au depus inscrisuri si anume chitantele reprezentand onorariile aparatorului ales si copii ale hotararilor judecatoresti prin care reclamanta din prezenta cauza a fost achitata.
In suplimentarea probatoriilor s-a administrat proba testimoniala, declaratiile martorelor Bocai Silvia si Baciu Ionela fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.
Prin intampinare, paratul a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, iar pe fondul litigiului, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
Arata paratul ca masura arestarii preventive a fost dispusa cu respectarea dispozitiilor art. 5 din CEDO, de vreme ce existau motive verosimile de a banui ca aceasta a savarsit o fapta penala.
In ceea ce priveste cuantumul daunelor morale, acesta apare ca nejustificat de mare in raport de durata arestarii preventive - 7 zile.
Exceptia de inadmisibilitate a fost calificata, in sedinta publica din data de 04 septembrie 2014, ca o aparare de fond ce urmeaza a fi analizata in ansamblul apararilor paratei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, retinem urmatoarele:
Cu privire la admisibilitatea prezentei actiuni:
In sustinerea acestei aparari, paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a facut trimitere la dispozitiile art. 538 din Codul de procedura penala in vigoare la data introducerii actiunii, potrivit cu care " (1)Persoana care a fost condamnata definitiv, indiferent daca pedeapsa aplicata sau masura educativa privativa de libertate a fost sau nu pusa in executare, are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite in cazul in care, in urma rejudecarii cauzei, dupa anularea sau desfiintarea hotararii de condamnare pentru un fapt nou sau recent descoperit care dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare. (2)Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul redeschiderii procesului penal cu privire la condamnatul judecat in lipsa, daca dupa rejudecare s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare. (3)Persoana prevazuta la alin. (1) si persoana prevazuta la alin. (2) nu vor fi indreptatite sa ceara repararea de catre stat a pagubei suferite daca, prin declaratii mincinoase ori in orice alt fel, au determinat condamnarea, in afara cazurilor in care au fost obligate sa procedeze astfel. (4)Nu este indreptatita la repararea pagubei nici persoana condamnata careia ii este imputabila in tot sau in parte nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut sau recent descoperit."
In opinia paratului, cata vreme nu s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca prin care sa se fi stabilit eroarea judiciara, actiunea reclamantei nu poate fi primita.
Textul de lege enuntat de catre paratul Statul Roman nu este incident in cauza. Astfel, in cauza dedusa judecatii nu se reclama repararea unui prejudiciu ca urmare a unei condamnari definitive, urmata de achitarea ca urmare a constatarii erorii judiciare, ci repararea prejudiciului survine privarea nelegala de libertate, ipoteza ce beneficiaza de o prevedere legala cu caracter distinct.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 539 din Codul de procedura penala, sub denumirea marginala "Dreptul la repararea pagubei in cazul privarii nelegale de libertate" legiuitorul stabileste ca " (1)Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata nelegal de libertate. (2)Privarea nelegala de libertate trebuie sa fie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului, prin incheierea definitiva a judecatorului de drepturi si libertati sau a judecatorului de camera preliminara, precum si prin incheierea definitiva sau hotararea definitiva a instantei de judecata investita cu judecarea cauzei."
Prevalandu-se de dispozitiile alineatului doi al textului de lege indicat, paratul Statul Roman apreciaza ca in lipsa unei ordonante a procurorului sau incheierii definitive a judecatorului prin care sa se stabileasca expressis verbis caracterul nelegal al masurii privative de libertate, reclamanta nu este indreptatita la despagubiri.
Pozitia procesuala a paratului nu are caracter de noutate in sfera litigiilor intemeiate pe dispozitiile art. 539 C.pr.civ., dupa cum aceasta a stat la baza conturarii unor solutii jurisprudentiale la nivel national, in sensul respingerii acestor actiuni. Astfel, bunaoara, Curtea de Apel Galati, a apreciat, sub imperiul dispozitiilor art. 504 din Codul de procedura penala vechi ca "Stabilirea caracterului nelegal al masurii restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului sau prin hotarare judecatoreasca, reprezinta o conditie absolut necesara pentru nasterea dreptului la repararea pagubei in conditiile art. 504 Cod procedura penala, or, neindeplinirea, in cauza, a cerintei exprese cuprinsa in acest articol vizand constatarea caracterului nelegal al masurii in modalitatile permise de text, conduce la concluzia neaplicarii in prezentul litigiu a dispozitiilor art. 504 Cod procedura penala (decizia civila nr. 66/A din 27.05.2014 a Curtii de Apel Galati ).
