Instanta de fond a stabilit in mod gresit ca valoarea despagubirilor pe care urmeaza sa le primeasca reclamantul sa fie determinata prin expertiza in conformitate cu disp. art.3712 alin.2 C.proc.civ., in cazul in care parata nu-si va executa de bunavoie obligatia. Atat pentru executarea de bunavoie a obligatiei de catre parata, cat si pentru aplicarea art.3712 alin.2 C.proc.civ. in faza executarii silite, era necesar sa se prevada in hotarare si modalitatea de calcul a despagubirilor respective sau, cel putin, sa se faca trimitere la dispozitiile legale aplicabile in acest sens.
Astfel, intrucat cele 7 monede revendicate de reclamant nu se mai se mai regasesc fizic in tezaurul BNR, se va stabili in sarcina paratei obligatia de plata a contravalorii metalului pretios fin continut in respectivele monede, calculata la pretul practicat de BNR la data platii, acesta fiind criteriul de determinare a despagubirilor datorate de BNR, stabilit prin art.39 alin.2 din Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor OUG nr.190/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobate prin HG nr.1344/2003.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta, reclamantul A.F. a chemat in judecata pe parata Banca Nationala a Romaniei, pentru ca pe baza probelor ce se vor administra sa se dispuna obligarea acesteia la restituirea celor 7 monede de aur, preluate abuziv de la tatal sau A.I. la data de 8.03.1965, in masura in care mai exista in tezaur, iar in subsidiar obligarea paratei la plata de despagubiri.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca la data de 8 martie 1965, Militia Regiunii Dobrogea a ridicat de la domiciliul tatalui sau, in vederea confiscarii, un numar de 7 monede de aur cu ornamente florale denumite “Sultan Hamit", avand tortite aplicate de metal comun. A precizat reclamantul ca, in calitate de mostenitor al tatalui sau, in anul 1991 s-a adresat Directiei de Politie a judetului Constanta cu o plangere, prin care a solicitat restituirea monedelor confiscate, iar cu adresa nr.9162/08.03.1991 institutia respectiva i-a comunicat faptul ca bijuteriile confiscate au fost predate BNR si ca masura confiscarii a fost urmarea savarsirii contraventiei prevazute de art.52 pct.1 lit.a din Decretul nr.248/1978.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art.26 din OUG 190/2000.
Legal citata, parata nu a formulat intampinare.
Prin sentinta civila nr.19727/27.11.2009, Judecatoria Constanta a admis cererea reclamantului si a obligat parata la plata contravalorii a sapte monede de aur cu ornamente florale denumite “Sultan Hamit". Pentru cazul in care parata nu va executa de buna voie obligatia, s-a stabilit ca determinarea valorii acestora se va face prin expertiza, in conformitate cu prevederile art.3712 alin.2 C.proc.civ.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a constatat ca, intr-adevar, tatalui reclamantului i s-au confiscat in data de 8.03.1965 un numar de 7 monede de aur cu ornamente florale denumite “Sultan Hamit", avand tortite aplicate de metal comun.
In termen legal, impotriva sentintei civile mentionate mai sus a declarat recurs parata, criticand-o pentru nelegalitate.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat ca, desi Banca Nationala a Romaniei, in calitate de reprezentant al statului, pune in executare titlurile executorii prin care este obligata la plata unor sume de bani reprezentand contravaloarea metalelor pretioase revendicate, in speta instanta de fond nu a obligat Banca Nationala la plata unei sume de bani, ci la efectuarea unei expertize in conformitate cu prevederile art.3712 alin.2 C.proc.civ. Or, pentru a fi opozabila partilor, a sustinut recurenta-parata ca expertiza tehnica de specialitate ar fi trebuit efectuata in timpul judecatii, la cererea reclamantului sau din oficiu, pentru clarificarea aspectelor legate de cuantumul despagubirii.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului si pronuntarea unei sentinte civile care sa poata fi pusa in executare in conformitate cu prevederile OUG nr.190/2000.
Cu adresa nr.1933/26.11.2010, Banca Nationala a Romaniei a comunicat instantei relatii cu privire la situatia monedelor din aur confiscate de la tatal reclamantului, conform procesului verbal nr.24/26.03.1965, intocmit de Banca de Stat a Republicii Populare Romane.
Fata de aceste relatii, parata a solicitat ca, in masura in care se va dispune restituirea bunurilor din metale pretioase depuse in banca pe numele lui A.I., Statul Roman prin BNR va achita persoanei indreptatite contravaloarea a 36,75 grame aur fin, calculata la data efectuarii platii.
Prezent personal in instanta la termenul din 13.01.2011, intimatul-reclamant a solicitat admiterea recursului si obligarea paratului la plata despagubirilor ce i se cuvin potrivit dispozitiilor legale.