Apreciem ca o astfel de interpretare a textului de lege enuntat, cu caracter strict literal, se departeaza atat de intentia legiuitorului, cat si de scopul reglementarii. Astfel, este evident ca, de vreme ce inculpatul este achitat, prin hotararea definitiva a instantei de judecata investita cu judecarea cauzei, masura arestarii preventive se vadeste a fi fost per se nelegala, iar acest caracter al masurii preventive se poate stabili si incidental in cazul actiunii de fata, in analiza conditiilor enuntate de art. 539 C.pr.pen. A conditiona admisibilitatea actiunii de obtinerea prealabila a constatarii caracterului nelegal al arestarii preventive, contravine insusi textului de lege indicat care, in alin.2 teza finala recunoaste dreptul la reparatie in cazul privarii nelegale de libertate si celui achitat prin hotararea finala.
De altfel, in practica sa recenta, insa sub imperiul vechiului Cod de procedura penala, ICCJ a statuat ca daca aplicarea principiului in dubio pro reo a permis instantei penale sa dispuna achitarea inculpatilor, pentru aceea ca probele nu au indicat cu certitudine ca inculpatii sunt cei care au savarsit faptele penale, facand aplicarea unui alt principiu, a majori ad minus, reiese ca aceleasi probe oricum, ulterioare arestarii preventive, nu puteau sustine (sau confirma retroactiv) nici masura procesuala privativa de libertate din perspectiva indiciilor temeinice de savarsire a faptelor penale, astfel cum impunea art. 148 lit. c) C. proc. pen., indicii care nu s-au suprapus suprapun probelor care sa impuna condamnarea persoanei ( decizia civila nr. 435/2012 pronuntata de ICCJ in dosarul civil nr. 6503/110/2009)
Cu privire la daunele morale solicitate:
Prin sentinta penala nr. 543/07.12.2012 ( filele 28 si urm.) pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul penal nr. 5305/118/2012 inculpata L.N. a fost achitata sub aspectul savarsirii infractiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 din Codul penal, instanta penala retinand ca faptei ii lipseste un element constitutiv al infractiunii si anume intentia de a denatura mijloace de proba si deci de a favoriza infractorul ( fila 15 a sentintei penale, fila 35 dosarul de fata).
Solutia de achitare a reclamantei a fost mentinuta in caile de atac, prin decizia penala nr. 90/P/27 iunie 2013 a Curtii de Apel Constanta, cat si prin decizia penala din data de 31.03.2014 a ICCJ.
In motivarea actiunii, reclamanta a invederat instantei ca in perioada 21.02.2012 - 27.02.2012 a fost in arest preventiv; incheierea Tribunalului Constanta privind luarea masurii arestarii preventive a fost anulata de catre Curtea de Apel Constanta la data de 27.02.2014, fiind inlocuita cu masura de siguranta a obligarii de a nu parasi localitatea pe o durata de 30 de zile.
Masura arestarii preventive rezulta din insusi dispozitivul sentintei penale nr. 543/07.12.2012.
Daunele morale au fost solicitate pentru acoperirea prejudiciului suferit in egala masura ca urmare a lipsirii de libertate, cat si a restrangerii accesului la libera circulatie, reclamanta apreciind ca, desi in actuala reglementare, dispozitiile art. 539 alin.1 nu mai prevad in mod expres masuri reparatorii pentru masura preventiva a interdictiei de a parasi localitatea, acordarea acestora nu este exclusa, prin aplicarea legii penale mai favorabile, in concret a dispozitiilor art. 504 din vechiul Cod de procedura penala.
S-a apreciat sub acest aspect, in motivarea actiunii, ca norma cuprinsa in art. 504 C.pr.pen. nu este una strict procesuala, ci una cu caracter mixt, respectiv si de drept substantial, prin urmare este posibila aplicarea principiului legii penale mai favorabile si acordarea de masuri reparatorii si pentru restrangerea dreptului de libera circulatie.
Apreciem ca norma enuntata, in concret dispozitiile art. 539 C.pr.pen. in vigoare la data introducerii prezentei actiuni are un caracter pur procesual. Acesta reglementeaza conditiile in care se poate solicita repararea prejudiciului ca urmare a arestarii preventive nelegale, precum si competenta de solutionare a cauzei, prin urmare, in vederea respectarii principiului enuntat de art. 13 din Codul de procedura penala, legea de procedura este de imediata aplicare.