Examinand legalitatea sentintei civile atacate prin prisma motivelor de recurs si in conformitate cu disp. art.3041 C.proc.civ., tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit disp. art.26 alin.1 din OUG nr.190/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, "persoanele fizice si juridice ale caror obiecte din metale pretioase si pietre pretioase de natura celor prevazute la art.4 au fost preluate abuziv de catre stat pot solicita restituirea acestora judecatoriei in raza careia domiciliaza sau isi au sediul, pana la data de 31 decembrie 2009", iar la alin.11 al aceluiasi articol se arata ca "de prevederile prezentei ordonante de urgenta beneficiaza si mostenitorii persoanelor fizice, respectiv succesorii de drept ai persoanelor juridice indreptatite".
In ceea ce priveste modalitatea concreta de restituire, la alin.2 se prevede ca "in cazul metalelor pretioase si al pietrelor pretioase preluate abuziv, care nu se mai regasesc fizic, fiind valorificate, se vor acorda despagubiri in conditiile si in limitele stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta".
Art.39 alin.1 din Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor OUG nr.190/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobate prin HG nr.1344/2003 prevede ca "restituirea obiectelor din metale pretioase, aliajele acestora si pietre pretioase, confiscate abuziv in perioada de dupa anul 1946 si pana in anul 1990, aflate in depozitul Bancii Nationale a Romaniei, se efectueaza de catre Banca Nationala a Romaniei numai la cererea persoanelor indreptatite, in baza hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile, investite cu formula executorie. Pentru obiectele si bijuteriile confiscate abuziv in perioada de dupa anul 1946 si pana in anul 1990, depuse in gestiunea de specialitate a Sucursalei municipiului Bucuresti a Bancii Nationale a Romaniei, restituirea fizica a acestora se efectueaza numai in masura in care acestea se mai regasesc ca atare in depozitul respectiv".
Potrivit alin.2 al aceluiasi articol, "daca bunurile prevazute la alin.1 au fost valorificate in folosul statului si nu se mai regasesc fizic in gestiunea de specialitate din cadrul Sucursalei municipiului Bucuresti a Bancii Nationale a Romaniei, urmeaza a se plati persoanelor indreptatite, in baza hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile, investite cu formula executorie, contravaloarea metalului pretios fin continut in respectivele obiecte, calculata la pretul practicat de Banca Nationala a Romaniei la data platii".
In speta, potrivit adresei nr.1933/26.11.2010 a Bancii Nationale a Romaniei, exista in evidentele acestei institutii documente care atesta depunerea in banca, in anul 1965, a unui numar de 7 monede din aur confiscate pe numele A.I., fiul lui R. si C., nascut la data de 14 aprilie 1900 in Cotu Vaii, domiciliat in Cotu Vaii, raionul Negru Voda. Se mentioneaza ca cele 7 monede nu mai exista fizic in tezaurul BNR-SMB, fiind valorificate in folosul statului, si au avut un continut total de 36,75 grame aur fin.
Raportand aceasta situatie de fapt la dispozitiile legale enuntate anterior, se constata ca instanta de fond a stabilit in mod gresit ca valoarea despagubirilor pe care urmeaza sa le primeasca reclamantul sa fie determinata prin expertiza in conformitate cu disp. art.3712 alin.2 C.proc.civ., in cazul in care parata nu-si va executa de bunavoie obligatia. Atat pentru executarea de bunavoie a obligatiei de catre parata, cat si pentru aplicarea art.3712 alin.2 C.proc.civ. in faza executarii silite, era necesar sa se prevada in hotarare si modalitatea de calcul a despagubirilor respective sau, cel putin, sa se faca trimitere la dispozitiile legale aplicabile in acest sens.
Astfel, intrucat cele 7 monede revendicate de reclamant nu se mai se mai regasesc fizic in tezaurul BNR, se va stabili in sarcina paratei obligatia de plata a contravalorii metalului pretios fin continut in respectivele monede, calculata la pretul practicat de BNR la data platii, acesta fiind criteriul de determinare a despagubirilor datorate de BNR, stabilit prin art.39 alin.2 din Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor OUG nr.190/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobate prin HG nr.1344/2003.
Avand in vedere considerentele prezentate si disp. art.312 alin.3 rap.la art.304 pct.9 C.proc.civ., prin admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei civile atacate, a fost obligata parata BNR sa plateasca reclamantului contravaloarea metalului pretios fin continut in respectivele monede, calculata la pretul practicat de BNR la data platii efective, urmand sa fie mentinuta exclusiv dispozitia referitoare la admiterea actiunii.