Prin urmare, in raport de data introducerii actiunii, se vor aplica dispozitiile art. 539 C.pr.civ. de maniera in care sunt in vigoare, instanta constata ca legea nu mai prevede acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a restrangerii dreptului la libera circulatie, astfel incat reclamanta este indreptatita la repararea prejudiciului suferit doar ca urmare a arestarii preventive in perioada 21.02.2012 - 27.02.2012.
In intinderea reparatiei, se au in vedere dispozitiile art. 540 C.pr.pen. potrivit cu care "(1) La stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii nelegale de libertate, precum si de consecintele produse asupra persoanei, asupra familiei celui privat de libertate ori asupra celui aflat in situatia prevazuta la art. 538."
Suferintele de ordin fizic, psihic, moral nu pot fi apreciate si cuantificate pe baza unui criteriu care are la baza metoda comparatiei, ele tinand intrinsec de personalitatea expusa masurii, precum si de particularitatile concrete ale cauzei. Criteriile de apreciere a prejudiciilor morale nu au la baza criterii exacte, stiintifice, deoarece exista o incompatibilitate intre caracterul moral, nepatrimonial al daunelor si caracterul banesc, patrimonial al despagubirilor.
Astfel, in aprecierea importantei prejudiciului moral trebuie avute in vedere repercusiunile prejudiciului moral asupra starii generale a sanatatii, precum si asupra posibilitatii reclamantei de a se realiza deplin pe plan social, profesional si familial, iar stabilirea acestui cuantum nu presupune stabilirea “pretului" suferintelor fizice si psihice ale reclamantei, care sunt inestimabile, ci aprecierea multilaterala a tuturor consecintelor negative ale prejudiciului si ale implicatiilor acestora pe toate planurile vietii sale sociale.
Din probele administrate in cauza a rezultat, in mod indubitabil, ca masura arestarii preventive i-a produs reclamantei suferinte morale, ca acestea s-au materializat in stari acute de stres si depresie care au necesitat sedinte de terapie la cabinetul individual de psihologie S.M. ( fila 51), precum si urmarea unui program medicamentos ( declaratia martorei B.I); ca consecintele arestului preventiv s-au rasfrant pe plan profesional, reclamanta regasindu-se in imposibilitatea de a-si desfasura activitatea de broker imobiliar, ca urmare a diminuarii capacitatii de relationare sociala (declaratia martorei B.S.); ca familia - fiica si tatal reclamantei - a resimtit in mod negativ arestarea acesteia, celui din urma agravandu-i starea de sanatate ( declaratia martorei B.I.).
In raport de aceste aspecte, precum si de durata - 7 zile - a arestului preventiv, Tribunalul apreciaza ca suma de 1500 de euro reprezinta o reparatie echitabila si proportionala cu prejudiciul suferit.
Cu privire la daunele materiale acestea constau in contravaloarea onorariilor de avocat achitate in cursul urmaririi penale - factura seria CT PPM nr. 0000657/21.02.2012 ( fila 49), in cursul judecatii in fond - factura CT PPM seria 00000729/17.05.2012 ( fila 47), in cursul solutionarii apelului - factura CT PPM seria 0000761/09.04.2013 ( fila 45) si in cursul solutionarii recursului - factura CT PPM 000836/30.01.2014 si insumeaza valoarea de 18.296 lei.
Nu a fost contestata, de catre parat, nici valoare solicitata si nici afectatiunea sumelor respective in solutionarea cauzelor penale care au privit-o pe reclamanta.
Dispozitiile art. 538-539 C. pr.pen. dau dreptul la repararea pagubei oricarei persoane condamnate sau arestate pe nedrept. Prin "paguba" in sensul reglementarii trebuie inteles, de vreme ce legea nu limiteaza continutul notiunii, orice cheltuiala necesara derivata din faptul detentiei si in legatura directa cu aceasta, care constituie, in mod evident, o diminuare a patrimoniului reclamantei.
In consecinta, reclamanta poate solicita si obtine contravaloarea onorariilor aparatorului ales pe cale le-a suportat in timpul procesului penal - fie in faza de urmarire penala, fie in faza judecatii), intrucat acestea se afla in legatura necesara si directa cu procesul penal, fiind reclamate in exercitarea dreptului la aparare cheltuieli pe care nu le-ar fi facut daca procesul penal nu ar fi existat ( in acest sens, este si practica anterioara a fostului Tribunal Suprem, in sfera de reglementare a art. 504 C.pr.pen, decizia nr. 39/1980, in Revista romana de drept nr. 10/1980, p. 68; pentru o practica mai recenta, in acelasi sens decizia civila nr. 435/2012 pronuntata de ICCJ in dosarul civil nr. 6503/110/2009. In considerentele acestei decizii, a aratat instanta suprema ca cheltuielile de judecata efectuate si presupuse de derularea diferitelor proceduri judiciare si etape procesuale din procesul penal, soldat cu achitarea acestora se circumscriu notiunii de prejudiciu decurgand din arestarea recurentilor, fiind confirmata implicit si legatura de cauzalitate de instanta de apel dintre fapta si prejudiciu, ceea ce conduce la constatarea corectei aplicari a criteriilor legale prevazute de art. 505 C. proc. pen., raportate in mod necesar la dispozitiile art. 998, 999 C. civ.).
In considerarea argumentelor de fapt si de drept expuse, instanta a admis actiunea si a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 18.296 lei cu titlu de daune materiale si 1500 euro, cu titlu de daune morale.
In temeiul dispozitiilor art. 453 alin.1 C.pr.civ. paratul a fost obligat si la plata cheltuielilor de judecata efectuate de catre reclamanta, in cauza de fata.
Drept civil. Contestatie la executare. Actualizarea sumelor din titlul executoriu in lipsa unei incheieri a executorului judecatoresc. Sanctiune.
Decizia civila nr. 713/07.10.2014 pronuntata in dosarul civil nr. 25458/212/2013 al Tribunalului Constanta.
Asupra apelului civil de fata:
Prin cererea inregistrata la data de 23.08.2013 pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 25458/212/2013, contestatoarea Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori ?CFR Calatori? S.A., in contradictoriu cu intimatul M.A.I., a formulat contestatie la executare, solicitand anularea actelor de executare efectuate nelegal in dosarul de executare nr. 399/2013 al B.E.J. Oana Silviu, intrucat s-a dispus masura popririi unor sume de bani rezultate din calculul eronat al drepturilor banesti reprezentand tichete de masa actualizate cu rata inflatiei si cheltuieli de executare disproportionate in raport de valoarea debitului, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, contestatoarea a aratat ca prin sentinta civila nr. 5379/17.10.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta si decizia civila nr. 291/CM/29.04.2013 a Curtii de apel Constanta, pronuntate in dosarul nr. 9688/118/2012, aceasta a fost obligata sa achite contravaloarea tichetelor de masa pe perioada 22.08.2009 - 31.01.2011, precum si diferentele salariale rezultate din aplicarea salariului de baza in cuantum de 700 lei, actualizate cu indicele de inflatie la momentul platii pentru perioada august 2009 - 31.12.2010.
Contestatoarea a sustinut ca, prin raportul de expertiza contabila intocmit in dosarul de executare silita, expertul contabil a stabilit valoarea totala a drepturilor nete actualizate cu rata inflatiei la un cuantum de 5588 lei.
In plus, onorariul executorului judecatoresc stabilit potrivit incheierii din 02.09.2013 s-a perceput o suma ce depaseste maximul onorariului permis de lege in raport de cuantumul creantei.
Contestatoarea arata ca a efectuat o plata voluntara la data de 15.07.2013 in valoare de 2759 lei.
In drept, au fost invocate prevederile art. 711 C.proc.civ.
In probatiune a depus inscrisuri in copie.
Intimatul a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia tardivitatii contestarii cheltuielilor de executare silita si, pe fond, a solicitat respingerea ca neintemeiata a contestatiei la executare.
In motivarea exceptiei, intimatul a aratat ca incheierea executorului judecatoresc prin care s-au stabilit cheltuielile de executare silita a fost comunicata contestatoarei in data de 04.09.2013, iar aceasta nu a inteles sa o conteste in termenul prevazut de art. 714 alin. 2 C proc civ.
Pe fond, a sustinut ca, potrivit dispozitiilor art. 628 alin. 3 C.proc.civ., la cererea creditorului, executorul judecatoresc poate actualiza valoarea obligatiei principale stabilite in bani indiferent de izvorul ei.
La termenul de judecata din data de 15.05.2014, instanta a admis exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare in ceea ce priveste cheltuielile de executare, inclusiv onorariu de executor, stabilite prin Incheierea executorului din data de 02.09.2013, pentru motive ce vor fi expuse in considerente.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, la dosarul cauzei fiind atasat dosarul de executare nr. 399/2013.
Prin sentinta civila nr. 5697/22.05.2014 instanta a respins ca nefondata contestatia la executare si a obligat contestatoarea la plata catre intimat a cheltuielilor de judecata constand in onorariu de avocat in cuantum de 500 lei.
Pentru a hotari in acest fel, a retinut instanta de fond ca prin sentinta civila nr. 5379/2012 a Tribunalului Constanta, contestatoarea a fost obligata la plata contravalorii tichetelor de masa cuvenite pentru perioada 22.08.2009- 31.01.2011.
Prin Decizia civila nr. 291/2013 a Curtii de Apel Constanta, contestatoarea a fost obligata sa plateasca diferentele salariale rezultate din aplicarea salariului de baza brut in cuantum de 700 lei, prevazut de art. 41 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi, actualizate cu indicele de inflatie la momentul platii pentru perioada august 2009 - 31.12.2010, fiind mentinute restul dispozitiilor din sentinta civila nr. 5379/2012 a Tribunalului Constanta.
Prin Incheierea nr. 11003/23.07.2013 pronuntata in dosarul nr. 18056/212/2013 aflat pe rolul Judecatoriei Constanta, instanta a incuviintat executarea silita in temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 5379/2012 a Tribunalului Constanta , irevocabila prin Decizia civila nr. 291/2013 a Curtii de Apel Constanta.
Prin Incheierea din 02.09.2013 emisa in dosarul de executare nr. 399/2013, executorul judecatoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare silita din dosarul executional la valoarea de 1.261,51, din care 692,91 lei onorariu executare silita.
La data de 04.09.2013, executorul judecatoresc a comunicat contestatoarei somatia, titlul executoriu, incheierea de incuviintare a executarii si incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silita.
In cadrul dosarului executional a fost intocmit raportul de expertiza contabila prin care expertul contabil a calculat ca valoarea totala a drepturilor nete reprezentand compensarii banesti actualizate cu rata inflatiei - contravaloare tichete de masa in echivalent cu zile lucratoare prestate in perioada 22.08.2009 - 31.01.2011 este de 3.085 lei, din care 1.993 lei valoare neta tichete neimpozabile si 1.092 lei valoare neta tichete de masa impozabile, astfel cum au fost actualizate cu indicele de inflatie.
Instanta de fond a retinut ca prin sentinta civila ce constituie titlu executoriu, contestatoarea a fost obligata la plata catre intimat a contravalorii tichetelor de masa cuvenite pentru perioada 22.08.2009- 31.01.2011, fara a se mentiona actualizarea acestora la momentul platii efective.
Contestatoarea a sustinut ca tichetele de masa nu trebuie incluse in drepturile salariale pentru a fi actualizate cu indicele de inflatie, astfel cum se mentioneaza in dispozitivul deciziei Curtii de Apel.
Potrivit art. 628 C proc. Civ., conform carora, in cazul in care prin titlul executoriu au fost acordate dobanzi, penalitati sau alte sume, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii. Daca prin titlul executoriu nu au fost acordate dobanzi, penalitati sau alte asemenea sume, care sa poata fi stabilite conform alin 2, executorul judecatoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligatiei principale stabilite in bani, indiferent de izvorul ei.
Prin urmare, dreptul creditorului de a primi valoarea actualizata exista indiferent daca s-a mentionat sau nu aceasta actualizare in dispozitivul hotararii judecatoresti ce constituie titlu executoriu. Executorul judecatoresc trebuia sa procedeze la stabilirea valorii actualizate a valorii tichetelor de masa, indiferent daca acestea au fost sau nu considerate ca parte a drepturilor salariale. De altfel, potrivit mentiunii din raportul de expertiza contabila, tichetele de masa sunt calificate ca drepturi nete reprezentand compensatii banesti actualizate cu rata inflatiei, fara a se include in categoria drepturilor salariale propriu zise, pentru care s-a efectuat un calcul separat de catre expert.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel contestatoarea, criticand-o pentru nelegalitate doar in ceea ce priveste suma de 392 lei, ce reprezinta valoarea tichetelor de masa actualizate cu rata inflatiei, in conditiile in care executorul judecatoresc nu a emis, in conditiile art. 632 alin.2 C.pr.civ., incheierea de actualizare.
Desi legal citat, intimatul nu s-a prezentat, nu a depus intampinare si nu a administrat alte probe in aparare.
Analizand, potrivit dispozitiilor art. 479 alin.1 C.pr.civ. stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, prin prisma criticilor de nelegalitate ce i se aduc, retinem urmatoarele:
Unicul motiv de critica in calea de atac a apelului il reprezinta modalitatea de solutionare a contestatiei la executare, in referire la apararea contestatorului potrivit cu care actualizarea sumelor reprezentand tichete de masa s-a facut fara existenta unui titlu executoriu.
Situatia de fapt, in ceea ce priveste dispozitivul titlului executoriu, precum si emiterea actelor de executare este aceea retinuta de catre instanta de fond.
In ceea ce priveste temeiul juridic aplicabil situatiei de fapt retinute, potrivit dispozitiilor art. 628 alin.3 din Codul de procedura civila in vigoare la data declansarii executarii silite: " Daca prin titlul executoriu nu au fost acordate dobanzi, penalitati sau alte asemenea sume (_) executorul judecatoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligatiei principale stabilite in bani, indiferent de izvorul ei", iar potrivit dispozitiilor alin.4 al art. 628 "Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, incheierea executorului judecatoresc este titlu executoriu."
Prin urmare, in ipoteza in care titlul executoriu nu prevede in mod expres obligatia de actualizare a debitului principal, actualizarea executorului judecatoresc este subordonata indeplinirii celor doua conditii enuntate de alin.3 si 4 al art. 628, respectiv existenta cererii creditorului, precum si existenta unei incheieri a executorului.
Trimiterea cu caracter special, realizata de alin.4, la caracterul de titlu executoriu al incheierii executorului judecatoresti, inseamna ca, in lipsa acesteia, actualizarea nu are nici un fundament juridic, altfel spus executarea acesteia se realizeaza cu incalcare dispozitiilor art. 632 alin.1 C.pr.civ. potrivit cu care executarea silita se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu.
In cauza, contrar celor retinute de catre instanta de fond, lipsa incheierii executorului judecatoresc de actualizare a sumelor - titlu executoriu in sine pentru actualizare - atrage nulitatea actelor de executare in ceea ce priveste suma calculata cu aceasta destinatie.
Pe de alta parte, ca un motiv suplimentar al temeiniciei actiunii contestatoarei, desi acest aspect nu a reprezentat motiv de analiza al instantei de fond, in cauza dedusa judecatii creditorul nu a formulat cerere de actualizare a sumelor in litigiu, conditie impusa e continutul art. 628 alin.3 C.pr.civ.
Astfel, prin cererea de executare silita ( fila 2 a dosarului executional) creditorul a solicitat doar actualizarea, cu indicele de inflatie la momentul platii, a sumelor de bani reprezentand diferentele salariale rezultate din aplicarea salariului de baza brut ( acordate prin decizia civila nr. 291/CM/29.04.2013 a Curtii de apel Constanta, pronuntata in dosarul nr. 9688/118/2012), iar nu si a contravalorii tichetelor de masa.
Pe cale de consecinta, actualizarea si a acestei din urma valori s-a realizat cu incalcarea dispozitiilor art. 628 alin.2 si 3, iar sanctiunea nu poate fi decat nulitatea absoluta, cata vreme, astfel cum am aratat deja mai sus, se incalca principiul de baza al executarii silite, reglementat de art. 632 alin.1 C.pr.civ. potrivit cu care executarea silita se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu. Nulitatea este de asemenea expresa, prin urmare neconditionata de existenta vreunei vatamari, cata vreme potrivit dispozitiilor art. 703 C.pr.civ. nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, dispozitiile art. 174 si urmatoarele fiind aplicabile in mod corespunzator."
In considerarea tuturor argumentelor de fapt si de drept expuse, in temeiul dispozitiilor art. 480 alin.1 C.pr.civ. apelul va fi admis, iar sentinta civila apelata, schimbata in tot, in sensul admiteri in parte a actiunii.
In temeiul dispozitiilor art. 722 alin.1 C.pr.civ. debitorul este indreptatit la restabilirea situatiei anterioare, cu privire la suma de 392 lei.
Potrivit dispozitiilor art. 45 alin.1 lit. f) din OUG nr. 80/2013, se va proceda la restituirea, catre contestatoare, a sumei achitate cu titlu de taxa judiciara de timbru - fond si apel.